Realitatea e tragică

Da, televiziunea costă bani mulţi, şi da, e nevoie de sponsori care să-i aibă şi să fie dispuşi să-i dea. Problema cu sponsorul român – respect uriaş excepţiilor! – este că mentalitatea lui este “Nu mai ‘pinje, nu mai ‘pinje, che la mine curje sinje” “Poa’ se curje şi kakat / Eu la tine bani am dat.”
Aşa s-a ajuns în situaţia absolut ridicolă în care un acţionar de la o televiziune importantă îşi angajează fiica pe post de prezentatoare la aceeaşi televiziune, deşi tanti are un istoric de ieşiri necontrolate şi complet neprofesioniste, care o recomandă mai degrabă pentru ipostaza de invitat, şi nu oriunde, ci la o emisiune cu mult ţipat şi nervi pe moaţe, gen Antena 3.

Interesant, când bagi banii undeva, se presupune că linia de interes este să-i şi recuperezi. Şi ca să faci asta, ideal e să angajezi oamenii potriviţi. În schimb, sponsorul român – din nou, respect uriaş excepţiilor! – e mai interesat să încordeze musculatură, decât să genereze beneficiu. Aşa se ajunge în situaţii jalnice, ca aceea în care s-a pus Realitatea TV, când l-a dat afară pe Dragoş Bucurenci pentru păreri nefavorabile legate de Biserica Ortodoxă Română.

Dragoş Bucurenci n-a apărut în peisajul public românesc marţea trecută, pe la un trei după-amiaza. E foarte out, foarte loud şi, când abordezi o temă dată, ţi-e cam clar ce părere va avea despre ea. Nu e ca şi cum te aşteptai ca, pus faţă în faţă cu purtătorul de cuvânt BOR, să cadă în fund şi să înalţe osanale heruvimilor şi serafimilor.

Dacă ştii că nu poţi face faţă opiniilor unui om, şi că dai în clocot la ele ca o oală de ciorbă – deşi un prezentator profesionist ar trebui să rămână imperturbabil şi relaxat, indiferent ce gorgoaze scoate invitatul – dar, presupunând că opiniile unui om ţi se par atât de strigătoare la cer, încât nu îţi vine să crezi că de-aia am murit noi la revoluţie, ca omul ăla să poată scoate asemenea oropseli – soluţia e evidentă din avion. Nu-l chemi.

E ca şi cum aş face eu interviu cu un misogin, şi m-aş da de ceasul morţii că-mi spune că locul femeii e la cratiţă. PLM, la ce m-aş fi putut aştepta? Mai suspect mi s-ar fi părut să declare că femeia e un cumul de intelect şi valori – ar fi fost clar că-şi bate joc de mine.

E ca şi cum aş face eu interviu cu un homofob şi m-aş aoli de zor când ăla mi-o aduce pe aia retardată cu “dacă tac-tu era gay, tu nu existai”. PLM, la ce m-aş fi putut aştepta? Orice potenţial invitat are în zilele noastre blog, Twitter, Facebook, Snapchat şi multe altele, şi îţi poţi face o idee cam în ce registru i se înscriu ideile, înainte să-ţi calce pragul.

Nu simţi că poţi suporta ce debitează? Nu te pui în situaţia de a-l asculta faţă în faţă. Sau dacă te pui, că tu l-ai invitat, n-a venit el cu basca în mână la tine la gard să cerşească atenţie – duci până la capăt cu un zâmbet elegant pe faţă şi-i mulţumeşti pentru participare, cu o strângere de mână. Eventual îl combaţi cu argumente şi etc. strângere de mână.

Să-l chemi doar ca să ai de unde să-l dai afară mi se pare culmea lipsei de conduită profesională şi, hai s-o zicem pe şleau – chintesenţa ţopismului de Obor. Inexact. Am cumpărat de la mămăi în Obor care m-au lăsat să mamelesc lung roşiile, merele, ardeii – şi au rămas afabile şi digerabile.

Şi pe pariu dacă gazda nu era beizadeaua bossului, nu-şi permitea să zboare invitaţi din platou de parcă era la maică-sa-n ogradă? O angajată oarecare ar fi luat în calcul daunele de imagine aduse business-ului, publicitatea negativă, reacţiile oamenilor indignaţi pe drept cuvânt – şi ŞI-AR FI FĂCUT JOBUL.

Dar sponsorul român nu-şi va concedia odrasla incompetentă, oricât de jalnică a fost gafa pe care aceasta a comis-o. Cum s-o concedieze? Vorba cântecului: “poa’ să curje şi kakat”.

Şi curje.

Foto: Facebook.

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.