Rezoluții realiste de Anul Nou

Salut, internet,

Sunt Lorena Lupu și în fiecare an am rezoluții. În fiecare an inventez apa caldă, dar, ghinion, degeaba o inventez eu, dacă RADET nu ține cu mine. În fiecare an, cot la cot cu voi, creez aceleași rezoluții fantasmagorice, despre cum voi slăbi 100 de kg, despre cum voi merge cu regularitate la sală, despre cum îmi voi face o prezență profi online, despre cum o să particip la toate castingurile și cum voi obține rolul vieții mele.

Și mereu țeapă. Alții își propun și mai mari basme, ca de exemplu: dă găsească perechea perfectă, jobul perfect, mina de bani perfectă, să educe copilul perfect, și așa mai departe.

Ca, la finalul următorului an, să constate că sunt în exact același rahat, și că nimic n-a evoluat în nici o direcție. Iar asta să îi facă să se simtă absolut oribil.

Drept care, hai să fim realiști. Hai să creăm rezoluții pe care le actually putem respecta.

  1. Anul ăsta, o să mănânc tot ce am poftă să mănânc, și e o decizie asumată.

Știi că îți place să mănânci? Știi că îți curg ochii la un kebab, sau la o pizza? OK. Lasă BS cu slăbitul și cu dieta, că nu e de tine și nu vei fi niciodată omul ăla. În loc să te simți perpetuu vinovat, mănâncă cât îți trebuie, mănâncă cu poftă și bucură-te de gust. Se numește asumare.

2. Anul ăsta, o să fac shopping ca dementa, și asta e.

Da, știu. Câți bani ai economisi, dacă nu ți-ai dori rochia aia superbă, și noul parfum Chanel, și noua paletă de farduri de la Anastasia, și noii chiloți Victoria’s Secret.

Dar hei, e munca ta, Și faptul că te duci zi de zi să dai tot ce poți merită periodic o răsplată. În loc să te simți perpetuu vinovat de lunga serie de cumpărături care ți-au ușurat cardul, zi așa: Sunt un colecționar de bucurii, iar chestiile astea sunt bucurii.

Și gata.

Esențial e să plătești întâi facturile curente și impozitele scadente, să nu bată potera și ANAF la ușă, pui la o parte bani de mâncare pentru restul lunii, mai pui de o urgență medicală și restul se f… cu sete.

Și cu asumare.

3. Anul ăsta, mă bucur de aspectele pozitive ale jobului meu de kk, nu mai visez să fiu CEO.

Jobul în care oamenii sunt plătiți pe ochi frumoși s-a desființat o dată cu supermodelele anilor 90. Azi, când fiecare prințesică are instagram și face poze arcuită grav de spate, modellingul a devenit parodia termenului de odinioară.

În plus, doi ani de Covid au masacrat oportunități și au închis companii cu nemiluita. Dacă ești ca mine, cunoști mai mulți șomeri de ultimă oră decât angajați. Dacă încă ai un job, și un cineva dispus să dea bani la ANAF, la Sănătate și la Pensii pentru tine, te-ai scos. Ești un om liber.

Ignor-o pe șefa isterică sau pe clientul neam prost. Cântă-le în gând Dați-vă în puuuuulaaa mea, pe melodia lui Deschide ușa, creștine. Iei un paycheck? Bravo ție.

Ia-l în continuare. Și în timp ce îl iei, caută asiduu ceva mai bun, și perfecționează-te, să fii pregătit când apare acel ceva mai bun. Dar nu dispera. Sentimentul de atâta se poate acum e real.

E nevoie doar de asumare.

4. Anul ăsta, o să port adidași cu fală.

A existat un moment în viețile noastre, în care ni s-a spus că nu ești adevărăciune de femeie superbă, remarcabilă și nemaipomenită, dacă nu mergi pe tocuri like a boss. Și ai pantofi cu tocuri. Nu doar că îi ai, periodic mai cumperi câte unii, în ideea că vine acea zi când o să mergi pe tocuri like a boss, și să ai opțiuni.

În timp ce tu, în viața ta reală, porți zi de zi adidași.

How about: Frate, sunt o gagică de tip adidas, e stilul meu, și mai dă-le în pl de tocuri? Și din momentul acesta, îmi cumpăr doar ceea ce am de gând să port?

Viața se simplifică mult când îți cumperi doar pantofii pe care știi că îi vei purta. Moment de asumare.

5. Anul ăsta, o să beau / fumez / etc în continuare.

Salut, oameni care vă tot lăsați de diverse chestii. Vă lăsați de ele pe 2 ianuarie, că e inuman să te torturezi singur de Revelion, apoi cedați pe 4.

Iată vin colindători cu vestea cea bună: Errare humanum est, drept care, e ok, să ai un viciu, atâta timp cât tu ești la volan, nu el. Poți doar să limitezi dozajul și să crești calitatea. Așa îți transformi viciul în experiență senzorială. Cu asumare.

6. Anul ăsta, voi da și rateuri.

E un lucru minunat să urmărești asiduu perfecțiunea. Dar asta vine cu genul ăla de presiune și stres de la care se moare în ultima vreme de atac cerebral sau de cord la 35 de ani.

O rezoluție realistă e: voi face cât pot, și uneori, n-o să pot. Sunt un om cu puteri limitate, nu un robot, și îmi pot îmbunătăți performanțele, dar în limite rezonabile.

Și soarele va răsări oricum și mâine. Luminând cu raze blânde momentul tău de asumare.

7. Anul ăsta, o să-mi bag p în morții unora, și e ok.

Aici intră cei care își jură că se vor purta impecabil, indiferent cu ce exemplare de gigei bătubili cu bocancul în mufă au de a face.

Nuuuu.

Uneori, e necesar să îți bagi p în morții câte unuia, și după un timp, descoperi și satisfacția aferentă. Și cum mulți gigei confundă politețea cu fraiereala, momentul surpriză al răbufnirii tale îi va face să se gândească de două ori înainte să se lege de tine data viitoare. Iar asta ține tot de asumare.

8. Anul ăsta, o să arunc uneori chestii pe jos.

Ăăăă, mnu. Până aici. Aruncă-ți gunoiul la coș, nu fi jigodie.

Dacă toată lumea de pe tot pământul ar avea o singură rezoluție, și anume, să arunce mereu gunoiul la coș, deja 2022 ar fi un an infinit mai bun și mai plin de speranță.

Iar asta ar fi tot o asumare.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: