Prigo, bye-bye!

Notă introductivă: din motive de restricții, vă pun aici o poză cu Richard Wagner. Dar voi știți că nu vom vorbi despre muzică.

Se pare că Evgheni Prigozhin a plecat dintre cei vii. Sau mai exact, a picat dintre cei vii. Aşteptam această ştire de ceva timp.

Nu ştiam dacă va veni sub formă de aterizare de la etaj, savurat un vinuţ cu content sporit de minerale sau glonţ rătăcit pe undeva pe la tâmple.

Dar mă aşteptam de la răscoala mercenarilor să aflăm că într-un fel sau altul, Prigozhin o să spună adio acestei lumi trecătoare.

Ieri, un avion care-l plimba pe cheful la cuţite al preşedintelui a aterizat brusc pe pajişti. Sigur, istoria nu ne spune dacă printre cadavre era pe bune şi al lui, sau doar o sosie, şi Prigozhin s-a ascuns pe undeva în cel mai însorit paradis fiscal. Nici nu contează. Pentru opinia publică, Volodea şi-a subliniat din nou disponibilitatea de a măcelări pe oricine îl va sfida vreodată.

De aceea râd cu spume când vine câte un prostănac şi începe să abereze că vestul e abuziv şi tiranic pentru că îţi cere să respecţi femeile şi persoanele LGBT. Stai să vezi abuziv şi tiranic, atunci când vei face ceva ce nu-i place preşedintelui ţării şi te trezeşti că nu te mai trezeşti.

Aşa e în Rusia, şi aşa a fost şi în România, cât timp România era sub control rusesc. O glumă auzită de cine nu trebuia şi dispăreai misterios, iar prietenii tăi ştiau că, dacă pun întrebări, e posibil să-ţi calce pe urme.

Partea bună e că, de această dată, a murit un criminal violent şi sadic. Și că povestea e un pic mai complicată decât ați crede.

În anul 80, Prigo era un tâlhar la drumul mare, care spărgea apartamente. Într-o seară, în timp ce jefuia o femeie de pe stradă, a început s-o strângă de gât, până când aceasta şi-a pierdut conştiinţa. A fost întrerupt de restul hoţilor, i-au furat femeii ce avea de valoare şi au întins-o.

În scurt timp, au fost prinşi. Un tribunal l-a condamnat în 1981 la 13 ani de închisoare. Dar a beneficiat de eliberare condiţionată în 1990. S-a angajat dealer de maşini într-un târg auto improvizat din Sankt Petersburg folosit ca punct de întâlnire de capii lumii interlope. Aceştia l-au luat pe Prigo sub aripa lor, şi se pare că şi-a jucat bine cărţile – a ajuns în managementul unui lanţ de supermarketuri numit Contrast, deţinut de un fost coleg al său, Boris Spektor.

Acesta, împreună cu un important businessman local pe nume Mikhail Miriashvili, un tip care a fost o vreme preşedinte Lukoil şi care are nenumărate mari afaceri – şi pe care presa îl tot acuză de corupţie şi afaceri interlope, dar nimeni nu poate demonstra nimic – deci, cum spuneam, aceşti doi oameni i-au oferit lui Prigo bani să deschidă un restaurant. Ce a trebuit Prigo să facă în schimb, şi cum i-a servit pe cei doi? Liber la speculaţii. Bizar era faptul că, luni în şir, restaurantul a stat gol, fără să se închidă. Abia apoi, diverşi domni din elită au început să frecventeze cu pasiune localul. Dedesubturile acestui interes brusc? Din nou, liber la speculaţii. Faima locului a fost confirmat când însuşi primarul oraşului, Anatoly Sobchak, a venit să ia cina la Prigo. Însoţit de nevastă şi de un funcţionar tânăr şi delicat. Volodea.

Aşa s-a născut o dragoste la prima vedere.

Când cariera lui Putin l-a dus la Moscova, Prigo a decis să lase în urmă localul deja notoriu din Petersburg şi să deschidă un loc superb numit Insula Nouă, pe un fost vapor de croazieră. Aşa, Prigo a creat un restaurant plutitor, cam ca ăla din The Menu. Dacă asta nu e o poveste de dragoste adevărată, nu ştiu ce mai e.

Evident că restaurantul plutitor era preferatul lui Volodea. Mai mult, după ce Volodea a devenit camarad preşedinte, toate întâlnirile de înalt nivel cu cei mai importanţi oficiali din afară s-au ţinut la Evgheni pe vapor. Fostul tâlhar a dat mâna cu primul ministru japonez Yoshiro Mori, cu preşedintele francez Jacques Chirac, cu preşedintele american George W. Bush şi cu mulţi, mulţi alţii.

Serios, dacă un bărbat îmi oferea câte i-a oferit Volodea lui Prigo, azi eram nevastă la casa mea. 😀 Din păcate, bărbaţii sunt atât de generoşi doar cu alţi bărbaţi, iar femeilor le pretind iubire eternă şi muncă gratis în casă fără să ofere mare lucru la schimb.

Pas cu pas, Prigo a devenit bucătarul personal al lui Volodea. Şi din acest punct, nu a mai avut nevoie de vechii săi prieteni, Spektor şi Miriashvili. De cum n-a mai avut nevoie de ei, ca prin minune, oamenii au început să aibă probleme. Miriashvili cel odată imbatabil a fost subit acuzat de răpirea propriului tată şi de crimă – şi a fost condamnat la închisoare. Prilej pentru Prigo să-i cumpere mare parte din proprietăţi pe o nimica toată. Pentru că, dragii moşului, facerea de bine e… cum s-o spun elegant?… iubire de mamă.

Miriashvili însă a contestat sentinţa la CEDO şi mult-hulitul vest a anulat sentinţa ruşilor ca injustă, bazată pe dovezi irelevante şi mărturii false. Dar proprietăţile nu i le returna, evident, nimeni.

După această manevră – suntem deja în anii 2000, by the way – Prigo şi-a dat seama că e liber să facă tot ce vrea. Atâta timp cât îl ţine pe Volodea bine hrănit, lol, nu vor exista consecinţe.

Pe la jumătatea anilor 2000, deşi era beneficiarul tuturor contractelor de stat pentru banchete oficiale, Prigo a hotărât că vrea şi mai mult. Şi a înfiinţat vestita fabrică de trolli ruşi. Angajaţii creau conturi false şi poluau social media nou înfiinţată cu agenda rusească.

Dar pe măsură ce puterea lui Prigo creştea, tendinţele lui violente şi sadice creşteau şi ele. Angaja muncitori, „uita” să-i plătească, iar dacă aceștia se plângeau, îi desfigura în bătaie. Și de data asta, nimeni nu avea curajul să-l oprească. Doar era bucătarul lui Volodea. Deși, când mă uit câte chestii i-a tolerat Volodea, decenii în șir, și cum l-a ținut în brațe necondiționat, mă întreb ce cârnat îi servea de fapt la micul dejun. Dar să lăsăm futilitățile și să revenim la poveste.

Cruzimea lui Prigo i-a garantat supunerea absolută a anturajului. Toată lumea se temea că dacă nu face exact ce i se spune, se poate trezi cu gâtul tăiat a doua zi. Unul din foștii angajați a declarat într-un interviu: „Dacă îl nemulțumeai cu ceva, te lua cu el pe hol și te împingea pe scări în jos.” Violența era un modus operandi cotidian pe la firmele lui Prigo. A și angajat un individ a cărui fișă a postului era să caftească angajații care-l nemulțumeau. I se zicea Profesorul. Iar dacă erai un curios oarecare, urcat pe vapor să se uite la restaurantul cel vestit al lui Prigo, cum a fost Dmitry Sokolov, un băiat oarecare de 25 de ani, erai luat pe sus și înecat în apă. Oricum, nimeni nu-și permitea să te tragă la răspundere.

Fabrica de trolli a fost primul pas către politică al bucătarului. Apoi, în anii 2010, deși era călare pe toată industria alimentară rusească – inclusiv cu o fabrică de mâncare ready-to-eat care aproviziona școlile și armata – Prigo și-a dorit o armată personală. Volodea i-a dat-o.

A apărut grupul Wagner.

E o relație extrem de interesantă. Cu cât Volodea oferea mai mult, cu atât Prigo voia și mai mult. Și cu cât Prigo bătea, schilodea, jecmănea, rupea spinări și profita fără urmă de rușine de tot ce avea Volodea să-i ofere, cu atât Volodea era mai darnic.

Și evident că Wagner a dus setea de măcel și sânge a fostului criminal la un nou nivel. Acum, avea scuza războaielor și a interesului militar. Wagner au căsăpit un număr incalculabil de sirieni în timpul războiului civil. Apoi, în 2018,, au profitat de războiul civil din susținându-l pe dictatorul Omar al Bashir. Acesta le-a permis să exploateze zăcăminte de aur locale în schimbul protecției. A fost un moment de extaz pentru Prigo: putea căsăpi după pofta inimii cât voia el, și totodată, să-și bage în buzunare cât aur voia.

Și probabil că ar fi urmat multe alte crime, dacă lui Prigo nu i-ar fi fost diagnosticat un cancer la stomac.

A urmat o perioadă dubioasă. Prigo avea mai multe sosii, care apăreau pe unde era nevoie, în timp ce se presupune că acesta era operat și tratat.

Probabil că, deși oficial a fost declarat liber de cancer, lunga suferință l-a făcut și mai fioros, și mai impulsiv. Că a ucis copiii și a torturat în moduri inimaginabile ucrainencele în această ultimă misiune nu e o uimire pentru cine a urmărit povestea.

Șocul cel mare a fost când s-a revoltat public împotriva președintelui care i-a oferit practic tot ce se putea omenește oferi: de la sume astronomice de bani la libertatea de a înfăptui ce fărădelege i se năzărea.

Abia ăsta a fost semnul că Prigo și-a pierdut mințile.

Volodea i-a iertat teribil de multe febleții sale. Dar NU avea cum să-i ierte această umilință publică, care venea peste altă umilință publică: faptul că rușii au fost atât de ineficienți în război până acum.

A fost picătura care a umplut paharul.

Deci, era de așteptat că Prigo o să moară și el brusc zilele astea. Dar cum acești doi oameni se cunosc de 30 de ani, e greu de crezut că bucătarul n-a anticipat ce e cu avionul și că nu a trimis o sosie în locul lui.

Și așa, copiii mei, s-a încheiat povestea lui Romeo și a Julietei sale.

***

Dacă îţi plac articolele de opinie, susţine site-ul în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.