Poşta redacţiei: Merită să te întorci în ţară dacă eşti LGBT?

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată remunerată. Subliniez: dacă nu vrei să scriu despre, nu-mi trimite o poştă a redacţiei cu amendamentul “dar vreau răspuns privat”. Există două opţiuni: vrei formatul ăsta, sau îmi recompensezi timpul. Merci de înţelegere.

Scrisorica de azi spune aşa:

***

Dragă Lorena,

Sunt nonbinary queer şi trăiesc de zece ani în străinătate, unde am un job ok, sunt out, am parte de acceptare, respect şi prietenie. Dar mi-e dor de casă, de familie, de oraşul meu, de tot ce am lăsat în urmă, chiar dacă sunt multe amintiri dureroase.

Merită să mă întorc în ţară?

Love ya, great job,

X.

***

Dragă X.,

Eu zic că da.

Mailul tău nu precizează care e oraşul la care te referi, probabil şi pentru că ţii la anonimat şi confidenţialitate. Dar cel puţin în oraşele mari, cum sunt Bucureştiul, Clujul, Timişoara, mi se pare că populaţia s-a emancipat suficient în mare parte încât să te ia aşa cum eşti şi să te lase în pace. Sigur, bullies sunt peste tot, dar, comparativ cu numărul de postaci, troli şi alţi jegoşi de pe net, cetăţeanul român obişnuit este mult mai tolerant şi mai deschis. Sigur, o să se holbeze la tine ca vaca la poarta nouă, o să-ţi pună şi câteva întrebări idioate, dar cu un pic de răbdare, ajunge în câteva zile să-ţi spună că tu l-ai făcut să iubească gay-ii şi că vine cu tine la Pride.

În oraşele mai mici, lumea e mai ignorantă şi mai încăpăţânată în ignoranţa ei, but here’s the thing. În oraşele mai mici, opiniile neinformate ale homofobului obişnuit nu sunt contestate de nimeni, de vreme ce şi gay-ii şi lesbienele, şi tot restul culorilor curcubeului o ard cât se poate de heteronormativ, într-o negare feroce, şi toţi au iubiţi de sex opus pe net.

Taman de aceea, nea Gigel din Băicoi nu se va educa niciodată pentru că scrie Lorena Lupu la ea pe blog că orientarea sexuală nu te face mai puţin om şi nu spune nimic despre caracterul persoanei. Nea Gigel din Băicoi se va educa atunci când fi-su gay care s***e p***a în Bucureşti, dar se dă mare ortodox acasă, vecinele lesbiene care se văd toată ziua “la cafeluţă” şi restul closetaţilor îşi vor lua curajul şi onestitatea să spună:

“Da, bă, Gigi, suntem atâţia în jurul tău. Nu ştii, pentru că nu vrei să ştii, ne-ai crezut heterosexuali de atâta timp şi noi te-am lăsat să crezi ce vrei, pentru că era mai simplu decât să-ţi înfruntăm prejudecata. Dar noi nu suntem straight şi n-am fost niciodată. Acum, schimbă asta modul în care ne vezi ca oameni sau rămânem aceleaşi persoane apropiate de până acum?”

Abia atunci, se va întâmpla acel declic spre toleranţă şi acceptare.

Unul dintre miturile grupărilor homofobe este că “LGBT îşi caută adepţi” şi că “se fac mai mulţi”.

Adepţi în ce mod? E cumva o religie? Vrea cineva să te convertească să s***i şi tu p***a? Nu. E despre adevăruri personale şi eliminarea negării şi ruşinii.

Iar faptul că “se fac mai mulţi” e dintr-un motiv banal: din ce în ce mai multă lume care se ascundea aiurea până acum simte confortul şi relaxarea să se asume public.

Eu zic că e o idee bună să vii acasă, că uite, ai de contribuit la educarea societăţii.

Ah, şi cu joburile. Oh, well, salariile din România nu se compară cu cele de afară, de aceea, probabil, e o idee bună să faci remote un job din străinătate, dacă ai opţiunea. Dar inclusiv în mediul corporate românesc, tratamentul egal şi civilizat faţă de LGBTQ e din ce în ce mai vizibil. La micile firme cu patron român bădăran mai puţin, dar hei, oricum nu vrea nimeni să lucreze la astea.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.