Eu am o chestie numită aritmie cardiacă. Uneori, din cauza ei, mă apucă tremurul. Dar, după ce s-a constatat că ambele sunt “esenţiale” – adică aşa m-am născut eu, şi nu ai cum s-o dregi, nici să vrei – un doctor mişto mi-a recomandat propranolol în concentraţie minimă.
Adică… în momentul în care îmi bătea inima ca Yamato Drummers of Japan – luam pastiluţa şi pulsul se ogoia frumos, tremurul dispărea… era super eficient, fără efecte secundare, fără dependenţă, fără alte cele.
Azi, mi se termină propranololul. De fapt, mi se terminase de vreo zece zile, dar fusesem cool şi zen, nu simţisem nevoia.
Dar tot azi simt că inima începe concertul Yamato. Drummers of Japan. Hop şi un Sensiblu în cale. “Farmacia care te face şi te drege”. Bun, intru în Sensiblu.
-Vă rog, un flacon de Propranolol.
-Reţetă aveţi?
-Nu, dar am mai luat.
-Ce concentraţie?
-Minimă.
(Între timp, îmi bătea inima de mă turba.)
-Pentru ce vă trebuie?
(“Să mi-l bag în cur pe post de supozitor”, zise un gând şăgalnic.)
-Aritmie cardiacă.
-Îmi pare rău, fără reţetă nu vă dau.
Deci, să recapitulăm: unu’ – pe jumătate verde la faţă – îţi spune că ăla e medicamentul care îi trebuie. Îi e suficient în concentraţie minimă, că îl ia ocazional, când se găseşte aritmia să îl zgâlţâie la coarde. Îţi spune că l-a luat, îţi spune şi pentru ce, îţi spune că îi trebuie. Iar tu… ia să-ţi arăţi, o dată în viaţă, muşchii demiurgici de farmacistă ofuscată pe viaţă!
NU! Fără prescripţie medicală, nu! Că aşa consider eu că e bine! (Da-ţi-ar D-zeu o suferinţă “esenţială”, leacul la un geam distanţă, şi, între tine şi leac, o muiere de-asta înţepată şi afectată, de-alde tine, să vezi cum e!)
juss mag: aşa! mai spune! 🙂
malko: eu am renunţat la dialogul cu macchiavelian, pentru că bate câmpii total aiurea. chiar nu am timp şi răbdare de oameni care, în loc să recunoască faptul că nu au dreptate, mă pisălogesc la nesfârşit, făcând teoria chibritului în gol, în încercarea de a o întoarce ca la Ploieşti.
known as: o, vai! câtă rigoaaare… şi dacă eu ştiu exact ce îmi trebuie, pe baza unei reţete date de un doctor, dar nu am chef să îmi pierd lunar jumătate de zi stând la coadă la uşa lui, printre moşi ofticaţi pe viaţă şi babe care încearcă să te prostească şi să intre la consultaţie înaintea ta?
cinevorbeşte: auzi-te-ar dumnezeu!
v: precum vezi, discuţia se împarte pe două tabere: sufletele miloase şi adepţii regulilor fixe (în general, cei care n-au simţit pe pielea lor nici o situaţie limită şi vorbesc în necunoştinţă de cauză 🙂 )
De ce slava domnului ca nu erai farmacist? Poate daca erai unul ai fi fost unul reusit si ai fi deschis mintea si altor oameni cu care ai lucrat.
Fac echipa, stiu. E obositor sa le auzi in fiecare zi cat de superioare pot fi ele si cat respect merita ele. Eu nu am apucat inca sa lucrez 2 ani dar din putinele luni am auzit suficient. Nici in scoala nu e altfel(cateva perle: “voi trebuie sa fiti supraoammeni”, “voi sunteti stalpi ai socetatii” si chiar faza cu “in mainile voastre”). Toate lucrurile astea mizerabile(d.p.d.v. uman) tind sa pluteasca ocupand suprafata, adica exact la ce se uita omul care e nevoit sa intre in farmacie(sau mai degraba ce il “loveste” de la intrare si ce poate el sa citeasca dintr-o moaca acra combinata cu o atitudine superioara). Nu, facutatea de farmacie nu te invata ce e omenia. Mie imi comvine sa termin facultatea cu o medie mai mult decat decenta si sa pierd un post bun(nu neaparat intr-o farmacie; intr-un lab de controlul medicamentului spre exemplu) pentru ca ala de la Oradea(-farmacie fara frecventa) sau ala de la Arad(facultatea fantoma) are 10 pe linie? Dar asta nu se va intampla pentru ca orice patron stie ce inseamna Oradea sau Arad. Sau se va intampla pentru ca are nevoie de o diploma si pentru ca il doare in saispe de tot ce ar insemna un farmacist nu foarte bine pregatit.
Dar mie mi se pare ca vorbim de lucruri diferite. Pe mine ma doare mai mult incompetenta farmacistului decat calitatea lui umana sau ce a facut sau nu a facut in facultate. Incompetenta mi se pare de neacceptat, tomberoane bipede gasesti in orice domeniu.
Cat avem noi de invatat? Ce importanta are? A fost alegerea noastra. Nu ma obliga nimeni sa invat. Mai destepti? Nici gand! Orice prost stie sa toceasca si daca insista putin poate chiar pricepe. Nu spun ca am putine sau multe resposabilitati ca farmacist dar nu e treaba nimanui. Asa cum nu e treaba mea resposabilitatea unui inginer sau al oricarei alte meserii. Dar daca eu nu mi le stiu pe ale mele mi-am pierdut 5 ani din viata sub pretextul ca poate o sa iasa din mine intr-o zi un farmacist care sa-mi spuna ce si cum trebuie sa fac.
Orgoliile de genul asta sunt oribile. Dar… eu termin si cel mai probabil ajung sa lucrez intr-o farmacie unde deja exista cineva care traieste cu impresia ca e buricul pamantului. Mai mult, exista riscul ca in cativa ani de practica sa ajung asa. Sau! Poate ca vorbesc acum si poate ca sunt si altii care vor sa vorbeasca despre asta si poate schimbam ceva in timp. Nu neaparat aici si acum.
Am un model care e departe de asa ceva si, chiar daca pentru mine nu e atat de importanta expresia fetei unui farmacist, modelul asta al meu chiar zambeste si a invatat cum sa se poarte din practica/experienta.
Nu-mi convine ca nu ma invata nimeni putina psihologie. Poate ca m-ar ajuta si as stii cum sa-l iau pe fiecare. Nu-mi convine ca nu fac mai multa fiziologie/fiziopatologie/patologie. Nu pentru a pune un diagnostic ci pentru a intelege mai bine boala. Nu-mi convine ca primii 2 ani fac cromatografii si alte metode de mult apuse. Nu-mi convine ca in 3 ani mi se arunca in fata tot ce era mai important asta dupa ce imi e facut capul calendar cu teoria batului de chibrit combinata cu teoria cuantica. E interesant. Si ce? E inutil.
Nu pun un diagnostic. Asta e o treaba ramasa din comunism cand, sa stii ca omul ramane netratat pentru ca refuza sa mearga la medic mai bine il “ghicesti”. E sinistru sa-mi dau cu parerea. Eu spuneam ca trebuie sa stiu foarte bine ce inseamna medicamentul care ajunge la om(si ce se intampla cu el in om) pentru ca spunea cineva ca simplul farmacist stie doar indicatia majora. Ma revolta sa aud asta! Nu e un vis farmacistul care stie mai mult de atat. Nu asa ar trebui sa fie, asa trebuie sa fie! Cum poti tu, ca om care intra in farmacie, sa nu astepti mai mult de la el! Mai ales cand are o atitudine atat de superioara. Pentru mine, ca pacient e de neinchipuit ca o sa stau cuminte si o sa tac stiindu-mi diagnosticul si cunoscand medicamentul ala care imi trebuie mie. Invatam sa nu vorbim despre lucruri de genul asta si poate sunt naiva dar cred ca vorbind si ascultand se schimba mentalitatea. Ce ziceam la 1 si 2 nu e picat din visul altei lumi. Si mai ales cei care traiesc inafara acestui peste de pe harta (aproape mort avand in vedere ca doar coada ia ramas in apa si sta de mult timp asa) traiesc cu o astfel de atitudine.
Cat despre CNSAS si personajul sadic sunt lucruri care chiar daca sunt pietrile ce se arunca pe de alta parte, intr-un final ajung sa ne afecteze pe toti. Pe langa faptul ca oamenii sunt cum sunt in tara asta si farmacistul are atitudinea pe care o are omul mai trebuie umilit si stand la coada. Daca eram prea mica sa stiu ce inseamna asta pot sa aflu acum stand la coada la farmacie.
In schimb, nu pot sa am pe deplin o astfel de atitudine pentru ca exista farmacisti pe care ii cunosc si care-si fac treaba foarte bine, unii zambesc, altii nu, unii se cred superiori, altii isi stiu locul in lumea asta. Oricum ar fi ei, cei despre care vorbesc isi fac treaba bine si oricand iti pot explica de ce au pus intrebarea aia si nu alta, de ce au facut o anumita remarca la adresa unui medicament.
Cred ca siguranta mea depinde mai mult de competenta lor decat de atitudinea lor fata de mine ca pacient. Cred ca mai degraba i-as urma pe aia si asta pentru ca mi-as dori pentru binele omului care intra in farmacie si pentru binele meu(ca lucrurile se vor schimba si cred ca o sa apuc totusi sa traiesc schimbarea si urmarea ei).
Sa dau exemple de situatii absurde si peste limita bunului simt? Pot s-o fac mai mult decat imi permite ziua, dar exista si exemple pozitive si punandu-le in balanta mai ca mai ca mergem spre bine.
E adevarat, eu nu am trait situatii limita in farmacie. In schimb le-am trait in spital. Si chiar daca au fost medici care au spalat obrazul altora nu au reusit sa spele cicatrici si incompetenta. Nu pot sa arunc cu pietre in medici(defapt nu sunt foarte multi cei care merita asta oricum ar fi ei ca oameni). Si nu pot sa nu mai am curajul sa intru in spital. In schimb pot sa arunc cu pietre intr-un sistem medical condus si sustinut de economisti(carora in momentul asta nu le prea pasa de ce e nevoie ci mai degraba de cum sa facem sa cheltuim mai putin de parca asta ne-ar face spontan sanatosi) atat timp cat stiu sa ma opresc la timp si sa nu-i nimeresc pe cei care incearca sa rastoarne situatia.
Stiu ca lucrurile nu or sa arate mai bine si nu sper la un bine absurd. Suruburi ruginite sunt si in alte sisteme doar ca noi avem mult prea multe acum. Generalizarile de genu’ “farmacistii sunt cu nasu pe sus” sau “farmacistii nu prea stiu nimic” nu fac atat de rau, ba mai mult, nasc reactii care duc la schimbari(daca nu in mentalitatea altora, in a mea). Ceea ce face cu adevarat rau(dupa parerea mea) e tacerea lumii, faptul ca acceptam sa fim serviti prost fara sa vorbim despre asta, faptul ca acceptam sa stam la cozi infernale, faptul ca acceptam sa ni se spuna “s-a terminat fondul, am atins plafonul”. Injuram in gand(sau nu numai), dam cu piciorul in prima piatra care ne iese in cale, ne lovim si in ea, mergem acasa si bombanim.
@Lorena: nununu, nu ‘suflete miloase’ vs ‘adepti ai regulilor fixe’, tocmai! pentru ca printre regulile fixe se numara si aceea referitoare la eliberarea fara reteta a dozei de urgenta, deci chiar nu inteleg de ce trebuie sa facem atitea plecaciuni la farmacie si ce-i cu atitea mutre pe madamele alea de la Sensiblu, cind regulamentul le obliga sa ma ajute, punct!
:((
@Smochina, dai dovada de o inteligenta si deschidere rare printre farmaciste. Drept pentru care consider ca meriti un raspuns. Nu sunt farmacist, dar in 2 ani am invatat o multime de lucruri. In primele luni, visam medicamentele, grupele, ajunsesem sa invat codurile ANM desi nu era necesar. Ma-am interesat de fiecare medicament in parte, ce face, cum se prescrie, ce reactii secundare are, cum actioneza in organism. E drept ca multe dintre farmacistele cu care am lucrat, stiau meserie. Erau unlele insa care se gandeau 2 minute inainte sa raspunda la intrebarea simpla a unui pacient: Am nasul infundat, va rog, dati-mi ceva. Si cand raspundeau o faceau doar ca sa vanda cele mai scumpe picaturi de nas, fara sa-l intrebe daca e alergic, daca are probleme hormonale, etc. Cel mai rau mi s-a parut ca nu se stresau daca greseau concentratiile medicamentelor. Adica primeau reteta cu medicament de 10mg si eliberau de 20 pt ca nu erau atente. Da, stiu, se intampla, dar cand pacientul sesiza si venea a doua zi cu el inapoi, primea un raspuns pe un ton arogant de genul: a, am gresit? asta e, toti suntem oameni! Fara scuze, fara pareri de rau. Si daca ala nu se prindea si murea intre timp? Nu-i nimic, aveau malpraxis. Pai chiar asa, se intampla…
Din nefericire, sistemul e putred! Incepand de la un ministru corupt si deloc inteligent, trecand prin mafia casei nationale de asigurari si terminand cu asistenta de farmacie de la tara care vine doar asa, sa mai ia un ban in plus in timpul liber. Eu n-am cum sa mai schimb nimic, m-am departat dezgustat. Tu esti acolo, ai putea sa schimbi lucrurile! O vei face??
frate, eu nu am răspuns, şi nu pentru că aş fi considerat că nu merita, dar mi se pare că topicul ăsta a fost deja tratat exhaustiv. S-au exprimat poziţii pro, poziţii contra, poziţii nuanţate, poziţii ambigue, poziţii arogante. Ce era de zis, mi se pare că s-a zis.
În rest “o vei face??” Ea o să-ţi răspundă da, sigur, jur pe cravata de pionier. Şi o să schimbe lucrurile, poate. Într-OOOO farmacie. Una.
D-apai stiti ce zic io? Ia sa-i dam incolo pe medici si farmacisti. Sa se puie medicamentele spre vanzare la aprozar s-apoi si-a lua fiecare ce si cat vre’, ca dara cine-a sti mai bine decat bolnavul ce boala are si ce-i trebe’ a se face bine. Si-apai daca are dubii a trece el pe la un vecin cu mai multa experienta, ca ase se facea si acu 2000 de ani, inainte sa bantuie toti bolunzii astia in halate albe cu nasul pe sus ce n-au altceva mai bun de facut decat sa steie intre om si sanatatea lui. Si ce sanatosi erau oamenii pe-atunsi.
O, vai, ce amuzaaaant. Şi ce-am mai râââââs. Acum exersăm ironia, nu?
Şi acum, să mă citez singură:
Niciodata nu retin numele exacte ale medicamentelor pe care le iau, mai ales cand aveam tratamente cu 30 de pilule pe zi…
apreciez Domnule machiavelian ca nu-mi intelegi suferinta, inima ta vad ca bate pt forma si nu pt fond….
sunt un bou bătut în cap