Eram la supermarket, luam o caserolă cu pulpe de pui și o băgam în coș, când s-a băgat în seamă o doamnă cu mine. ”Nu știți că e post?” E post pentru dumneavoastră, nu pentru mine. ”Ba e post pentru toți, că Isus s-a sacrificat pentru tine.” OK, mă scuzați că nu am cinci minute pentru Domnul nostru Isus Cristos, dar dacă nu mă lăsați instant în pace, chem paza.
Și am plecat cu pași mari și repezi ȘI cu pulpele de la standul ăla, pentru că părea genul de persoană care înțelege greu ideea de a degaja terenul.
Iată unul dintre momentele în care râd cu clăbuci când văd câte un haurist bătând câmpii despre ”propaganda gay”. N-o să vezi niciodată un gay oprindu-te în supermarket cu ”De ce cumperi castraveți la borcan în loc să soogi poola?” Dar fanii religiei nu se pot abține să nu te frece la icre cu modul în care ar trebui să trăiești după credințele lor, și abia asta e propagandă intruzivă și invazivă.
Am avut și rude care auzeau că te pregătești să ieși la un burger și te mustrau că e post. Nu mai sunt cu noi, sper că le găzduiește Dumnezeu la loc cu verdeață după atâta post. La un moment dat, le făcusem listă de subiecte interzise, iar postul era în top. Singurul post care mă interesează e postul de radio, și dacă vrei să te mai sun, ții cont de asta.
Pentru o viață liniștită în comun, vreau să clarificăm cu toții, o dată pentru totdeauna:
POSTUL E O OPȚIUNE PERSONALĂ.
Faptul că tu te abții de la ouă Benedict zilele astea nu obligă pe nimeni să pască pe pajiște cot la cot cu tine. Vrei să ții tu post? Bravo, te felicit. Dar nu ești în poziție să ții altora lecțioare ce să mănânce din banii lor. Sigur, dacă donezi pe Paypalul de la finalul articolului cu notița atașată ”Cumpără produse vegane din banii ăștia”, promit să cumpăr o sticlă de vin, că e produs vegan.
România NU e un stat religios, ci un stat laic. Asta înseamnă că religia NU e obligatorie. Și mai ales, NU e obligatorie în forma în care o practici tu. Unii au o relație superbă cu Dumnezeu nu prin ceea ce bagă în gură, ci prin multele fapte bune pe care le fac.
Dacă religia NU e obligatorie, nici postul NU e obligatoriu. NU ai de ce să-ți pisălogești rudele să țină post, și cu atât mai puțin persoane pe care nu le cunoști, că ăia obiectiv nu îți datorează nici măcar să stea de vorbă cu tine.
Sigur, poți purta o conversație prietenească, fără elemente de presiune, despre beneficiile pentru sănătate ale postului. Dar nu latri ordin la nimeni, că nu ai de ce. Suferi de boala șefiei? Fă-ți firmă, plătește salarii unora și dă-le porunci pe banii tăi.
Îmi amintesc că am citit texte religioase despre smerenie. Despre modestia și simplitatea credinciosului. Ia încearcă să ții post cu smerenie și nu te mai crede al treișpelea apostol. Te asigur eu că o ciorbă de legume nu te transformă în Sfânta Vasilica de Dristor.
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
fix la ultimul pasaj de aici m-am gandit si eu. daca vrei sa ii bagi in ceata pe astia care se infig in viata ta le dai trimitere la Evanghelia dupa Matei 6:16. o sa vezi in direct cum le pica fata si nu stiu pe unde sa o taie de langa tine (cei mai multi moralisti nici nu au deschs vreodata scripturile). nu sunt un om foarte bisericos tocmai pentru ca am vazut cata rautate se ascunde sub falsa sfintenie a unora. ma duc la biserica in principiu pentru predica sau cand am nevoie de liniste cateva minute. ma incarca pozitiv sa fiu acolo doar eu (bisericile catolice sunt deschise si in afara orelor de slujba, nu stiu cum este la alte religii). eu asa am fost crescuta sa imi tin credinta privata, sa ma rog fara sa ma auda tot orasul si sa fac binele in liniste, din pacate am vazut si fata urata a celor extra bisericosi, fatarnici si plini de amaraciune care nu iarta nici o ocazie sa nu iti arunce in cap credintele lor si nevoia lor validare.
Credința ar trebui să fie între om și Dumnezeu.
Cumva similar e să fii vegetarian. N-am zis vegan. Nici n-am zis ceva fanatic-related. Ești tu și e cam treaba ta. Deh, uneori trebuie să le spui ceva mai apăsat pe la crâjme că nu, nu-i okay să-ți prăjească și ție ouă ori jnițele de soia tot în uleiu’ ăla-n care prăjesc și carne (de vreo două săptămâni, na!) da-n afară de asta nu-i privește pe cei care n-au legătură cu preparatu’ chestiilor pe care le pui tu-n blid/cană și-apoi le bagi în gură. Uite, de pildă, la fi-miu la nuntă înafara lor și-a personalului nu a știut nimeni că io nu halesc la fel cu restu’ lumii. Partenera mea nu e vegetariană, mai cochetează cu ideea și nu fac absolut nimic să înclin balanța. Pur și simplu nu consider că e dreptul nici datoria mea să spun unui adult responsabil (bine, bine, nici ălor i-responsabili) cum să își organizeze viața. Dixit!
Ai perfectă dreptate.