A pornit zilele astea un debate online, că de ce să premiem copiii, că oricum gloria mundi nu contează, că e important doar cât ştii cu adevărat, că mai bine un cinci autentic decât un zece pe copiate, că învăţăm pentru noi, nu pentru coroniţă şi că blabla.
Pentru că îmi place să se certe lumea aprins şi cu pasiune şi la mine în comentarii, iată poziţia mea pe subiect:
În primul şi în primul rând, păreriştii care debitează tot ce scrie în primul paragraf au uitat cum e să fii copil.
De le place cel mai mult şi cel mai mult copiilor?
Atenţia.
De ce îşi aşteaptă un copil ziua de naştere cu înfrigurare, chiar dacă ştie că părinţii nu prea au bani şi primeşte un kkt pansat cu fundiţă?
Pentru atenţie.
De ce aşteaptă un copil Crăciunul, chiar dacă ştie că etc. etc.?
Pentru atenţie.
De ce fac copiii neglijaţi o grămadă de năzbâtii, unele periculoase?
Pentru atenţie.
Care e factorul cu care motivezi copilul să adopte comportamentul dezirabil?
Cu atenţie pozitivă.
Ce înseamnă festivitatea de premiere?
Atenţie pozitivă.
Un copil care ia o dată coroniţă şi cărticele, plus aplauze de la toată şcoala, va tânji să le ia over and over again, drept care va investi mai mult efort şi mai multă energie în fiecare an.
Been that kid, ştiu.
Un copil ale cărui rezultate pozitive sunt întâmpinate cu yeah, whatever, va avea rareori motivaţia să pompeze efort în continuare.
Pentru că e copil.
Nu vede utilitatea practică a lucrurilor învăţate.
Nu înţelege că materia parcursă înseamnă educaţie, şi că acest lucru va fi valorificat mai târziu.
Un copil învaţă pentru a avea note mari, pentru aprobarea părinţilor şi a celorlalţi adulţi şi pentru atenţie pozitivă. Singura finalitate practică pe care o înţelege la vârsta lui.
Ia-i copilului coroniţa şi ceremonia şi e ca şi cum i-ai lua bonusul de performanţă unui salariat model. O să înceapă prompt să nu se mai strofoace atât de tare, pentru că, dacă nu există diferenţierea bazată pe calitatea prestaţiei, ce rost mai are deranjul?
Daţi premii copiilor, frustraţi antihaji şi plictisitori.
Sărbătoriţi-le micile victorii, că aşa îi motivaţi să lupte pentru marile victorii.
Nu le luaţi toate bucuriile din viaţa reală, apoi tot voi: Mă întreb de ce Costeluş stă toată ziua pe tabletă.
Costeluş stă toată ziua pe tabletă pentru că sunteţi detestabili, nu vă suportă şi preferă să evadeze în imaginar.
Dacă Costeluş a muncit tot anul şi a obţinut rezultate, îşi merită premiul şi coroniţa.
Nu-i luaţi momentul de glorie cu mentalitatea voastră de babe obosite şi corecte politic.
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
Total de acord cu tine! Am doua fete, una in ciclul primar, cealalta la gimnaziu. Cea mare a terminat cu 10, premiu de excelenta, coronita, maine e premiata de primarie, si mai multe firme alaturi de alti copii de 10 (bani produse de 800 RON).
D-na invatatoare nu a vrut sa faca diferente intre copii asa ca desi eu stiu si fiica mea stie ca e cea mai buna din clasa, toti copiii au primit diplome de absolvire a clasei a-2-a! Nici un premiu, nimic. Singura diferenta era numarul de diplome primit, dat din rezultatele de la concursuri cu faze judetene, nationale … Fiica cea mica nu se simte la fel de apreciata si laudata ca sora ei!
Da… Mare dreptate ai. Și eu am fost copilul ala care lua premiul 1 mereu și aprecierea asta primita la festivitate era una din puținele mele satisfacții (eram un copil complexat, cu tată alcoolic, introvertit, fără prea mulți prieteni), asa ca de ce sa le rapesti copiilor bucuria asta? Mi se pare ca cei care susțin treaba asta sunt fix bullies aia de la școală care râdeau de tine ca înveți și te strigau “tocilar”.
ceva de genul.
Mooooaaa, Lorena, mi-au amintit de ce detestam cel mai mult in copilarie si anume sa ti se zica ‘nu te laud, ca ti se urca la cap’. Asa am ajuns un adult cersetor de validare.
Aşa am ajuns un adult care-şi bagă pwla în validare. Mare rahat dacă mă laudă sau nu. Banul să iasă.
oh! Grele cu involutia asta!
Pai.. e firesc sa aplauzi copilul cand incepe sa mearga si sa il lauzi! Altfel.. si-ar ridica poponeata sa mearga sau doar de’a busilea- pt. mancare (o necesitate!) In rest… nimic! Copilul ARE NEVOIE de ATENTIE si STIMULENTE pentru a fi creativ, pentru a invata, pentru a capata deprinderi! Doar un exemplu micut si foarte real- Domnul BOC la Cluj, ofera BANI -premii pentru copii ce invata foarte bine ( pe langa bursele sociale! si indiferent de venitul parintilor!!) Rezultatul? Clujul este cel care da cele mai mari medii si copii cei mai buni la invatatura; O competitie fantastica pentru a invata! De ce? Competitiile sportive! Cum am afla care este cel mai bun daca nu prin departajari si premii? Oh! Cati ar mai face sport de performanta daca nu ar fi si stimuli? Actorii de la teatru.. pe langa salariile ce le primesc, daca nu ar fi aplauzele spectatorilor… ar mai fi ei acolo pentru sumele alea infime? Cat timp?
exactly.
inca imi aintesc cum erau abonati la premiul I copii de tovărășei și fetele vânzătoarelor de la magazinele pentru turiști.. S-o fi schimbat ceva mileniul ăsta?
Eu am luat mereu premiul I, chit că maică-mea nu dădea nimic nimănui.