Dragi copilaşi, toţi cei obişnuiţi cu jargonul internautic cunoaşteţi termenul de drama queen. Adică, persoana care face o dramă din absolut orice rahat. Văleu, plouă. Văleu, ninge. Văleu, întârzie trenul cinci minute. Văleu, mi-a calculat ăla greşit întreţinerea. Văleu, văleu, văleu, oioioi, tulai, doamne, iştenem.
Enervant, nu?
Azi vom analiza nivelul următor, care e cu cam 50% mai enervant şi mai dramatic fără rost, şi mai solicitant de bocanci în dantură. Şi anume, drama whoringul.
Ce este drama whoringul?
Drama whoringul se întâmplă în următoarea situaţie:
Porţi o conversaţie absolut normală şi de bun simţ cu o persoană. Zero intenţii ofensive. Toată lumea recunoaşte o intenţie ofensivă, atunci când o vede. Şi subit, persoana ia o întorsătură de frază din discuţia aia, un cuvânt care nici măcar n-o viza pe ea, şi transformă toată discuţia într-o ceartă inutilă, un schimb de jigniri sau o dramă penibilă. Imună la orice dialog raţional.
Apoi, când tu încerci să explici că nu există nici o intenţie ofensivă acolo, drama whore se leagă de câte o chestie din fiecare frază, şi umflă bulgărele până-l transformă într-o avalanşă de tensiune negativă şi de agresivitate fără scop. Doar aşa, să fie.
Scopul? Probabil să îşi câştige o formă oarecare de autoritate nejustificată asupra ta. Ceea ce, după cum ştie orice cititor al acestui site, este culmea penibilului. Sau să îţi inducă o formă oarecare de vinovăţie închipuită. Ceea ce etc. Sau să hrănească plăcerea de dramă absolut stupidă şi gratuită, care-i caracterizează pe unii oameni. Ceea ce etc.
Singurele drame de care am timp şi disponibilitate sunt problemele reale. Ceva nu funcţionează. Cineva s-a îmbolnăvit. Arde casa. Nu te primeşte fiscul, după patru ore de coadă, pentru că-ţi lipseşte a treia copie legalizată după nu ştiu ce căcat de hârtiuţă şi şina de la dosar. Probleme care chiar afectează omul cu ceva.
Dramele născocite din nimic mi se par distracţii de oameni fără ocupaţii constructive. Şi nici măcar nu câştigi respect sau apreciere cu genul ăsta de rahaturi, mai degrabă le pierzi. Pentru că, exceptându-i pe masochiştii profesionişti, lumea are o doză relativ scăzută de răbdare cu scandalul artificial întreţinut. Trece cu vederea o dată, trece cu vederea de două ori, dar la un moment dat se satură şi pleacă.
Plus, ceea ce face de fapt un sau o drama whore, cu obsesia lui sau a ei de a vâna conţinut de care să se atace sinistru în orice comunicare neutră, este chiar mai insultător decât pretenţia de jignire sau de triggering de la care optează să facă spume nejustificate. Nevoia aia de negativitate doar aşa, să fie, conflictul doar aşa, să fie, cuvintele jignitoare doar aşa, să fie – vorbesc despre o colosală lipsă de respect faţă de persoana cu care drama whore îşi dă arama pe faţă.
Şi tind să cred că, în secunda în care îţi permiţi să fii drama whore cu cineva, ai o încredere absolut obscenă în tine însuţi / însăţi şi în faptul că interlocutorul n-o să te bage în morţii mă-tii. Ceea ce e o idee proastă, în general. Interlocutorul modern obosit de corectitudine politică începe să aibă o toleranţă din ce în ce mai scăzută faţă de drama whoring.
Şi nu în ultimul rând: când vânezi jigniri inexistente acolo unde CHIAR NU sunt – şi o pală de common sense elementar te-ar ajuta în direcţia asta – te expui la jigniri ceva mai profunde. Pentru că rişti să stârneşti în interlocutorii mai sadici plăcerea de a te jigni cu premeditare, să savureze cum te crizezi ca apucatul sau apucata. Aşa, pentru spectacolul gratuit.
Sh*t They Say