Regret din suflet că se închide Vice România

Foto: Getty Images / Vice.

Personal, nu am avut o relație prea bună cu Vice. Am lucrat la ei ca redactor în 2011, am și câștigat un premiu Superscrieri cu unul dintre textele scrise pentru ei.

Dar Ioana Moldoveanu, care e acum mare apostol al dreptății pe Rise Project, mi se băga în articole de parcă aș fi fost un copilaș retardat cu patru clase și aducea genul ăla de editări agresive, care nu țin cont nici de vocea mea de autor, nici de ceea ce intenționam eu să spun cu textul respectiv. Atitudinea asta nerespectuoasă și umilitoare s-a întețit după premiul SuperScrieri. La prima ofertă de job în altă parte, unde mi s-a promis libertate completă în a trata un subiect cum consider eu că e cazul să fie tratat, am întins-o. Fără preaviz, pentru că, pe atunci, eram mult mai hot-headed și dacă vedeam că nu ești dispus nicicum să meet me halfway, ci insiști să te ștergi la c** cu mine de parcă eram extrasă din tomberon – ăla de pe Strada Icoanei, vizavi de o casă părăsită populată de minimum zece familii de romi – plecam de pe o zi pe alta, fără loc de bună ziua.

Fără loc de bună-ziua a și rămas situația, timp de 12 ani. Pentru că, de atunci, Vice m-a tratat mereu ca pe o persona non grata, mi-au ignorat toate inițiativele și nu au vrut să publice despre un proiect al meu nici măcar cu onorariu, în regim de publicitate.

Dar la nivel de societate, mai ales în fața acestui nou val de tradiționalism – patriarhat – țărănie cu iz de ev mediu – analfabetism funcțional, Vice era o voce necesară și un reminder că suntem în 2023. Vice aborda subiecte fresh, urbane și relevante azi, vorbea despre diversitate și inclusivitate, despre alegeri personale libere și despre emancipare feminină.

Vice era siteul pe care îl citeam mereu cu drag, chiar din ipostaza mea de persoană non grata. Pentru că nu era despre mine, era despre idei noi, despre open mindedness, despre dreptul de a fi altfel și despre voluptatea imperfecțiunii.

Era o portavoce pentru trupe mici, la primul album, pentru autori debutanți la prima carte, pe care „revistele serioase” îi ignoră cu superioritate, mai ales dacă nu există o editură care să gireze pentru ei și pentru filme independente cu cinci spectatori în sală. Pentru toți artiștii cu un vis și cu cinci lei în buzunar.

Era o portavoce pentru femei bătute, umilite, abuzate, violate.

Era o portavoce pentru cei marginalizați și dați la o parte.

Și pentru toate astea, regret din tot sufletul dispariția revistei Vice. Și sper din suflet că undeva, cineva va lua o inițiativă pe aceeași linie de comunicare.

***

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

15 Responses

  1. Jesse says:

    Umbla la un moment dat o mema pe net. Unul se plangea “Lumea nu mai respecta jurnalistii in ziua de azi”. Apoi scena doi arata hartia cu articolul pe care se pregatea omul sa il publice: “Cum sa iti bagi cat mai multe obiecte in kvr”. Cam genul asta devenise vice. Nu zic, erau si multe bune, dar parca prea o luasera pe ulei cu aberatii, in goana dupa inedit sau senzational, pesemne. Ca sa nu mai zic de articole gen “Cum sa te droghezi la munca in asa fel incat sa nu te prinda seful”.

    • Lorena Lupu says:

      Sincer, nu e vina nimănui că subiectele serioase nu fac trafic și trebuie să scrii despre băgare în cur să aduni traficul pe care vor să-l vadă advertiserii.

    • Sonyared says:

      Citisem cu luni in urma ca se inchide.E drept, imi pareau printre cei salutari “de la vladica pan la opinca”- Subiecte netratate in alte publicatii aici luau amploare. Corect si cu altele “porcarii”- dar cum spuii si tu…*alea vand. Posibil de pe acolo sa te fi intalnit virtual… Pacat ca nu au stiut sa tina oamenii buni.

  2. Magdalena says:

    Din punctul meu de vedere acel cineva, undeva, candva ești chiar TU aici, acum și pe Trollywood. Ești vocea care trebuie!

  3. crysti1980 says:

    o veste imbucuratoare pentru ori cine este normal la cap. Prea mult timp acea revista a promovat anormalul, prostitutia femeilor si batjocura la adresa bisericilor. Stiri despre oameni pe invers care viseaza sa traiasca ca oamenii normali dar cum poti sa traiesti ca oamenii normali cand ai mintea bolnava si nu sti cum se face dragoste natural?

  4. e.o. says:

    Cam 90% din ce au scris este în categoria normalizării perversiunii și a altor manifestări cvasi-patologice, laolaltă cu insultarea publicului care nu le agrează. Plus că sunt foarte părtinitori când e vorba de politică socială.

  5. liviultm says:

    Na, mai sunt unii care regreta si vremurile comuniste – dupa cum zic ultimele sondaje. Ce sa faci, fiecare cu propriul sau sindrom Stockholm. Poti sa urmaresti cu interes pe cei de la Rise, sa va continuati cu totii patologiile.

    Sanatate si noroc in 2024!

    • Lorena Lupu says:

      Amice, ești prost de behăi. Să compari privațiunile și cenzura extremă din comunism cu o publicație care nu îți plăcea e dovadă de retardare crasă.

      • liviultm says:

        Ia un pahar cu apa, sa nu-ti pocneasca vreo vena… Eu nu comparam decat regretul pe care-l declari fata de o revista (site?) – care, desi te declarase persona non grata, tu tot intrai mereu cu drag – cu regretul pe care unii il manifesta fata de comunism. Regretul, atat. Daca e prea complicat, o sa ma exprim mai simplu data viitoare. Daca va mai fi o data viitoare. Cat despre epitete si injurii, te rog sa te abtii, ca nu-ti face cinste. Baga mai bine o ironie, o zeflemea, macar in felul asta dai dovada de inteligenta, nu de topism.

        Mult succes!

        • Lorena Lupu says:

          Fix gigelul care compara comunismul cu o revistă progresistă care nu-l afecta cu nimic se califică să evalueze inteligența și țopismul. Marș, mă.

          • liviultm says:

            Of, stimata doamna, se pare ca ceva va scapa in a intelege anumite aspecte (destul de simple, as adauga)… Daca cineva regreta ca nu a prins reducerea de black friday, iar altcineva regreta ca a comentat pe un blog de duzina, nu inseamna ca se compara (isteria de) black friday cu (lacrimile de crocodil de pe) acel blog.
            Si chiar daca ar fi asa, daca am compara progresismul cu comunismul, nu vad de ce regretul dvs fata de acea fituica progresista ar fi mai presus fata de regretul celor care s-au exprimat fata de perioada comunista?
            Din fericire, am scapat de comunism, asa ca sper ca vom scapa si de aceasta forma complet degenerata de progresism (pe care o sustineti cu atata avant … pionieresc).

            Intr-adevar, revista nu ma afecta cu nimic, ca o ignoram cu succes, dar sa vii si sa sustii (justifici) existenta unor articole de genul “Cum sa te droghezi ca sa nu te prinda seful”, cum zicea un user mai sus, pe motiv ca trebuie facut trafic, mi se pare cel putin jenant, ca sa nu zic mai rau. Iar daca revista nu facea trafic – cu subiectele “moderne si progresiste” de secol XXI – inseamna ca era o revista falimentara in the first place, tinuta activa doar de banii lui Soros.

            Mult succes in 2024, sunt convis ca veti gasi alte reviste de mare succes din sfera progresista 🙂

          • Lorena Lupu says:

            Bitch, măcar de ai regreta că ai comentat pe un blog de duzină și ai înceta să mă freci la cap cu tâmpenii.

            Da, sunt un om liber, da, regret ce vreau eu, da, progresismul este viața mea, și da, cretini agasanți ca tine mă conving zi de zi că un text despre poliamorie e mai interesant de mii de ori decât un prost plictisitor și bătut în cap care latră tot ce nu îl lasă neuronul pirpiriu să înțeleagă.

            Și cu asta, case closed, marș în plm de aici.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading