Poșta redacției: Un secret rușinos

Image by 이정임 lee from Pixabay

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Scrisorica de azi spune aşa:

Bună, Lorena,

Te citesc de foarte mult timp, cam de când ai început blogul, și mi se pare că ești printre cei mai consistenți bloggeri din România.

Am apreciat răspunsurile pe care le-ai dat cititorilor tăi gay și mi-am făcut curaj să-ți scriu și eu. Am o stare de nemulțumire și furie cum nu pot pune în cuvinte.

Sunt cu Z. de trei ani și avem o relație foarte bună. Ne plac aceleași lucruri, nu ne plictisim unul de altul și sexul e încă foarte bun. Ai putea spune că mi-am găsit sufletul pereche.

Dar, Lorena, e al treilea an în care Z. pleacă de sărbători acasă la mă-sa și ta-su, unde stă până după Revelion. Pleacă fără mine, să ne fie clar. Mă-sa și ta-su sunt foarte credincioși, gen citesc versete din Biblie și îți răspund la fiecare problemă cu “Aşa a vrut Dumnezeu”, iar asta mi se pare foarte enervant.

Mai nasol e că mă-sa şi ta-su nu ştiu că Z. are o relaţie cu mine, îl tot frecă la cap să se însoare, că vor nepoţi, îl tot combină cu diverse domnişoare, iar Z. le face uneori pe plac şi iese cu ele, să-i mai liniştească. Ştiu că nu-l interesează niciuna, dar tot e frustrant, mă înţelegi?

Z. zice că nu poate să le spună că e gay, şi că asta i-ar omorî. E al treilea an în care fac Crăciunul şi Revelionul fără partenerul meu plecat la părinţi şi mă simt ca o c***ă proastă pe care gigel n-o prezintă părinţilor de ruşine, dar îi convine să i se s*** p*** în continuare. (Edit de Lorena, I’m trying to not get zucced, scuze.) Nu mai pot aşa, fată. Ce îmi recomanzi să fac?

Keep up the good work,

X.

***

Dragă X.,

Oamenii ăştia, cu lenea lor spirituală care îi face să claseze orice problemă dificilă cu “Aşa a vrut Dumnezeu” şi să nu-şi bată capul, ţi-au oferit soluţia perfectă de coming out. “Aşa a vrut Dumnezeu”.

Empatizez profund cu tine, pentru că îmi imaginez cât e de iritant să fii secretul ruşinos al cuiva, în special când din partea ta, investiţia e pe bune şi e la capacitate maximă. Furia şi frustrarea ta sunt legitime, şi cred că ar trebui să ai o conversaţie extrem de serioasă – şi de ultimativă – cu Z.

În primul rând, nu e foarte sănătos pentru el ca om să trăiască în falsitate. Nu e ca şi cum, dacă mimează acerb religiozitatea când e acasă, e mai puţin gay. Plus că oamenii nu mor atât de uşor. Se ofuschează, e adevărat, se bălăcăresc, se dau de ceasul morţii, dar nu mor din atâta lucru.

În al doilea rând, e incorect şi faţă de domnişoarele acelea să le curtezi şi să le creezi speranţe şi aşteptări, când tu nu ai nici un fel de atracţie faţă de ele. Mai ales că femeile din comunităţile religioase sunt menţinute artificial într-o stare de ignoranţă serenă şi tâmpă, prin urmare, sunt naive ca nişte copii de grădiniţă şi se topesc complet dacă un băiat mai de doamne-ajută le arată interes.

Legat de ceea ce tu numești relația voastră: Oricât de bun ar fi sexul şi oricât de bine te înţelegi cu cineva, nu cred că e sănătos pentru stima ta de sine să accepţi un aranjament de acest tip, în care tu pui tot sufletul şi toată implicarea, iar celălalt e cu tine doar când are el chef, apoi exact când vine vremea să celebrăm familia, celula sfântă a societăţii, e de negăsit.

Genul acesta de neasumare e alegerea lui şi, în măsura în care persistă în ea, e momentul să iei tu distanţă. Dacă tot te tratează ca pe c***a pe care nu o poate prezenta părinţilor, măcar să te bucuri şi de beneficiile c***ei pe care n-o poţi prezenta părinţilor.

Data viitoare când iniţiază sex, cere-i bani. C***ele se plătesc.

Să rezumăm: da, ai dreptate şi da, trebuie să-ţi ceri ferm dreptul la o relaţie asumată, mai ales după trei ani, iar dacă Z. decide că e mai important să îşi ţină părinţii în credinţele lor decât să le spună adevărul, e momentul să te întrebi dacă eşti într-adevăr într-o relaţie.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: