Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.
Sau în consultaţie privată, contra cost.
Scrisorica de azi zice așa:
Bună, Lorena,
Sunt X și te urmăresc de mult timp.
Doresc să-ți cer un sfat, știind că și tu ai un motan pe care îl iubești mult mult!
Așadar, am un motănel de un an ,cu vaccinurile la zi, sterilizat. Până în vară, şi-a făcut treburile doar în litieră fără probleme. Apoi, l-am scos afară în curtea interioară a blocului câteva ore. De atunci, nu mai vrea să facă în litieră. Dacă nu îi dau drumul afară (nu pot întotdeauna când miaună el să fug repede afară), face pişu în casă, pe parchet sau în pat.
Mai am vreo șansă să-l reînvăţ cu litiera? Și dacă da, cum? Și încă ceva: o pisică poate sta toată viata ei într-un apartament, fără să iasă afară (doar pe balcon) ,sau are nevoie de ieşit afară? Al meu nu a ieșit decât pe balcon până la zece luni. Mulțumesc anticipat,
X.
***
Dragă X.,
Avea Chris Rock un stand up despre cum se comportă s*xual bărbații în cuplu. Și spunea ceva de genul: Nu face în pat o chestie pe care nu ești pregătită s-o faci de fiecare dată.
Nu te f*** în c** dacă nu ești sgură că vrei să te f** în c** regulat – dacă încearcă și-i place, o să pretindă chestia asta ca pe ceva cuvenit, iar tu va trebui să livrezi.
Valabil pentru pisici și experiențele de viață.
Pisicuțul tău era perfect fericit în apartament, perfect adaptat vieții în interior, până când te-a chinuit pe tine talentul să-l duci afară. Și afară, a descoperit ce faină e libertatea și ce minunat e să te piși în boscheți și să-ți marchezi teritoriul cu mirosul triumfal al urinei.
Da, sunt multe pisici de apartament carre n-au fost niciodată afară. Și trăiesc 100% fericite, dacă toate nevoile lor sunt acoperite; inclusiv cea de joacă și stimulare a intelectului. Era atât de not needed, în dinamica vieții voastre zilnice, să-l duci afară.
Când trăiești cu o pisică, remarci că e ca un om, doar că nu vorbește. Adică: are o puternică voință proprie, ignoră ce nu- convine, știe ce vrea și va face orice să obțină, iar dacă poate folosi ceva împotriva ta să te manipuleze, nu va ezita nicio secundă.
Foarte dificil să-l reobișnuiești cu pipi în casă. Ca și cum ai încerca să obișnuiești bărbatul din standupul lui Chris Rock, la s*x fără anal.
Cum aș proceda eu? Cu amendamentul că fiecare pisică are personalitate proprie, și ce merge cu a mea poate nu merge cu a ta.
Eu aș încerca, atunci când miaună că vrea afară, să-l iau în brațe, să-l duc la litieră și să scot un treat din buzunar. Și-i spun cu vorbe: Faci pipi la nisip și primești treat. (Am observat că dacă-i spun ceva cu vorbe, mă ascultă atent, iar dacă premiul e interesamt, tinde să se execute.) Dacă vine să ia treatul, i-l refuzi și îl pui înapoi lângă litieră. ”Întâi munca, apoi distracția”. Aștepți să facă pipi, apoi îi dai treatul și îl mângâi, să-i arăți că a făcut un lucru corect și că merită drăgălit.
Da, îți va consuma timp, dar îți asumi că tu ai inițiat un obicei care nu-ți convine, și tot tu va trebui să-l dezveți. Cu răbdare, blândețe și recompense. Dacă o faci cu crize, dezlănțui micul demon dinlăuntrul fiecărui pisoi și vei avea un caca moale și cald pe pernă tot restul vieții voastre împreună.
Oamenii care spun că pisicile sunt rele sunt cei care au încercat cu ele traseul brutalității și al abuzului și s-au ales cu mușcături și zgârieturi de zici că l-au provocat pe Satana.
Un alt amănunt important: Litiera să fie curățată de două ori pe zi, că pisicile sunt animale curate și nu le place să-și ia propriul pipi și caca pe lăbuțe. E unul dintre marile motive pentru care își fac nevoile în altă parte.
Revenind la scenariul meu cu cărat fiara la litieră și cu treatul: Mâțul meu e disperat după mâncare – de aceea e atât de plinuț – și ar presta acel pipi pe loc, apoi ar veni să înhațe premiul meritat. Azi așa, mâine așa, treptat s-ar reobișnui la litieră.
Dacă al tău nu e motivat de mâncare, trebuie să descoperi ce îl motivează, și să-l convingi cu răsplăți să își reia bunul obicei de a se ușura la litieră.
Dacă nu merge așa, întreabă un veterinar.
Sper că ți-am fost utilă,
Lorena.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.
***
Foto: Annette Meyer / Pixabay
Sh*t They Say