Eu am o chestie numită aritmie cardiacă. Uneori, din cauza ei, mă apucă tremurul. Dar, după ce s-a constatat că ambele sunt “esenţiale” – adică aşa m-am născut eu, şi nu ai cum s-o dregi, nici să vrei – un doctor mişto mi-a recomandat propranolol în concentraţie minimă.
Adică… în momentul în care îmi bătea inima ca Yamato Drummers of Japan – luam pastiluţa şi pulsul se ogoia frumos, tremurul dispărea… era super eficient, fără efecte secundare, fără dependenţă, fără alte cele.
Azi, mi se termină propranololul. De fapt, mi se terminase de vreo zece zile, dar fusesem cool şi zen, nu simţisem nevoia.
Dar tot azi simt că inima începe concertul Yamato. Drummers of Japan. Hop şi un Sensiblu în cale. “Farmacia care te face şi te drege”. Bun, intru în Sensiblu.
-Vă rog, un flacon de Propranolol.
-Reţetă aveţi?
-Nu, dar am mai luat.
-Ce concentraţie?
-Minimă.
(Între timp, îmi bătea inima de mă turba.)
-Pentru ce vă trebuie?
(“Să mi-l bag în cur pe post de supozitor”, zise un gând şăgalnic.)
-Aritmie cardiacă.
-Îmi pare rău, fără reţetă nu vă dau.
Deci, să recapitulăm: unu’ – pe jumătate verde la faţă – îţi spune că ăla e medicamentul care îi trebuie. Îi e suficient în concentraţie minimă, că îl ia ocazional, când se găseşte aritmia să îl zgâlţâie la coarde. Îţi spune că l-a luat, îţi spune şi pentru ce, îţi spune că îi trebuie. Iar tu… ia să-ţi arăţi, o dată în viaţă, muşchii demiurgici de farmacistă ofuscată pe viaţă!
NU! Fără prescripţie medicală, nu! Că aşa consider eu că e bine! (Da-ţi-ar D-zeu o suferinţă “esenţială”, leacul la un geam distanţă, şi, între tine şi leac, o muiere de-asta înţepată şi afectată, de-alde tine, să vezi cum e!)
M-am lovit de o problema stupida, recent. Oamenii carora le ceri voie, din politete, considera, subit, ca e de datoria lor sa te refuze. Nu-mi explic, inca, de unde ia nastere acest tip de comportament. Simt nevoia sa detaliez. Am cerut voie sa fac poze la un festival de dans, din politete. Mi s-a raspuns, NU, de catre o persoana pe care o cunosteam de o gramada de vreme. Poate ca era stresata.
Există oameni şi oameni. În general, oamenii mici, meschini, authority freaks, fac lucrul ăsta.
Mda, nici mie nu mi-au dat antibiotice de la farmacie ca n-aveam reteta… drept pentru care am horcait cu vreo 3 zile mai mult, pentru ca oricum nu eram in stare sa ma deplasez pana la medic sa-mi dea amarata aia de reteta…
Îţi dai seama cum creştea splina lor de farmacişti, văzând că eşti la mâna lor şi pot să îţi prelungească tortura? 🙂
:)) parearea mea asteapta sa fie OK :)) pai s-astepte, noah, numa’ ca io mai am si pareri din astea urate din cand in cand…alea ce fac? asteapta si ele pana le intra mintile in cap si devin OK? the road to hell is paved with bad translations. parearea mea. ne-OK. 🙂
mda, in curand o sa avem nevoie de reteta si pentru aspirina, ca daca cumva luam toata cutia si-o amestecam cu vodca? iar farmacista mai bine nu-ti da… ca doar n-o sa te aiba pe constiinta…
unu: am explicat de ce e nevoie de moderare, nu? dar vezi că e o moderare extrem de permisivă.
doi: farmacista îşi savurează dreptul cu greu câştigat de a fitirisi clienţii cu un “Nu”. O excită… Seara, o vezi în pat: “Azi, i-am trimis la plimbare pe 22. Poate au şi murit. Vaaaai, ce bine! Oh!”
😀
La mine, aceste bătăi ale inimii, absolut turbate, au avut o altă denumire ştiinţifică: microcardiopatie cronică neo-nu mai ştiu cum. Prima fază: moldamin. A doua fază: propanolol. De la 13 ani până la 46. La 46 mă apucă mai rău ca la Formula 1. O oră şi ceva. O doctoriţă tânără, drăguţă şi deşteaptă îmi spune: femeie, ai o lipsă de calciu de nu se poate. De un an iau calciu. Efervescent. 1 pe zi. Să dea dracu’ dacă mai am ceva.
Şi ce m-am mai chinuit. Şi cu moldaminul, şi cu propanololul. Cu tot cu reţetă.
Calciul îl iau fără reţetă.
Dragă Isa, îmi aminteşti de un banc:
Ion la doctor:
-Dom’ doctor, spuneţi-mi, vă rog, ce boală am. Da’ ziceţi-i simplu, să nu mă sperii.
-Simplu, îi zice lene.
-Ahaaa… Acum, spuneţi-mi numele lung şi complicat, să o impresionez pe nevastă-mea.
Cam aşa cu multele nume medicale care ascund faptul că doctorul habar nu are ce ai de fapt. 🙂
🙂 nu contestam moderarea, ci traducerea wordpressului 😛
Aaa, păi traducerea wordpress-ului e de un comic delicios. 🙂
Să vezi statistica: Days – Săptămâni – Months. Panel e Panou. Etc. 😀
dar “Parearea ta asteapta sa fie OK” incadrat frumos intr-un chenar rosu…priceless!
trebuie batute farmacistele astea necooperante
🙂
eu asa patesc cu antibioticele noaptea pe la 12. Ca asa ma apuca bolile, numai noaptea. Si am nevoie de ele ca sa-mi revin sa merg de dimineata la dr., sa nu mor ca in secolul 17 de la febra si o banala infectie la amigdale…Da’ nooooo, da peste de din astea care cica respecta sistemul si te-o luat naiba mai ceva ca febra! dar am una la mine in cartier, si pe aia o vrajesc mimozistic si feciorelnic si-mi mai da antibiotic cand is lata sau mi se umfla ganglionii de la maselele de minte…
Bine, cu tanti de la mine din cartier mă înţeleg altfel. 🙂
Iti inteleg…nevoia, ca sa spun asa, dar tanti farmacista isi facea doar meseria. propranololul se elibereaza doar pe baza de prescriptie medicala, iar farmacia retine reteta pt justificare. 🙁
Îndrăznesc să remarc că există – sau ar trebui să existe ceva în plus faţă de normele rigide. Şi anume preocuparea faţă de aproapele tău.
OK, mie îmi bate inima puţin mai intens, apoi se calmează. Fără repercusiuni.
Dar dacă îţi intră un diabetic în criză, fără reţetă, în farmacie? “Mori sănătos, Gigele?” 🙁
un diabetic in criza sau in coma nu are ce cauta in farmacie, ci la urgente, in spital. nu trebuie confundata farmacia (care e doar o pravalie unde se vand medicamente) cu locul unde se cer consultatii medicale (ca am vazut si de-astea) sau locul unde trebuie sa ceri ajutor atunci cand esti bolnav. dar aici deschidem un alt subiect cu multe bube, si anume sistemul sanitar romanesc.
un diabetic nu uita sa-si ia medicamentele o saptamana , iar la crize…….nu prea mai e in stare sa spuna ce vrea la farmacie.
si inca ceva: propranololul se prescrie in general pt hipertensiune arteriala. in cazuri exceptionale se foloseste ca antiaritmic, dar cum farmacista nu e medic, nu are de unde sti fineturile medicinei. asa ca la intrebarea de verificare “pt ce iti trebuie” nu i-ai dat raspunsul care sa corespunda cu cunostintele ei medicale, asa ca a considerat ca habar nu ai sa-l folosesti. din nou nu ar trebui condamnata, meseria ei era de farmacista doar.
O doamna intra la farmacie si ii cere farmacistului arsenic. Farmacistul intreaba:
– Doamna, la ce va trebuie arsenicul?
– Pentru ca sa-l omor pe sotul meu!
– Doamna, nu pot sa va vind arsenic pentru acest motiv, imi pare rau, spune farmacistul.
Atunci doamna scotoceste in poseta si scoate o fotografie cu sotul ei care facea dragoste cu sotia farmacistului. Acesta se uita la fotografie si spune:
– Ah, scuzati-ma, n-am stiut ca aveti reteta.
N-are sens sa va luati de farmaciste. Eliberarea de medicamente fara prescriptie medicala este interzisa prin lege, iar aceasta lege e sustinuta de catre medici. Multi oameni sunt tentati sa ia medicamente dupa zvonuri sau pareri, lucru ce nu este benefic decat in mod accidental. De exemplu: antibioticele petru raceala. Toata lumea le vrea. Chiar si multi medici le prescriu. Totusi ele au foarte rar indicatie in asfel de patologii intrucat majoritatea patologiilor categorisite ca “raceala” sunt de etiologie virala (cu gripa in frunte). Abuzul de antibiotice, atat de comun, are ca efect cresterea rezistentei la antibiotice a bacteriilor raspandite in populatie, facand, in timp, ca respectivele antibiotice sa devina ineficiente in patologiile care au indicatie de antibioterapie. Iar diabeticul in criza oricum n-are ce cauta la farmacie. Exista doua tipuri de criza diabetica a caror tratament este total opus si nu este de competenta farmacistei sa faca diferenta si sa stabileasca tratamentul. Pentru asta exista serviciu de urgenta si salvare. La fel pentru restul crizelor si altor tipuri de urgente. Cat despre Lorena… faptul ca un medicament este recomandat a se administra in criza nu inseamna ca trebuie si cumparat in criza. Poti sa-ti procuri reteta de la medicul de familie sau alt medic a carui specialitate ii permite sa prescrie Propanolol, iar apoi sa ti medicamentul la tine in caz de nevoie.
Demult am incetat sa mai cred in oameni, asa cum faceam odata. Daca vad ca am nevoie de ceva si nu reusesc sa fac singur apelez la familia mea. Iar in privinta pastilelor mai bine recurg la un leac babesc…Va mai dura ceva timp pana cand mentalitatea romanului se va schimba…
o zi buna, si sper sa poti sa-ti iei pastilele fara prea multe batai de cap…
Poate e de la cafea! Şi eu aveam probleme similare şi am renunţat la ea!
Lore acum esti doxa in ale medicinei. 😉
Poti muri linistita in fata farmaciei fara sa-ti spuna nimeni ” infractoare mica ce esti”.
In ziua de azi intelegerea, compasiunea le gasesti doar unde te astepti mai putin.In cazul tau nu aveau pe stoc la farmacie. 😛
No, cum zicea romanu, lejeai leje.
singura greseala a farmacistei a fost ca a intrebat pentru ce ai nevoie. corect ar fi fost sa spuna “propranololul se elibereaza numai cu prescriptie”. probabil a intrebat pentru ca uneori propranololul se mai administreaza si pentru profilaxia migrenei sau atacuri de panica (unele studente la medicina il mai foloseau inainte de examene) si voia sa vada poate gaseste un inlocuitor.
cit despre aritmia cardiaca, e un termen destul de vag. daca intr-o tahiaritmie propranololul poate face bine, intr-o bradiaritmie poate face rau si foarte rau.mai mult, astmaticii nu pot lua propranolol pentru ca le poate provoca o criza, in cazul diabeticilor poate masca o criza hipoglicemica samd. farmacista nu are de ce sa inceapa sa faca anamneza pentru ca asta e treaba doctorului si responsabilitatea lui in momentul in care semneaza o reteta.
la fel si antibioticele, in mod normal se administreaza cu prescriptie oriunde in lumea civilizata.
asa ca nu are nimeni nicio placere sa refuze ci e vorba de responsabilitate.ca in final tot medicii si farmacistii sunt injurati e partea a doua. ca asa e tot romanul, se pricepe la fotbal, politica, medicina si scris aiurea pe internet.
Ok. La asa ceva nu pot sa stau si sa tac.
1. Eu sunt o simpla viitoare farmacista(viitor cat se poate de apropiat) si stiu ca in momentul asta sa nu stiu pentru ce e propranololul, sa nu stiu clasa de medicamente din care face parte, sa nu stiu ce inseamna un betablocant neselectiv, sa nu stiu la ce foloseste(TOATE indicatiile), sa nu-i cunosc mecanismul de actiune, contraindicatiile majore, reatiile adverse des intalnite, formula(pe care nu ar trebui sa o “pictez” nimanui ci doar ca sa inteleg mai bine mecanismul si sa nu-l uit de la mana pan’ la gura), farmacocinetica si farmacodinamia medicamentului inseamna sa nu termin facultatea. Nu puteti sa spuneti ca e o simpla farmacista si nu trebuie sa stie ea asta. Chiar asta e! Daca cineva trebuie sa le stie, farmacistul e ala! Nu exista scuze pentru incompetenta! Nu in domeniul asta. Uit? Sunt prea multe? Nu e nici o problema, cunosc cel putin 3 surse de informare corecta la indemana in farmacie ca sa nu mai vorbesc de altele. Ai terminat o facultate de farma gen farma-Oradea? Acolo nu mai am ce comenta.
2. Farmacia nu e o pravalie unde se vand medicamente. Fiecare medicament pe care il iau in mana are ceva de spus omului care il foloseste. Si cum medicamentul nu are gura, ar trebui sa am eu pentru el. Merge careva la pravalie sa intrebe de ce ii trebuie paine si nu faina? Inca o data, scuzele nu tin loc de competenta, nu cand e vorba de sanatatea ta.
3. Ar fi normal ca aspirina sa se dea pe reteta si asa se va si intampla. Asta din cauza efectelor diferite la doze diferite si din cauza celor care sunt foarte greu de convins ca daca ai luat un comprimat si nu ti-a trecut(ai mai luat inca unul si tot nu ti-a trecut) poate ai nevoie de altceva (asta ca sa nu-ti faci mai mult rau decat bine). In alte tari mai rasarite nu se da aspirina fara reteta oricat de ciudat suna asta.
4. Nu! Nu e normal ca tu sa intri in farmacie cu o criza si eu sa nu te pot ajuta cu o pastila asa cum nu e normal sa iti dau o pastila cand tu suferi langa mine si asta sa insemne ca tocmai am comis o ilegalitate.
5. Antibioticele pe reteta sunt o masura preluata si chiar daca e greu de inteles pot sa spun doar ca sa iti dau antibiotic(ca ai nevoie de ala, ca nu) inseamna sa fiu deacord cu o epidemie care o sa rada 70% din populatia globului. In 10 ani? in 20? Cand vine vorba de microorganisme suntem inferiori ca specie. E o masura aproape mondiala pe care pot sa o explic daca mi se cere. Explicatia e simpla, dar nu foarte scurta.
Intr-o tara cu un sistem de sanatate decent sa ai reteta inseamna ca ai fost la medic si in urma unei antibiograme stii exact ce bacteriuta isi face de cap cu tine; inseamna ca ai o boala sau o afectiune cardiovasculara tinuta sub control, inseamna sa spui nu viitoarelor complicatii, inseamna schimbarea medicatiei in caz ca apar complicatii.
Sunt plafonata. Chiar sunt. Am un plafon impus de CNSAS(da, institutia la care tu dai bani). Ai reteta? Bine. Mie mi s-a terminat plafonul. CUM! CUM? Cum poti sa pui un plafon bolii! Cum poti sa spui luna asta avem numai atati bolnavi care apuca la reteta? Cum poti sa spui ca institutie care ia banul de la om: “hai sa vedem care-s norocosii luna asta”? Care norocosi? Bolnavii? Ca am eu plafon asta e o chestie dar sa impui plafon medicului e prea mult. Da, medicii au plafon.
Reteta e gratuita dar tu trebuie sa platesti. De ce? Ca au gasit ei o formula de calcul prin care o reteta gratuita poate fi altfel decat gratuita. Destepti, nu?
Domnule Ministru! Ei nu! Asta e prea mult! Bai ministrule, cat de sadic poti fi si cat de sarac??? Fabricile refuza sa scada pretul unui medicament. Solutia? Control in farmacii. Observa cineva ceva dubios? Si vine si ma gaseste fara acoperire pentru o tableta. Si eu explic frumos cum eu stiu cum arata o criza de X-boala si era una pe bune si nu se prefacea omul. Si ma trezesc din farmacist cu un salar decent un om cu o amenda pe care nu mi-o permit sa o platesc nici in doi ani. Moare omul langa mine si eu cu mainile legate de niste legi absurde.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu e vorba de o bataie de joc la adresa mea ca farmacist. Ma cam doare in cot de amenzile lor si de puscarie mai ales cand sunt in farmacie.
Dar sunt in primul rand un om si implicit un posibil bolnav!
Sa vorbesti de Sensiblu e ca si cum ai vorbi de mafia siciliana in Sicilia.
Farmacistele de la Sensiblu au devenit foarte perspicacace in ultima vreme. Am stat la un chestionar de juma’ de ora pentru un amarat de cciclovir. Mai avea putin si ma intreb daca sunt activ sau nu sexual, inainte sa-mi dea medicamentul.
Ma intreb daca la prezervative iti cere reteta.
Si eu am luat propanol, am o inima care bate repede pe ritm rock si uneori vrea sa intreaca TGV-ul :), …stiu cum sunt farmacisti inca sanatosi…
Ihtys, daca ai luat propanol ma mir ca n-ai murit inca. Medicamentul este propanolol.
PS: Se pare ca comentariul meu de mai devreme s-a cam pierdut pe drum… sau la moderare?
Maaaamă, ce discuţie intensă :)).
Da, teoretic, nu au voie fără reţetă. Practic… viaţa e mai complexă decât o reţetă. Îi dau dreptate lui malko, dar mi-a plăcut commentul smochinei plafonate. Machiavellian, commentul tău mi-a displăcut pentru că nu spuneai nimic în plus faţă de ceea ce au spus şi cei de mai sus – reluai ideile lor, bonusându-le cu un ton foarte arogant. Uite cum vorbeşti şi cu ihtys, de-mi aminteşti un citat din dl. goe: “Vezi că sunteţi proaste amândouă? Nu se zice nici marinel, nici marinal, se zice mariner.”
Vestea mea pentru tine e că medicamentul nu e propanolol, ci propranolol. 🙂
Am lucrat in farmacie. 2 ani. Slava domnului ca nu eram un farmacist ci doar un amarat de IT. Amarat, pt ca ele, farmacistele, sunt o tagma aparte care au viata oamenilor in maini, invata cel mai mult dintre toti si habar n-avem noi astia, prostii, cat de destepte sunt ele si cate responsabilitati au. Sa nu generalizez totusi. Exista si persoane altfel, dar cele mai multe habar n-au ce e aia deontologie… Stiu doar ca pe ele nu trebuie sa le pui sa faca nimic, sa nu le pui sa zambeasca…
In occident, da am stat si pe acolo, daca te duci la farmacie pt ca te doare ceva si nu ai reteta, nu-i nici o problema, iti dau medicamentul in doza unica, te trec frumos intr-un registru si te invita politicos sa treci pe la medic sa te tratezi sau sa-ti iei reteta. Totul cu zambetul pe buze. Stimate farmaciste! Exista si la noi regula asta. Exista prevazut un registru in care sa treceti cazurile exceptionale. Doar ca probabil nu aveti habar de existenta lui. Si probabil ca la scoala cea inalta pe care o absolviti mai cu ghionturi, mai cu spagi, mai cum se poate, nu v-au invatat ce inseamna omenia!
Lorena, scuza-mi te rog supararea, dar am lucrat printre ele 2 ani. habar n-am cum am rezistat…
@tezeu, nu cumva era acciclovir? 🙂
smochina plafonata. amenda pe care ai fi pasibila sa o primesti, este acoperita de acea asigurare de malpraxis fara de care nu poti sa profesezi… nu cred ca ai dreptate. una e teoria, alta e ce se intampla in realitate!
De ce îţi ceri scuze? Eu taxez doar aroganţa, cu supărarea nu am probleme. 🙂
Sper să mai treci pe la noi.
@cinevorbeste: Este aciclovir dar am scris gresit 😀
Lorena, draga, propranolol este sinonim cu propanolol, la fel cum propanol este sinonim cu alcool propilic, alcool n-propilic, hidroxipropan, 1-hidroxi-propan, etc. Cum era cu nenea Caragiale?
nu, nu e sinonim. Aşa cum nici repercusiune nu e sinonim cu repercursiune. Sau infarct cu infract. (Altfel spus, dacă tot se găseşte cineva să-şi asume rolul de marele corector al poporului, măcar să ştie ce vorbeşte, nu?) 🙂
Tocmai, ca stie ce vorbeste:
http://www.chemindustry.com/chemicals/595770.html
http://medical.merriam-webster.com/medical/propanolol
Dar un google ar fi rezolvat problema asta mai simplu, fara exemple de paronime, nu? 😉
Sa stii ca in chimie si mai ales in farmacie o substanta are nspe mii de denumiri.
Măi, eu nu înţeleg de ce te încăpăţânezi şi te chinui atât să ne etalezi talentele tale. 😀
Tu mi-ai dat un link în limba engleză, eu vorbesc despre denumirea în limba română. Blogul meu e în limba română, în caz că nu ai remarcat.
Două la mână: dă-mi voie să te informez că paronimele sunt cuvinte care seamănă dar nu răsar (adică au forme apropiate, dar sensuri diferite.) Eu am dat simple exemple de forme corecte şi forme agramate ale unor cuvinte.
alt user (se ştie el care): măi, băieţel cu limbaj colorat, eu m-am plictisit să îţi tot trimit mitocăniile de doi lei la gunoi. (E aşa de greu să te prinzi că blogul meu nu va găzdui niciodată bădărănii de acest gen?) Acum, îţi dau cartonaş galben şi încă o şansă de a-ţi revizui atitudinea. La următoarea abatere, te banez.
din vasta experienta personala: ne-ver sensiblu! la donna te mai descurci, la helpnet – aproape intotdeauna, la multe foste farmacii de cartier – la fel, dar ne-ver-ne-ver-ne-ver la rahatul de sensiblu! nu mai spun ca are cele mai mocaite farmaciste si, probabil, cel mai chinuitor soft. da-i la naiba. in ziua de azi exista concurenta, ce pastilele mele!
Daaaaa… softu’ de la sensiblu ar merita o postare separată gen: de ce au murit locuitorii Atlantidei? Datorită monopolului Sensiblu pe piaţa produselor farmaceutice. 🙂
În mod normal, ar trebui să se dea pe reţetă doar medicamentele “periculoase”, adică halucinogene. Am mai auzit de o poveste similară: o ea şi un el, se rupe prezervativul, fug în toiul nopţii la farmacie să cumpere “pilula de urgenţă”, dar farmacista (adormită sau high sau …) le aruncă: Nu vă dau nimic fără reţetă, mergeţi întâi la medicul de familie.
@machiavellian
chimia si farmacia nu sunt chiar acelasi lucru. in farmacie exista ceva ce se numeste “denumire COMUNA internationala”, iar in cazul de fata DCI este propranolol. tocmai ca sa nu fie dubii, paronime, sinonime samd. si tot de aceea, cind te uiti pe o cutie si scrie Inderal, daca vrei sa stii ce-i aia vezi mai jos cu litere un pic mai mici DCI: propranolol.
DCI (sau INN in engleza-International Nonproprietary Name) sunt stabilite de OMS.
Continuarea acestei discutii este o justificare perfecta pentru reglementarile privind eliberarea medicamentelor. Adevarul ramane ca medicamentele nu trebuie eliberate fara prescriptie medicala. Stiu ca farmacistele stiu destule despre medicamente, dar asta nu schimba faptul ca nu au competenta si dreptul sa puna diagnostice si sa stabileasca tratamente. Iar pentru urgente exista, in continuare, serviciu de urgente. Urgentele nu se rezolva la farmacie. Si o urgenta necesita diagnostic inaintea tratamentului, iar acesta nu se pune pe baza opiniei bolnavului.
softul de la sensiblu o sa dispara 🙂 abia astept. o sa fie inlocuit cu cel al companiei la care lucrez. pacat ca nu e contractul meu 🙁 se duc inca negocieri la unele nivele. aveti putintica rabdare, stimabililor! 🙂
@known as Fenrir Mushaka: asa e cum spui, dar te poftesc la urgenta cu o masea umflata cit pumnul. exista situatii – specificate pina si in lege – in care se elibereaza o doza de medicament care de obste se da pe reteta. problema e ca la sensiblu te refuza linistite chiar si in situatiile acelea.