Dragă petardatule

E Crăciunul. Sărbătoarea nașterii Mântuitorului. Și unicul mod în care înțelegi tu să sărbătorești e prin poc-poc asurzitor cu fum.

E ziua în care o tânără virgină, căreia i s-a dat sarcina de a-l aduce pe lume pe însuși fiul lui Dumnezeu, în formă omenească, a născut speranța spre divinitate a ființei umane muritoare și efemere. Și unicul mod în care înțelegi tu să sărbătorești e poc-poc asurzitor cu fum.

Această naștere vestită de profeți a stârnit gelozia lui Irod, care s-a temut că noul fiu al lui Dumnezeu îl va detrona, și care a pornit o vânătoare împotriva pruncilor proaspăt născuți. De aceea, mama virgină a lui Isus și omul care și-a asumat misiunea de a-i sluji de tată pământesc, Iosif, au pornit pe drumuri, deși ea era gravidă în stadiu avansat, să apere viața crâmpeiului de Dumnezeu pe care Maria îl purta în pântece.

Și unicul mod în care înțelegi tu să sărbătorești povestea asta de rebeliune, rezistență și curaj în fața dictaturii idioate e poc-poc asurzitor cu fum.

Au ajuns la Betleem noaptea. Începuseră durerile specifice ale nașterii. Dar lumii nu-i păsa. Pe ultima sută de metri a disperării, au găsit niște oameni care le-au oferit cu condescendență hambarul. I-au băgat printre animale, în fân. Punctez, o femeie în chinurile facerii și soțul ei.

-Bună ziua, călătorim, dar soția mea naște. Vă rog, oferiți-ne adăpost.

-A, desigur, hambarul pare locul perfect pentru genul ăsta de activitate. Poate apar ceva bâzdâgănii, dar le ușuiți voi. Baftă.

Și fiul lui Dumnezeu s-a născut printre patrupedele din hambar. După ce Iosif a fost singurul asistent, moașă, medic, etc. pentru a ajuta la naștere.

Și unicul mod în care înțelegi tu să sărbătorești acest act de vitejie e poc-poc asurzitor cu fum.

Partea bună în faza cu hambarul e că micul Isus a scăpat, ca prin miracol, în viață, în timp ce oștile lui Irod ucideau prunci cu nemiluita, că așa a zis împăratul.

Și unicul mod în care înțelegi tu să sărbătorești acest act de sfidare a dictaturii e poc-poc asurzitor cu fum.

Fiul lui Dumnezeu astfel născut a predicat, pentru prima oară, o religie a iubirii și a iertării. A capacității de a renunța la interesul meu, să-ți fie ție bine. A capacității de a fi frați, deși suntem din mame și tați diferiți, strict pentru că avem aceleași visuri și aceleași nevoi. O religie a comuniunii, a apropierii, a susținerii reciproce, a generozității și a parabolelor inteligente, din care să tragi tu concluzii.

Și unicul mod în care înțelegi tu să sărbătorești acest miracol e poc-poc asurzitor cu fum.

Să exemplifice puterea devotamentului, a dăruirii, a implicării pentru un scop nobil, a ales să își dea propria viață pe cruce. Pentru că numai dacă putem renunța complet la ego-ul stupid și încăpățânat, putem accede spre un nivel mai înalt al valorii: umane, morale, profesionale, de ce natură vreți voi. E valabil în toate direcțiile. Cu cât te dăruiești, cu atât evoluezi.

Și unicul mod în care înțelegi tu să sărbătorești această lecție majoră de viață e poc-poc asurzitor cu fum.

Figura lui Moș Crăciun are origine comună cu Moș Nicolae. Ambii au evoluat dintr-o persoană reală: un episcop creștin grec, Nicolae de Myra, care a trăit în secolul al patrulea e. n. Nicolae, deși bogat și bine situat, aflat într-un punct al vieții în care ar fi putut să huzurească relaxat până la adânci bătrânețe, era preocupat de soarta oamenilor nevoiași. Cărora le oferea ajutor material, sau de orice altă natură, care să-i scoată din necazuri.

Practic, Nicolae de Myra a fost printre primii filantropi cunoscuți, și nici măcar n-o făcea pentru glorie, că erau vremuri dure, bunătatea era confundată frecvent cu slăbiciune, ci din milă și înțelegere față de aproapele lui sărac.

Și unicul mod în care înțelegi tu să sărbătorești această existență mânată de altruism e poc-poc asurzitor cu fum.

De aceea își dau oamenii cadouri de Crăciun. Ca o expresie a dorinței tale sincere și dezinteresate să-i oferi o bucurie aproapelui tău. Să renunți la ceva din ce ai tu, pentru el. Să cauți să faci fericit pe altul cu un gest de iubire pură.

Și unicul mod în care înțelegi tu să sărbătorești această inițiativă a iubiri universale e poc-poc asurzitor cu fum.

Ai fi putut să o ajuți pe maică-ta la rulat sarmale. Că, poate nu știi, pentru majoritatea gospodinelor, sărbătorile de iarnă sunt doar un interminabil efort și la final sunt prea obosite să se bucure.

Dar pentru tine e mai important poc-poc asurzitor cu fum.

Ai fi putut duce mici cadouri unui orfelinat. Sau unui azil de bătrâni. Sau unui spital pediatric, cu copii care-și petrec sărbătorile conectați la perfuzii și îndopați cu medicamente. Sau chiar un centru social.

Dar tu nu ai altceva în vedere decât poc-poc asurzitor cu fum.

Sau dacă nu ai bani de cadouri, te puteai oferi, pur și simplu, să citești o poveste. Să te îmbraci în Moș Crăciun. Să ajuți la pregătirea mesei. Să aduci un sac de haine pe care nu le mai porți.

Dar prioritatea ta e poc-poc asurzitor cu fum.

Ai fi putut salva de pe stradă și adopta un animăluț dârdâitor și încremenit de frig. Să-l salvezi de ger și să-i oferi un cămin cald.

Dar pentru tine e mai important poc-poc asurzitor cu fum.

Toată viața ta are valoare de poc-poc asurzitor cu fum.

Inutilă și gălăgioasă.

Ești o petardă.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***