Şapte lucruri pe care nu le știai despre 8 martie

La mulți ani, fată. Să nu uiți niciodată că ești un om complet și nu rezultatul fanteziilor cuiva. Că ai dreptul la viață, integritate și căutarea fericirii, ca oricine altcineva. Că ai dreptul la șanse egale și un comportament civilizat. Și să îți realizezi cât se poate omenește din vise și țeluri.

Având în vedere că acest blog are o proporție de 67% cititoare, ziua femeii e un moment pe care ne dorim să-l celebrăm împreună.

Pe lângă vinul roșu și pralinele obligatorii pentru astfel de momente, vă propun și o mică trecere în revistă a istoriei acestei sărbători.

1) Este vorba de ziua femeii, NU de ziua mamei. 

O spun pentru că mai întâlnești câte un frustrat în comentarii, care te ia cu “da’, ce, dragă, ai copii??”.

Nu, nu am, şi nici nu trebuie să am. E ziua internaţională a FEMEII. Cu sau fără bărbat, cu sau fără copii, cu sau fără ghiulea de picior.

Ideea că 8 martie e ziua mamei le-a fost inoculată ţărănoilor de toate vârstele de dictatura iepocii de aur. Ceauşescu avea această obsesie cu natalitatea care trebuia să crească volens nolens. Drept care, pe lângă trecerea în afara legii a avortului şi a contracepţiei, a dus o politică de manipulare în masă, prin care invalida orice altă ipostază a femeii, decât cea de animal reproducător. Toate dumele alea cu maternitatea e singurul scop al vieţii tale şi cu misiunea femeii e să fie mamă eroină au venit pe filieră ceauşistă.

Bine, mentalitatea exista şi în Evul Mediu, dar cu justificare economică. Femeile nu aveau acces la educaţie, piaţa muncii şi venituri de sine stătătoare, drept care, singurul mod în care se puteau întreţine era să fie nevasta unuia şi să-i facă copii, să-l lege de gard cu ei, sau să stea la mila şi dispreţul familiei, pe post de povară.

Dar realitatea este că 8 martie n-are absolut nici o legătură cu abilitatea de a te reproduce, dimpotrivă.

2. E o sărbătoare 100% feministă. 

Pe 8 martie 1917, femeile au căpătat oficial drept de vot în Rusia aflată sub influenţă comunistă crescândă. Da, ironic, e tot o sărbătoare derivată din comunism, dar e vorba de comunismul timpuriu care a înţeles că, dacă atragi şi femeile de partea ta, te vei răspândi mult mai prompt şi mai simplu decât dacă te bazezi pe confreria bărbaților care urăsc femeile.

Ziua a fost celebrată în toate ţările socialiste, până în 1967, când a fost adoptată de mişcarea feministă mondială. Apoi, în 1977, de Organizaţia Naţiunilor Unite.

Aşadar, dragi românaşi, nu a fost vorba niciodată despre astăzi este ziua mamei, zi frumoasă, ca şi ea, ci despre victoria politică pe care o însemna dreptul de vot.

3. Totul a început cu un protest al muncitoarelor din industria textilelor.

Pe data de 8 martie, 1917, Sankt Petersburg a găzduit un marş uriaş, al femeilor muncitoare, marș care a pornit Revoluţia din Februarie.  De ce din februarie? Cele 11 zile diferenţă între calendarul de rit vechi şi cel nou.

Acest marș a început ca o grevă sindicală. Spre surprinderea tuturor, femei din toate ramurile de activitate s-au alăturat acestei greve, cerând oportunităţi profesionale egale, şansa de a candida în funcţii publice şi drept de vot.

De unde până unde?

Să examinăm contextul.

Primul război mondial a avut loc între 1914 şi 1918, şi a angrenat trupe din aproape toate ţările Europei şi SUA. Cu toţi bărbaţii plecaţi pe front, locurile de muncă necesare pentru buna funcţionare a oraşelor şi satelor au fost ocupate temporar de femei.

În acest moment, femeile au avut o revelaţie. Se pot descurca excelent în joburi de unele singure, iar situaţia anterioară, cea în care stăteau acasă, dependente economic de hachiţele unui mascul care deţinea toate butoanele mariajului, fusese doar o farsă de milenii.

Şi gagicile de la începutul secolului au zis în cor: Ia, hai, marş în plm cu figurile voastre! Vrem să votăm, vrem să muncim, vrem să fim plătite şi să alegem cine ne conduce, că uite, dacă alegem boi, ne duc în război.

Primul război mondial şi absenţa / decesul a nenumăraţi bărbaţi au cimentat mişcările feministe din toată lumea. În fond, dacă la vremuri de restrişte ne descurcăm tot noi între noi, de ce îl căutăm în coarne pe gigel?

4. A avut în centru o figură feminină: Alexandra Kollontai. 

Primul membru oficial de sex feminin al unui guvern, în toată istoria omenirii (mă refer la guvernul lui Lenin, 1917 – 1918) a fost Alexandra Kollontai. O femeie care şi-a folosit puterea şi influenţa pentru a lupta pentru drepturile şi şansele altor femei.

Ironic, comunista Kollontai a fost de viţă nobilă, fiica unui general al Armatei Ruse Imperiale. A devenit membră a partidului comunist după ce şi-a dat seama că, în societatea ţaristă a vremii, nu va fi tratată altfel decât ca o femeie, cu aşteptări specifice pentru femei. Kollontai a devenit o activistă înflăcărată, a făcut propagandă comunistă, a studiat economie pentru a înţelege şi promova marxismul şi a militat constant pentru ridicarea nivelului de trai al femeilor.

După ce comuniştii au obţinut abdicarea ţarului Nicolae, în 1917, Alexandra a devenit membru al guvernului provizoriu bolşevic, apoi, după Revoluţia din Octombrie (care a stabilit dominaţia sovietică), Comisarul Poporului pentru Bunăstare Socială.

În 1919, această femeie, o aristocrată căreia comuniştii i-au recunoscut meritele şi puterea de luptă aşa cum cercurile ei sociale n-ar fi făcut-o niciodată, a înfiinţat Zhenotdel, sau Departamentul Femeilor.

Prima instituţie oficială de stat dedicată drepturilor femeii.

Scopul acesteia era să educe femeile, să combată analfabetismul, să le ofere informaţii legate de legile muncii şi egalitatea în căsătorie.

5. Feministele celui de-al doilea val au transformat 8 martie într-o zi a activismului şi protestelor. 

Adoptată în toată lumea în acest punct ca o zi de celebrare a meritelor şi realizărilor femeii, data de 8 martie a devenit în anii 60 o oportunitate de a promova scopurile mişcării feministe din toată lumea: oportunităţi economice egale, salariu egal, dreptul de control asupra propriului corp (acces la contracepţie şi avort), subvenţii pentru îngrijirea copiilor (da, alocaţia pe care o primeşte Mirciulică de la stat e tot un succes al activismului feminist) şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice.

6. În anumite regiuni, 8 martie e o zi a conflictelor şi incidentelor armate. 

De exemplu, în Iran, în 2007, un marş al femeilor şi bărbaţilor feminişti a fost întrerupt cu violenţe fizice extreme de poliţie. Participantele au fost arestate şi ţinute două săptămâni în închisoare. Nimeni nu a fost tras la răspundere pentru aceste crime.

7. În alte regiuni, este o dată de celebrare a schimbărilor pozitive. 

În 1916, în India, altă ţară cu un istoric al abuzurilor de toate tipurile împotriva femeilor, preşedintele Shri Pranab Mukherjee a ţinut o cuvântare publică în care a elogiat contribuţia femeilor la bunul mers al naţiunii, apoi, s-a anunţat deschiderea a încă patru centre destinate recuperării şi protecţiei victimelor violenţei domestice. Până în acel punct, pe teritoriul întregii Indii existau doar opt astfel de centre.

***

8 martie nu e numai o zi a florilor, bomboanelor şi inimioarelor. E o zi care celebrează eforturile imense depuse de femeile de altădată pentru o viaţă mai bună, mai liberă şi mai prosperă economic, de care să se bucure urmaşele lor.

S-o sărbătorim ca atare.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.