Poşta redacţiei: Proaspăt divorţat

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva de data asta:

Am o problemă personală pe care mi-aş dori să ţi-o împărtăşesc.

Deşi am şi terapeut, şi prieten, şi familie, de-a lungul anilor mi-au fost extrem de utile părerile tale pe diverse subiecte şi, nu de puţine ori, mi-au dat un confort şi o forţă interioară pe care nu le-am găsit în nimic altceva.

Lorena: Mulţumesc. 🙂

Şi acum, situaţia de kkt… asta, de viaţă: după ce o lungă perioadă de timp am fost, by choice, singură, am cunoscut un bărbat mişto cu care am legat natural un dialog şi până să ne vedem live.

Ne-am întâlnit, ne-am plăcut, sexul a fost excelent.

Fiind însă la curent cu situaţia lui de viaţă (în divorţ, finalizat între timp, cu un copil de şapte ani rămas la mamă, mutat din casa pe care o împărţea cu fosta parteneră de doar o lună – deşi înţeleg că despărţirea avusese loc de şase luni, dar au continuat să locuiască în aceeaşi casă – vilă imensă, de fapt) şi ştiind despre mine că mi-au ajuns pentru două vieţi complicaţiile şi apăsările suflesteşti care vin din relaţii şi mai ales din ruperea acestora, i-am comunicat de la început că nu e cazul de ceva serios, expunându-i aceste motive, şi indicând că prima sa relaţie post divorţ va fi, probabil, carne de tun.

M-a înţeles, dar mi-a spus că mă place mult şi că speră să îmi schimbe părerea.

Well, şi a reuşit. A fost un partener extrem de atent, săritor şi cald, şi a răspuns tuturor nevoilor mele. Şi, important, a fost tot timpul un părinte extrem de atent şi de implicat în viaţa copilului lui. Din punctul meu de vedere, a oferit excesiv fostei sale partenere după despărţire (ea nu mai lucrează cam de anul trecut, şi el plăteşte tot, de la ratele casei, la cheltuielile acestei case, îi dă bani lunar cât un salariu măricel şi acoperă absolut tot ce înseamnă cheltuieli cu copilul), dar, până la urmă, sunt banii lui şi e alegerea lui cum îi gestionează.

Probabil mi s-a părut prea mult pentru că nici eu, nici prietenele mele nu am primit şi nu am dorit nimic după nicio despărţire şi nu am avut posibilitatea de a nu presta muncă, nici măcar o zi. Dar, cum ziceam, nu e deloc treaba mea şi am înţeles nevoia să o susţină pe mama copilului său, care, până la urmă, duce partea cea mai consistentă a creşterii copilului.

Bun, după câteva luni în care am fost extrem de fericiţi şi, practic, am locuit împreună (a stat la mine cam 5-6 zile în fiecare săptămână, apartamentul meu fiind mai mare; pe deasupra, nu am vrut să stau eu la el, l-am anunţat că e oricând binevenit la mine, să aibă omul oricât timp şi spaţiu pentru sine, mai ales în etapa sa complicată de viaţă).

Am aflat însă într-o seară, de la prietenul lui cel mai bun (acesta fiind convins că îmi spune orice, cum şi făcuse până atunci) că cei doi stabiliseră şi plătiseră un concediu de 9 zile în luna septembrie, într-o destinaţie exotică, partenerul meu urmând să fie însoţit de copil şi de fosta soţie, iar prietenul său în aceeaşi formulă. În septembrie am fi fost împreună de 8 luni.

Culmea, dacă vorbea cu mine înainte, cred că aş fi înţeles şi aş fi acceptat. Faptul că mi-a ascuns câteva săptămâni bune acest aspect, săptămâni în care locuia la mine în casă şi dormea cu mine în pat (conform propriilor spuse, pentru că nu ştia cum să îmi spună şi nu voia să mă piardă) m-a făcut să mă simt trădată, dezamăgită şi uşor umilită. A încercat să îmi explice că o face pentru copil, că nu mai are niciun fel de legătură afectivă cu fosta, însă nu am putut digera nici contextul de concediu cu două familii şi, mai ales, nu am putut înţelege de ce nu a vorbit cu mine înainte (fusesem extrem de rezonabilă până atunci cu orice altceva, deci nu se pune că avea de-a face cu mama zmeilor).

Rezolvarea sa finală s-a bazat pe concluzia că încă trebuie să facă lucruri pentru copil care nu sunt uşor de acceptat (jur că nu am avut niciodată nicio problemă cu nimic din ce ar face el pentru copil), că nu ştie ce decizii trebuie să mai ia, şi, practic, că nu poate fi într-o relaţie în perioada aceasta a vieţii lui (revelaţie avută cam târziu din punctul meu de vedere, după ce mi-a frânt puţin inima, iartă-mi exprimarea telenovelistică).

Cred sincer din tot ce am trăit că m-a iubit mult, văd însă cum a renunţat când a devenit mai greu. Sunt foarte tristă, plânsă, dezamăgită şi-mi pare rău că energia şi emoţiile investite în relaţie nu au dus la altceva (a nu se înţelege că regret sau că nu înţeleg că atunci când dai din dragoste, nu trebuie să aştepţi dreptate la final). Şi, normal, trebuie să muncesc enorm în fiecare zi, deşi măcar puţin aş sta acasă să plâng :)))

Sunt perfect capabilă să move on with my life, deşi, jur, chiar nu-mi doream un nou efort de acest tip. Gata, îmi cer iertare că m-am întins atât. Însă a fost un exerciţiu minunat, îţi mulţumesc din suflet.

Cu multă recunoştinţă,

X.”

Dragă X.,

Părerea mea e că da, ai avut dreptate în faza de tatonare când i-ai spus omului că prima relaţie de după divorţ va fi carne de tun. Şi că, lucid şi la rece privind lucrurile, nici nu avea cum să fie altfel. Dacă tu te simţi trădată, dezamăgită şi umilită după 8 luni, imaginează-ţi durerea, suferinţa, zbuciumul care vin la pachet după o relaţie care a durat ani în şir şi care a dus la naşterea unui copil.

Apoi, hai să facem un pic profilul fostei. Copilul are 7 ani, e deja în clasa I sau urmează să fie şi pretty much independent. Nu are nici o scuză să nu muncească, alta decât ceea ce ţi-e şi ţie evident: şi-a găsit fraierul pe care să-l şantajeze s-o ţină acasă.

Să ne fie clar: când un bărbat lasă casa fostei soţii şi aruncă în ea cu bani mult peste ce e necesar pentru copil, ăla caută s-o recucerească. Altminteri, păţea şi ea ca mama sau ca multe alte mame singure: de la divorţ, statutul lui de părinte se desfiinţa instant. Sau, mă rog, se reducea la pensie alimentară, dacă îl somai cu un avocat sau îl dădeai în judecată.

Tu spui că s-a purtat absolut minunat cu tine. OK. Uiţi că ai de a face cu un bărbat care a trăit ani în şir cu o femeie şi are exerciţiul bunului parteneriat. Mulţi sunt idioţi nu pentru că nu te iubesc, ci pentru că habar nu au cum e să gândească pentru mai mulţi.

Părerea mea rece şi la obiect e că el s-a temut de singurătate după divorţ. Ai apărut tu, care l-ai abordat mai mult ca o bună prietenă: i-ai oferit casă, masă, înţelegere, pace sufletească şi sfaturi bune.

Şi nu ştiu cum s-o spun, să nu sune dubios: iubirea nu mereu se suprapune cu buna prietenie. Mai ales nu în mintea acestui tip de bărbat care a) are o nevoie înnăscută să provide, adică să trimită el bani şi să cumpere lucruri şi b) încă îşi mai iubea fosta, ca dovadă că arunca în ea, cum ai constatat şi tu, cu bani fără număr.

Ce cred eu că s-a întâmplat behind the scenes? Fosta, care ştia că îl are la degetul mic – probabil că şi divorţul a fost un power move menit să-l exploateze mai abitir – s-a simţit ameninţată că ăsta are acum o femeie nouă, frumoasă, independentă financiar.
Şi a pus un pic scorpia înapoi în sertar şi a început să-i aştepte vizitele cu lăptăria pe afară, cu clătite calde şi cu tot arsenalul de gospodină întreţinută care nu face nimic toată ziua şi are timp berechet de muierisme de genul. L-a topit instant.

De ce nu ţi-a spus de vacanţa cu două familii? Taman pentru că simte că se poate reînnoda ce a pierdut acolo.

De ce nu poate fi acum în altă relaţie şi blablabla decizii? Din exact acelaşi motiv.

Presupun că se vor recăsători în câteva luni sau gen, iar ea îşi va relua sucţiunea de resurse cu mult talent, cum a făcut-o şi până atunci. Dar nu îl va iubi niciodată.

Tu o să mai plângi câteva săptămâni, dar în definitiv, ai casa, jobul şi libertatea ta. Ăsta e legat de o japiţă manipulativă pe tot restul vieţii şi nu se poate desprinde.

Avantaj la puncte: Tu.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.