Salariul, eterna poveste

Text de Ovidiu Neacşu.

În ultimii 7 ani, salariul minim s-a dublat, de la 700 lei la 1.450 lei pe lună. Veşti bune, nu? Nu. Nu, pentru că e o majorare nesusținută de creșterea productivității ori a numărului de locuri de muncă din România.
Această valoare conține salariul net și taxele pe muncă ce cad în sarcina angajatului, însă nu și pe cele ce revin angajatorului. În realitate, un salariu minim de 1.450 de lei înseamnă că omul nostru încasează efectiv 1.065 lei, însă angajatorul plătește și taxe de 718 lei către bugetele asigurărilor sociale, la pensie, șomaj, etc.

Chiar şi aşa, salariul este un permanent izvor de nemulţumiri în România. Angajaţii se plâng că e prea mic; angajatorii îl găsesc prea mare. Unde e de fapt problema?

În calculul costurilor unui investitor intră și (in)certitudinea legislativă și fiscală, și costurile cu birocrația, și cele cu logistica (infrastructura), și taxele, și corupția politicienilor.

Cel mai mare angajator din Jud. Ialomița, producătorul britanic de textile Alison Hayes a anunțat că închide unitatea de producție din oraș, concediind 350 de angajați, din cauza creșterii salariului minim, a taxelor prea mari şi lipsei infrastructurii, ce conduc la costuri prea mari de producție. (Compania își plătea angajații cu salarii mai mari decât minimul legal, însă creșterea acestuia duce, de regulă, la creșteri în cascadă, inclusiv la majorarea prețurilor de la furnizori).
Salariile sunt pur și simplu prețuri, și se vor comporta ca atare. Pe o piață unde sunt mulți potențiali angajați și puțini angajatori, salariile vor fi mici. Invers, acolo unde competiția pentru angajați este mare, salariile cresc, așa cum se întâmplă în industria IT, de exemplu.
Dintre cele 3 resurse ce se pot mișca mai mult sau mai puțin liber în uniune, bunurile sunt cele mai mobile, urmate de persoane și apoi de capital. 

Dacă profitul potențial e mai mare într-o țară, nu e tocmai dificil să urci borcanele din Germania în camion și să le expediezi în România. Producătorul român poate face la fel, dacă nu obține aici un preț care să nu fie mai mic decât cel din vest cu mult mai mult decât costul transportului. 

Forța de muncă se mută mai greu, dar e mai probabil să plece ea după joburi decât să aștepte să vină joburile la ea. Dovadă stau cei 3 milioane de români care în loc să stea pe salarii mici sau pe ajutor de șomaj aici, au mers acolo unde câștigau mai bine și au trimis miliarde de euro înapoi. 

Ultimul element, capitalul, se mișcă cel mai greu. Decizia de a investi într-o altă țară se ia după o analiză serioasă nu doar a costurilor cu forța de muncă, ci și a instituțiilor, infrastructurii, stabilității fiscale, justiției, etc. Când nu ai pe unde să îți aduci materia primă ori să exporți marfa, când Codul Fiscal se modifică de zeci de ori în 4 ani, când nu ești sigur că investiția ta şi contractele sunt protejate în tribunal, eziți să investești. 

Dovada cea mai bună este terenul, o formă de capital fixă, ce nu poate fi cărată cu tine. Este încă ieftin, comparativ cu cel din Olanda, Germania, Franța, UK, tocmai pentru că, odată cumpărat, e dificil să dezinvesteşti. Strungul îl demontezi, roboții îi muți, clădirile și terenul rămân. 

Și așa ajungem să ne întrebăm de ce vin produse din import, pleacă muncitori, dar nu vin locuri de muncă. Pentru că nu le oferim angajatorilor condiții să vină și să concureze pentru muncitorii români.

Ovidiu Neacşu e economist, şi îi puteţi citi panseluţele predominant economico-politice aici.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Lucian Iorga says:

    Buna Dimineata.
    Omul are dreptate in totalitate. Uneori, citind in ziare despre crestere economica stau si ma intreb despre ce se vorbeste? Industria noastra, cea producatoare de bunuri de consum este efectiv moarta. Au avut grija altii sa o traga pe linie moarta sa nu cumva sa fim o amenintare in 2007 and ne-au primit in M.UE. Pe zi ce trece conditiile de trai in Romania se inrautatesc, dar cu toate acestea ne votam in continuare soarta. Am avut asteptari mari de la alegeri, poate vor rasari niste oameni ce inca au prin vene putina iubire fata de neamul asta exploatat, dar nu a fost sa fie. Dupa ce PSD-ul a inceput sa isi exercite puterea si sa incerce sa subjuge si ultima ramasita de libertate pe care nu o luasera, s-au trezit si patriotii romani ca ei “#rezista”
    Rezista la ce? S-au lasat adunati in piata, mii de capete furajate, fara a stii de facto, pentru ce sunt acolo. Nu au obtinut nimic. Puterea face tot ce vrea.
    De ar fi incercat sa iasa impotriva sistemului si aici ma refer la tot ce exista in tara asta incepind cu serviciile, cele mai mari capuse si totodata cei mai mari tradatori de neam; impotriva crimei asupra padurilor Romaniei, etc, etc, atunci i-as fi aplaudat sincer.
    Au injurat si injura diaspora, ca stam pe afara si le-am decis viitorul, prin votul acordat lui Johannis, insa atunci parea o solutie viabila ce din pacate s-a dovedit o si mai mare paguba. La ultimul vot au stat acasa la caldurica si dovada cea mai elocventa ca lupii au revenit la stana si mai flamanzi. Stau si ma intreb oare ce mai vor sa mai fure si de data asta? Nu prea mai avem asa multe bunuri nationale ce se merita a fi furate…

  2. morbo says:

    Productivitatea in romania e la jumatate fata de germania, iar salariile de 6 ori mai mici
    Da, productivitatea nu a crescut mult, dar deja era discrepanta asta intre cum suntem platiti si cum sunt altii platiti

  3. Milk says:

    @ Morbo: De ce ai compara România cu Germania? tu realizezi că România nu are un produs important cu care să iasă în lume? majoritatea produselor exportate sunt de la firme deținute de afaceriști străini, firme mari de altfel, dar de aia au și venit aici pentru mâna de lucru accesibilă. În Germania ai spuma brandurilor internaționale: Porsche, Mercedes, BMW, Audi, Telekom, Vw, Siemens, Bayer, Adidas. Productivitatea de care spui poate să fie aproape la fel la firmele internaționale, în orice țara că ține de cum își gestionează ei resursele, dar contractul de muncă îl negociază fiecare. Ia du-te și lucrează tu în Germania pe salariul minim să vedem dacă te descurci ( să trăiești acolo nu să vii și să pleci), sau cu salariul mediu.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: