Feed my feminism

Se oploşeşte gigel în secţiunea mea de comentarii. Şi începe: eşti urâtă, eşti proastă, eşti nf, etc., astea clasice. Numite pe scurt: confesiunea de p*lifrici. Pentru că nici un bărbat cu un minimum de demnitate şi de coloană vertebrală, şi cu cel puţin doi neuroni funcţionali nu face asta. Un bărbat care are creierul mai mare decât miezul de nucă funcţionează în felul următor: nu îmi place acest content? OK, just move on până găsesc în altă parte ceva ce îmi place.

Când ai început cu şiragul de epitete, îmi comunici doar că eşti o formă de viaţă subumanoidă, că investiţia de timp în tine e o tâmpenie, drept care te raportez până îţi iei zucc pe cont, să înveţi cum e cu bullyingul, cu harassmentul şi cu deranjul nesolicitat, apoi mă bucur de linişte şi pace. Nici măcar nu dau block, că din block nu înveţi nimic. Te oploşeşti pe următoarea victimă. Dau rapoarte peste rapoarte, în morţii tăi, să te dezveţi de abuz. Apoi când intru pe pereţii lor şi văd cu câtă gingăşie îşi aleg vorbele, creşte pipota în mine de fericire. Bravo, bă, f***-vă-n rât de jigodii, hai că se poate.

Şi ieri îmi scrie gigel pe peretele de Instagram: că mă latră până mă opresc din feminism.

Lol. Presupunerea că bâzâitul tău de muscă irelevantă de miză zero, de nimic ambulant cu absolut nimic de oferit mă va face pe mine să-mi schimb ideologia e LOL.

Bine, presupunerea că poţi obţine orice de la mine prin abuz verbal, şantaj şi discriminare e LOL. Pay or gtfo. Dar în special când vine vorba de principii, iluzia că un lătrău lipsit de orice urmă de importanţă mă va impresiona suficient încât să renunţ la feminism e LOL LOL.

Păi, căcăţeilor toxici, motivul pentru care a apărut feminismul in the first place au fost proştii care credeau că deţin femeile sau că au dreptul să le dea ordine fără să ofere nimic. Gunoaiele infecte ca voi. Prezenţa voastră înteţeşte feminismul, nu îl stinge, f***-vă-n bot de inutilităţi ambulante.

Femeia s-a săturat de ipostaza tradiţională când a văzut că toate obligaţiile ei sunt nu doar implicit gratuite, dar şi subînţelese, şi pretinse cu pumnul în masă. Şi că toate eforturile ei sunt pentru a mări bunăstarea bărbatului, pe când a ei nu conta.

Se constată frecvent un clişeu: vai, că bărbaţii celebri se însoară frecvent cu no names, în timp ce femeile celebre îşi iau doar un milionar.

Sigur, femeile celebre sunt materialiste sau ceva.

Ămnu.

Când un star mascul ia o Vasilică, aia e ultra mega onorată că a luat-o vedetul. Şi se apucă să-l susţină necondiţionat, să muncească pentru a-l ajuta pe el să crească, şi subit, la cariera lui muncesc doi. Sî-l oprească vreodată pe starlet din compus să-l trimită cu gunoiul? N-ai să vezi. El şi nevoile lui sunt cel mai important lucru din lume.

Când o vedetă femeie ia un Gigel banal cu realizări mediocre, ăla o să se simtă brusc ameninţat în ouţele lui fragile că tipa e mult mai relevantă decât o să fie el vreodată. Şi o s-o tot preseze cu tot ce nu face pentru el. Cum cariera ei e aşa şi pe dincolo, cum azi n-a făcut aia, aia şi aia şi cum el ar trebui să conteze mai mult.

Practic, vedetul câştigă susţinere necondiţionată, iar tipa, o bătălie de egouri.

Şi din acest dublu standard sinistru se dovedeşte cât e de necesar feminismul.

Iar dacă lătratul oligofren de nimicuri dotate accidental cu buletin va obţine ceva de la mine, va fi chiar opusul: zece postări feministe pe zi. Zece articole despre modul în care egalitatea la şanse a femeilor e încălcată zi de zi, în cele mai perfide moduri. Îmi voi seta atenţia pe toate formele de sabotaj cu care are de a face o femeie, doar pentru că e femeie, şi le voi descrie cu lux de amănunte.

Lătratul de inceli mă face din ce în ce mai feministă.

Pentru că într-un univers ideal, toţi rataţii ăştia capătă self awareness că nu au nici un drept să se lege de persoane necunoscute, care nu le datorează nimic, şi tac în morţii lor. Şi abia în acea lume, feminismul îşi pierde obiectul de activitate.

Vorba cântecului:

Mă uit din când în când în secţiunea de comentarii a bloggerilor bărbaţi. Mamă, cât trebuie să fie de bine să nu ai parte de băgarea asta în seamă bazată pe exces de labă şi zero opţiuni cu care tu, în calitate de creator, nu ai nimic de a face şi nici nu vrei.

Dar rămâne cum am stabilit. Cu cât deranjul continuă, cu atât accentul pe feminism militant se intensifică. Şi îmi mai daţi şi alte idei de piese. Că de smiorcăite care bocesc cât de tare suferă după despărţire e plin netul. A sosit momentul ca femeia să fie mândră de π ei şi de toată forţa de rezilienţa aferente.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.