Şi eternul ageism

Circulă o prostie pe Facebook de 8 martie. Sigur, circulă multe prostii, kitsch-uri, siropoşenii, stupidităţi, platitudini, clişee, şi tot ce crede lumea că vor femeile să audă.

Dar una dintre prostiile care circulă mă irită în mod deosebit, şi pentru că o văd a treia oară, simt nevoia, de sfântă zi de sărbătoare, să administrez nişte şuturi în vagin.

Prostia, cu oarecare variaţii, zice ceva de genul: “Voi astea sub 18 ani nu vă mai daţi femei şi nu mai aşteptaţi flori de 8 martie, că ziua voastră e pe 1 iunie”.

Guess what: o sharuiesc predominant femei.

Pe de o parte, pentru că un bărbat nu se va uita niciodată la o tânără de 16 ani ca la un copil, dacă ea nu este chiar fiica lui. Caz în care o va apăra cu forţa pumnului, pentru că ştie că alţi bărbaţi deja tânjesc după ea şi îi dau târcoale.

Pe de alta,  pentru că trebuie să fii proastă, rea, extrem de nesigură pe feminitatea ta, sau o combinaţie oarecare a acestor factori, să nu-ţi poţi celebra ziua decât prin umilirea unei categorii de vârstă.

Apoi, tot ele: De ce tineretul de azi e atât de rebel şi nu ne ia în serios?

Oare de ce, lol.

Adolescenţa, şi pentru băieţi, şi pentru fete, e cea mai vulnerabilă perioadă în devenirea lor ca oameni. Perioada în care tinerii încep să capete trăsăturile fizice specifice vârstei adulte, şi dorinţa arzătoare de a demonstra universului că sunt bărbaţi, respectiv femei. Nimic nu e mai nimicitor pentru ei decât să-i bagi cu sila înapoi în cutia copilăriei.

Sigur, când ajungi la maturitate, ţi-ai luptat toate războaiele şi ai învins în cele care contează, ai tot timpul să respiri, să regreţi copilăria şi în timp ce stai la coadă patru ore la ANAF, poţi ofta: Ce bine era când punea mama ciorba pe masă şi curentul părea că se plăteşte de unul singur, şi singura mea grijă era să fac diferenţa între paralelipiped şi romb.

Dar în adolescenţă, aspiraţia firească, sănătoasă, e să visezi din toate colţişoarele inimii să fii odată adult. Desigur, nu ai echipamentul mintal şi emoţional aferent, de aceea băieţii încearcă să pozeze în bărbaţi cu excese de agresivitate, că aşa fac bărbaţii, dau cu pumnul în masă, iar fetele, cu excese de decolteu şi lenjerie la vedere, că aşa fac femeile, sunt vampe sexy şi rele. Atât înţelegi la vârsta aceea. Dacă nu ai maturitatea şi bunăvoinţa unui adult care să te ajute să înţelegi mai mult.

Amuzant, dacă fac un thread pe pagina de Facebook despre abuzuri părinteşti, aceleaşi femei care sharuiesc imbecilitatea asta sinistră o să bocească lung despre părinţii care nu le-au înţeles visele şi le-au tăiat aripile cu cleştişorul de unghii. Şi cât de rău a fost.

OK, dacă a fost atât de rău, poate e o idee să nu perpetuezi tăierea de aripi, ce zici?

O fată de 16 ani e o femeie în devenire. Fizic, dacă judecăm după balele cocalarilor care o fluieră pe stradă, e femeie în toată regula. Iar mintal, are nevoie de încurajare şi iubire să devină femeie, nu de pipi cu boltă în statusuri care flutură o pretinsă superioritate pe bază de vârstă.

Pentru că dacă vârsta e singurul argument pe care-l poţi aduce în favoarea propriei persoane, eşti o pierdere inutilă de biomasă.

*

Atâta timp cât feminismul nu va include o solidaritate REALĂ între femei de toate vârstele, el va rămâne o sumă de vorbe goale. Atâta timp cât femeile nu învaţă să aibă grijă real una de alta, vor avea mereu salariile mai mici şi vor fi victimele propriilor răutăţi.

De ce termenul “nigger” a ajuns să fie tratat drept o insultă sinistră, şi îţi dă Facebook 30 de zile de ban fluierând, chiar dacă statusul tău ironizează rasismul, de ce pentru termenul “faggot” ai acelaşi regim, dar termenii “bitch”, “slut” şi “whore” pot fi abuzaţi şi dezabuzaţi până-n pânzele albe, cu zero consecinţe?

Pentru că negrii, pe de o parte, şi LGBT, pe de alta, au o solidaritate reală unii cu alţii. Îşi dau seama că dacă ei nu se apără între ei, nu-i apără nimeni.

Cumva, femeilor pare să le scape acest amănunt.

Foto: Alamy.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Ady says:

    Prima și prima oară m-am simțit femeie, adultă, om de nădejde, nici nu știu cum să zic să nu sune tâmpit, a fost pe la 12-13 ani când tata mi-a adus flori de 8 martie. Absolut nimic de mai târziu încă n-a egalat până acum sentimentul ăla.

  2. Lorena Lupu says:

    Cât de frumos. 🙂

  3. Joker says:

    As sugera ca de vina e concretul, limitarile din concret: not enough money, not enough time etc. Si atunci oamenii fara imaginatie multa isi imagineaza (sic!) de frica evident, ca trebuie sa se lupte cu ceilalti pentru ceea ce au, sau ar putea vreodata avea. Intre barbati, lupta e surda, cu dintii mai stransi, nu sare asa tare in ochi. Intre femei e mai vocala, si iese in evidenta.
    Din imbibatia mea alcoolica de moment ma orientez mai usor catre ceea ce e nelimitat, in jur si in noi. Asa cum ura si invidia si ranchiuna sunt evident nelimitate, asa ar putea fi si toleranta, intelegerea, bunavointa fata de ceilalti, si, de ce nu, iubirea.. Gen.
    Frumos articol.
    PS: Ady, tatal tau, prin gestul asta, a castigat admiratia mea 🙂

  4. Lorena Lupu says:

    Mulţumesc mult, dear.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger