După ce a citit romanul meu “Dona Juana”, prietena mea Lavinia Călina mi-a făcut un compliment pe linia următoare: “cea mai mişto parte a acestei cărţi e modul în care ai surprins spiritul şi atmosfera specifică a unei cârciumi cu totul speciale, modul în care se întipăreşte ea în oameni şi ei în ea.”
Observaţia e corectă: cartea asta a mea e, printre altele, un tribut şi o declaraţie de iubire faţă de un bar bântuit de poveşti.
Şi sunt câteva locuri în ţara asta care ar merita propriul lor roman de dragoste. Atrium Cafe din Sibiu este unul dintre ele.
Trebuie să mărturisesc, personalul s-a schimbat în aceşti ani de când eu lansez şi joc periodic în Atrium. Dar starea de bucurie pură pe care o trăiesc când îi trec pragul e nealterată. Barul ăla e viaţă, iubire şi abandon. Mă simt ca acasă. Îmi vine să strig “Wilmaaa, I’m hoome”. Parcă mă aştept să-mi sară în braţe motanul Pulică de după o canapea.
Şi am descoperit cu încântare că în colajul lor alb – negru cu cele mai frumoase evenimente din incintă figurează şi prima mea lansare de carte, cu colegul meu de facultate Bogdan Sărătean.
Pe atunci nu aveam cititori şi spectatori în Sibiu. Au venit maximum 20 de persoane, dintre care zece au fost aduse de Bogdan cu şantaj emoţional şi broşurici ale Martorilor lui Iehova. Dar evenimentul a fost încărcat de emoţie, căldură, autenticitate.
Ieri seara, am avut sold out.
Dovada faptului că, dacă iubiţi ceea ce faceţi, şi investiţi ce aveţi voi mai bun de fiecare dată, lucrurile vor creşte de la sine. Şi, pe parcurs, vi se vor alătura prieteni. Prieteni – oameni şi prieteni – locuri. Oamenii vă vor ajuta cu sufletul, eforturile fizice şi ciorba lor caldă. Iar locurile vă vor conserva poveştile, trecutul, energia, pasiunea.
În Atrium Cafe m-am reîntâlnit cu Lorenele de anii trecuţi. Mai mici, mai ezitante, mai nesigure de ele. Le-am strâns la pieptul meu generos susţinut de sutien cu push-up (că altfel nu era nimic acolo) şi le-am spus:
Suntem ca Faust. Putem muri mâine fără să clipim, că ne trăim clipele perfecte acum!
Te iubesc, Atrium. Eşti în haremul meu restrâns de baruri de suflet. Şi relaxarea, starea de bine, siguranţa pe care mi le transmiţi îmi potenţează jocul de scenă ca o trambulină.
Abia aştept să ne revedem.
Cu fascinaţie şi fior,
Eu.
Ce tampenie de-a noastra, io si poporu meu nu ne prea bagam pe acolo, ni se parea hipsteresco/turistic. Parere destul de hipstereasca. Tot prin alte locuri de adapat prin oras.
Ce bere au ? ca am uitat.
Adica scumpa berea…la asta se rezuma hipsteresco/turistic :)))
Sibiul e fain, de Dona Juana știu de la o amică, Cristina Antal. E nasol că m-am comportat ca un mârlan și m-a blocat. :(.