Aceste clişee ne dor: “nu ajung la…”

Omul urban modern consumă mai mult bullshit decât E-uri, ceea ce e o performanţă în sine, de vreme ce tot ce mâncăm azi e format din E-uri aromatizate cu alte E-uri, colorate cu încă nişte E-uri şi decorate pe deasupra cu încă un rând de E-uri.
Una dintre cele mai penibile scuze urbane contemporane mi se pare “nu ajung la X.” Inviţi pe cineva undeva, şi hodoronc-tronc, se hotărăşte că “nu ajunge”. Şi nu mă irită faptul că omul nu vine, mă irită verbul “a ajunge” folosit în această situaţie. 
Ai avea opţiunea să spui “nu mă duc / nu vin / am alte priorităţi / am treabă / am de binge-uit The Simpsons toate sezoanele / mi-e lene / mă doare un koi (peştele, mă refer. Suntem telepatici, ce-l doare pe koi, mă doare şi pe mine, şi invers. Momentan, koiul meu prezintă asperităţi. Cineva l-a zgâriat cu dinţii”.
Adică o tentativă pală de asumare a faptului că ai o lene de te doare. Sau că ai priorităţi mai tentante cu altă activitate. Sau că realmente ţi s-au aglomerat treburile până peste cap şi nu vezi cale de ieşire.
Deci, o tentativă pală de onestitate.
*
Dar dacă zici “nu ajung”, sună a Ana lui Manole. “Eu chiar vreau să vin, să moară, să facă şi să dreagă. Sufletul meu era cu totul acolo. Pe bune, să mor io dacă te mint.
Chiar mi-am luat treningul ăla bun cu sclipici şi mi-am dat cu Cico prin freză, şi am pornit spre tine în zbor.
Îmi crescuseră aripi special pentru tine.
Numai că, ce să vezi, cum fâlfâiam eu aşa zglobiu din aripi spre tine, m-am ciocnit de elicopterul lui Putin.
Putin survola şi el Europa de Est, crea harta viitoarelor bombardamente cu care îşi va restabili controlul teritorial. Da, mă, Putin în persoană.
Când m-am ciocnit de el, a luat-o personal, s-a ofuscat un pic, a pus cazacii să mă înhaţe, ceea ce ăştia au şi făcut, şi m-au băgat în elicopter.
Băi, frăţiwear, a trebuit să duc muncă de convingere cu Putin că eu veneam la tine şi nu eram filoamerican sau doamne fereşte, gay.
Dar ne-am înţeles, dacă fac zece ani de muncă silnică în Siberia, mă eliberează să revin la tine.
Şi acum, îţi scriu din Siberia, unde tocmai car un sac greu de ciment, să-ţi povestesc că nu ajung.
Sunt o victimă a conjuncturii.
Dar mai bine că nu ajung, că dacă tocmai clădeai Mănăstirea Argeşului şi mă zideai în perete?”
 ***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: