Clişeul stricării vieţii

După cum se ştie, sora voastră aici de faţă este o feministă convinsă. De aceea o şi hărţuiesc şi abuzează verbal toţi rataţii internetului şi unii din viaţa reală.

Sora voastră crede din tot sufletul în tăria interioară, inteligenţa, creativitatea şi tot restul calităţilor femeii. Sigur, nu toate sunt înzestrate cu acestea, aşa cum există destul de multe rebuturi umane şi printre bărbaţi. Dar un număr îndeajuns de mare de femei sunt o combinaţie a mai multor calităţi, prin urmare, merită toate şansele de la viaţă să şi le valorifice şi să se bucure de rezultatele lor, fără presiunea tradiţională orientată spre perpetua negare de sine.

De aceea, sora voastră nu are răbdare deloc cu narativa stricării vieţii.

Se mai nimereşte şi câte un pxlifrici ratat să guiţe că văleeeu, una care nu-i datorează nimic nu-i răspunde la mesaje, drept care i-a stricat viaţa. Dar e un număr exagerat de mare de femei care se combină cu câte un gigel, au câţiva ani de relaţie, sau chiar de căsătorie ok, apoi, după ce treaba începe să meargă prost şi se ajunge la despărţire sau divorţ, să schelălăie că aoleeu, ăla le-a stricat viaţa.

Amendament: nu mă refer la psiho-gigei, cei care te urmăresc, te freacă la cap cu telefoane de pe numere anonime, mesaje de intimidare şi ameninţări, îţi sună toată familia, apar neanunţaţi la jobul tău, pun pe net filmuleţe cu partidele voastre de amor cu năbădăi sau îţi bat cu pumnii în uşă beţi praf noaptea la trei. Ăştia, da, merită reclamaţi la poliţie, daţi în judecată, şi mai e nevoie şi de un cadru legal eficient care să apere victimele hărţuirii post-despărţire, bărbaţi sau femei, de foşti boufrenji şi gălfrenji demenţi şi abuzivi . Şi da, jegurile astea psihopate chiar au talentul de a strica vieţi, şi nici măcar nu poţi să îţi bagi o dată p*la în morţii lor cum trebuie, că exact atunci te filmează şi coafează povestea aşa cum le convine lor, că ei erau nevinovaţi şi tu, o jigodie violentă.

Dar mă refer la foşti parteneri inofensivi. Care acceptă relativ demn că s-a rupt lanţul de iubire, îşi iau frumos catrafusele şi nu te mai deranjează.

Şi cu toate acestea, la mulţi ani după ultimul bun-rămas, anumite muiereturi încă îi porcăie pe ăştia, “că le-au stricat viaţa”.

Chit că, în aceşti mulţi ani, individele ar fi avut timp berechet şi toate mijloacele disponibile pentru a-şi făuri ce viaţă vor ele.

Dar le-a fost mai comod să nu facă nimic şi, în schimb, să se vaiete şi să f*** nervii tuturor cunoscuţilor cu viaţa lor stricată.

E un motiv bine întemeiat pentru care eu tratez problemele oamenilor gratis doar în poşta redacţiei, pe sistem întrebare – răspuns, exerciţiu care îi obligă, pe de o parte, să facă efortul de a sintetiza în scris problema, şi pe de alta, să încaseze soluţia da capo al fine, fără să deturneze vorba cu alte văicăreli. Şi e un motiv bine întemeiat pentru care nu ascult văicăreli decât în regim de consiliere personală, cu plata pe oră.

Oamenii care se văicăresc NU VOR să rezolve problema. Vor s-o menţină, s-o poată folosi în continuare ca pe o vacă de muls timp şi atenţie de la restul lumii. Exact ca steaua lui Eminescu, care era pe când nu s-a zărit / azi o vedem şi nu e, problema uneia divorţate sau părăsite de mult, pe care exul nu o deranjează cu absolut nimic, dar care se văicăreşte în continuare cum i-a stricat ăla viaţa, e rezolvată încă în momentul divorţului.

A plecat în punctul pe axa temporală t1, deci stricarea a încetat în punctul t1. Ce ai făcut tu din t1 şi până în prezent ca să repari stricăciunea?

Că dacă răspunsul e “nimic relevant”, înseamnă că din t1 şi până în prezent, stricătorul nu mai e el, ci tu.

Iar dacă relaţia a durat trei săptămâni, să zicem, iar văicăreala ulterioară, doi ani, concluzia se cam trage singură.

OK. Dar chiar şi în timpul relaţiei. În timp de gigel îţi strica viaţa. Tu unde erai? Ce eşti tu, o păpuşă de cârpă, să poţi fi atât de uşor stricată de oricine trece pe acolo? Sau un om cu discernământ şi cu abilitatea de a face diferenţa între bine şi rău, care poate să spună în orice moment “stop, chestia asta îmi strică viaţa, aşa că vei înceta să o faci ahora mismo”?

Oamenii au asupra ta doar puterea pe care le-o conferi tu.

O repet pe asta, să mă asigur că s-a procesat: oamenii au asupra ta doar puterea pe care le-o conferi tu.

Ţin minte, pe când încă eram blogger influent, iar şeful ASPA de atunci un şpăgar corupt şi ordinar care se folosea de câinii comunitari să fure banii statului, am avut cu el un meci de pooli şi mooi în mesaje private. Dialog pe care l-am publicat. Desigur, am lăsat şi poolile şi mooile mele, să nu pară că ţipă singur, cum mai fac ăia care mă provoacă pe mine. Cu diferenţa că eu m-am certat cu ăla pe tema programelor absolut inumane pentru animalele fără stăpân, deci cu motiv întemeiat, iar zdrenţele care se iau de mine o fac cu zero justificare reală.

A doua zi m-a sunat o cunoscută televiziune să mă invite la o emisiune de scandal, să discutăm modul în care m-a împoolăit ăla. Am refuzat, chit că îmi oferiseră o mie de euro. Pe atunci, făceam această mie de euro din două campanii pe blog. Şi în plus, era prea puţin interesant să apar la televizor în ipostaza de victima unui gigel. Mai ales că nu mă impresionase cu nimic. Să mă duc să mă vaiet de abuzul lui însemna să-l fac personaj principal în povestea mea. Când face Anamaria Prodan turul tabloidelor să se mai vaiete puţin de Reghecampf, cine câştigă vieţi şi superputeri la faza asta? În niciun caz ea. El e cel care rămâne cu imaginea de erou fascinant cu poola de diamant care a footut-o atât de transcendental, de transgresiv şi de pluriorgasmic pe văicăreaţă, că de atunci, asta nu se mai poate opri din bocit după el.

Văicărindu-te, şi mai ales văicărindu-te fără să iei măsuri, nu faci decât să menţii viaţa în halul de stricăciune din t1 şi să transferi putere fostului.

Cheia restaurării propriei vieţi e la tine. Ca adult, eşti responsabil de ceea ce faci. Şi eşti în control. Desigur, dacă vrei să fii în control. Dar dacă vrei control doar peste nervii binevoitorului pe care-i ucizi cu văicăreli, cel care îţi strică viaţa nu mai e de mult timp ăla. Tu ţi-o strici cu bună ştiinţă şi acuzi pe altul. Cam ca un cerşetor care se mutilează singur, să stoarcă mila şi generozitatea trecătorilor.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.