Aseară, o prietenă a publicat un status de mi-am şters lacrimile de râs. Am implorat-o să mă lase să îl public, că mi s-a părut mult prea bun pentru a se pierde la vale. Mi l-a dat, dar cu condiţia să nu-i dau numele, căci Goagăl. OK, nu i-l dau, deşi statusul merita un autor. Dar, na, Goagăl.
Discuţie dintre Adrian şi mă-sa (doar azi mai pot să zic “mă-sa” că poate de mâine mă vede) 🙂
Ea doreşte să poată comenta pe FB şi să răspundă la mesaje, cum fac TOATE colegele ei de la Clubul Pensionarilor sect. 1. Şi vrea ca fiul să-i explice toate tainele în câteva minute ACUM.
Adrian: Mamă, mai ţii minte când îţi spuneam că TOŢI copiii din clasă au căciuli ruseşti din blană şi eu am din aia nasoală tricotată de tine?
Mă-sa: Da.
Adrian: Ştii că-mi spuneai că eu sunt deosebit şi nu ca TOŢI copiii? Ei bine, şi tu eşti acum în aceeaşi situaţie.
😈
Săptămâna trecută, autoarea Otilia Ţigănaş a dat una similară:
Jenu conduce, eu lângă șofer, nu „spate dreapta” unde stau boierii, sună mobilul meu. Cu un drum, o să mă scuz față de toți care mă sunați când sunt în mașină, de obicei n-am ochelarii la îndemână, (că nu eu conduc!), deci nu văd ce scrie pe afișaj și răspund fără să știu cu cine voi vorbi. D-aia poate vă mai răspund sec, deși v-ați aștepta să răspund cald. Este până mă prind cu cine am de-a face. N-oi sări cu pupicuri la toți necunoscuții! Bon. Răspund sec. O voce masculină, ferm dar cu o undă de disperare.
– Dă-mi-o pe Alina!
Cred că aroma aceea de disperare mi-a ațâțat imaginația.
– Alina nu vrea să vorbească cu tine.
Ș-o nimeresc PORCEȘTE!!!
El:
– Te rog, te rog, spune-i să mă asculte măcar un minut!
Eu:
– Uită acest număr, șterge-l din mobil, să n-o mai suni niciodată! NICIODATĂ.
Închid. După un minut, sună din nou. Deja în panică.
– Nu închide! Te rog eu din suflet spune-i să vină.
Marșez, curioasă până unde imaginația mea se adeverește. Tatonez.
– Ascultă, mă și mir că ai tupeul să suni aici!
– Dar TREBUIE să-i spun! N-am cum să fug la voi, sunt departe, nu mă nenoroci.
– Ai ajuns la capăt. Nu mai este cale de întoarcere. Pricepe că e gata.
Jenucu, om milos, romantic, zice, depășind o căruță:
– Nu fi nebună, măi, poate se spânzură omu, zi-i că-i poantă, termină!
Eu nimic. Răcoresc toate Alinele care ar fi vrut să-i închidă-n nas telefonul, LUI, dar n-au avut vâna necesară.
😈
I have a weird fetish. I masturbate to karma police.
😈
unde-s toti masculii care se inghesuie la comentarii? nici macar un troll, ceva?… 🙂
nu ma numesc Alina, dar m-a racorit si pe mine BIG TIME! …ca tot a fost ziua mea cu trei zile in urma (postarii).
i am not sure whether to masturbate or not about it, but I do know one thing – I LOVE karma police!!
PS doamna Tiganas mi-a amintit dureros de…vesel de mama, pe care am pierdut-o anul asta in favoarea unei dimensiuni mai prietenoase (sper). ea, saraca, a recidivat de cateva ori bune cu faze din astea, iar la unele am asistat si eu. nu stiu cum domnul Jenu n-a crapat de ras, eu ma sufocam ca sa nu ma auda interlocutorul maica-mii.
😀