Dat fiind că problemele de sănătate mi-au futut planurile de Revelion din toate poziţiile, cu finalizare în bukkake, am avut un Rev de om bolnav, couch party cu Pulică şi un bebeluş de 2 virgulă cinci litri de bere, plus un chil de portocale, un cascaval virgin si un bol mare de măsline negre fără sare.
Întâi am butonat îndelung pe toate canalele. Căcat! Peste tot, ţigănie. Peste tot, manele. De ce ne mirăm că avem o naţiune necivilizată şi rudimentară, dacă noi promovăm mârlăneala? Şi mai daţi-mă naibii cu “pamfletul”, că pamfletul este pentru inteligenţi. Idioţii vor fi oricum neînstare să sesizeze nuanţa de pamflet, şi nota moralizatoare, şi vor începe să facă ce ştiu ei mai bine: să imite ca maimuţele.
Apoi, spre uimirea lui Pulică, a telecomenzii, a canapelei, a florilor din ghivece şi a fiecărei măsline din bol, am rămas pe însuşi TV Rromales, adicăCanal D (cacofonie deliberată). Spre surpriza noastră, televiziunea cea mai responsabilă cu ţiganizarea mentalului colectiv (după Zerou TV, desigur), băgase Michael Jackson: Invincible Tour, concertul din Munchen. Un turneu care a trecut aproape neobservat de opinia publică, în umbra acuzaţiilor de pedofilie care deja începuseră să-i dinamiteze imaginea, şi care i-au adus sfârşitul.
M-am uitat la acest mix admirabil de efecte speciale, coregrafie fabuloasă, histrionism, sensibilitate, energie, chef de joacă – deşi costumul de haur din prima parte mi s-a părut mai degrabă kitsch-uliu, nu am putut trece peste modul în care se mula pe popoul ăla bombat şi obraznic, de-mi lăsa gura bere, că apă nu avea de unde. Şi m-am gândit ce om frumos a fost până la urmă negrişorul ăsta din Gary, Indiana.
Apoi mi-am dat seama că mă simţeam incredibil de bine singură pe canapea, cu motanul şi bolul de măsline în poală, şi cu berea la picior. Şi am stat să mă gândesc: de ce se chinuie unii să se ducă la petreceri uriaşe şi să se simtă mizerabil în mijlocul unor indivizi agasanţi?
Aceeaşi nedumerire pe care o am faţă de femeile disperate de sărbători. Aoleu, de ce nu am un piept puternic de bărbat… Şi – adaug eu – zece cratiţe pe foc, şi corvezi, şi oboseală, şi eforturi multiple, şi sacrificii, toate numai pentru o plăcere perversă pe care nu o înţeleg, şi care mă irită: aceea de a adopta o figură atotştiutoare şi a ofta condescendent “sunt nefericită, dar mi-am făcut datoria.”
Sugi, fă, toate pulile poporului chinez! Datoria faţă de cine, vită cornută? De ce ar fi toate căcaturile astea datoria ta, sau a mea, sau a oricui? Exact aşa cum mă enervez când un pulifrici oarecare sau o vacă încălţată începe să îmi traseze listă de sarcini doar pentru că are el sau ea impresia că m-a câştigat la belciuge. Şi are impresia că deşi eu spun clar că nu vreau să am ceea ce se numeşte pompos “relaţie”, de fapt vreau altceva în forul meu interior, numai că nu îmi dau seama. Şi atunci, pulifriciul oarecare sau vaca încălţată încep să mă bombardeze cu semnale subliminale care să indice că am avea o relaţie. Şi să mă sufoce cu ele. Şi să mă plictisească îngrozitor. NU, ÎN MORŢII MĂ-TII, NU VREAU SĂ MĂ ŢIN CU TINE DE MÂNĂ DE SĂRBĂTORI. NU ŢI-AM PROMIS NIMIC, MĂ ENERVEAZĂ CĂ ÎNCERCI SĂ MĂ ŞANTAJEZI STORCÂNDU-MI PROMISIUNI, ŞI, PER ANSAMBLU, UN CĂLDUROS MARŞ LA COTEŢ!! Am zis!
Iar dacă nu răspund la mesaje / telefoane / pisălogeală, asta indică două chestii:
1. în cazul idioţilor din prima categorie: că ar fi cazul să vă duceţi să vă futeţi singuri în cur cu un polonic, şi să mă lăsaţi în pace.
2. în cazul idioţilor necunoscuţi care dau mesaje nesemnate: că ar fi cazul să vă duceţi să vă futeţi singuri în cur cu un polonic, poate vă trăzneşte cu ideea că ar fi cazul să vă semnaţi dracu’ mesajele.
Şi după aceste gânduri, m-am simţit uşurată. Toată încărcătura negativă a lui 2009 a dispărut ca prin farmec. Afară, au răsunat mult mai puţine petarde decât în anii trecuţi – semn că începem să ne civilizăm. Iar Invincible Tour a fost frumos şi uman. Mi-a rămas în faţa ochilor minţii o imagine a lui Michael strigând cu pasiune: “Turn on the Lights, I Want to See You!”
1) La multi ani toata lumea (tarziu, stiu, da’ am intrat in campia muncii si nu prea mai am timp de nimic 🙁 )
2) Nu ma pot abtine: e vreuna dintre voi, doamnelor, care gateste cu organul genital? Pentru ca altfel ma depaseste al dracului de tare conexiunea dintre calitatea hranei barbatului si sexul celui care o pregateste. Daca barbatul e redus mintal si nu stie sa respecte niste instructiuni simple dintr-o carte de bucate, va manca prost, dar asta va fi cea mai mica problema a lui. Iar eu in viata mea nu ma voi simti datoare sa hranesc un adult in deplinatatea facultatilor fizice si mentale. Iar el, daca ar avea putina demnitate, nu s-ar purta ca un copil de 2 ani. Adica, eu de la vreo 10 anisori imi fac de mancare singura, domnul ce cusur ar avea?…Cat despre copii, atata vreme cat nu ii fac singura nu ii cresc singura. Punct. Ca doar nu m-a castigat vreun barbat la belciuge.
răcuşoara: genială asta cu gătitul cu organul genital. bravooo!
Deci dragă Valer, din cauza bărbaţilor ca tine nu evolueaza societatea noastră. Patriarhalii ăştia, fuai ce v-aş bate pe toţi.
Uite, cunosc multe femei de carieră 30 plus. Faine femei. Câştigă mai mult decât bărbaţii. Muncesc şi gătesc de n-au aer. Tot ele.
Şi când le intreb, ele zic “păi tot femeia duce greul chiar si acum”.
Sper să nu ajung acolo niciodată.
Eu trăiesc din păcate cu imaginea mamei mele, femeie simplă de la ţară care a muncit până a picat lată deşi nu a pus-o nimeni să se chinuie in halul ăsta. Brr, groaznică imagine.
Sper să rămân exact opusul femeii române-cu-sacoşa-in mână.
să bem pentru asta! ridic cana de cafea pt. sănătăţile voastre!
Cioc(a)nesc si eu cu tine o ceasca de cafea pt femei si (mai ales)pt barbatii ascultatori.Hmmm!
Plicticos poate, dar irelevant în nici un caz – la urma urmei Lorena ia atitudine împotriva uneia dintre puţinele chestii faine din ţara asta.
Poate nu m-am exprimat destul de clar: nu zic că-i musai ca toate femeile să gătească şi neapărat să gătească bine. N-am nimic împotriva unei tipe care nu găteşte pentru că: n-are timp, nu-i în stare, consideră OK gustul mâncării comandate, i se pare că gătitul o înjoseşte.
Iar dacă unii bărbaţii acceptă o atitudine de genul “nu mă prinzi tu pe mine fraieră să-ţi gătesc, du-te la cratiţă, că-i unisex” e fix problema lor. La urma urmei e vorba de o alegere liber-consimţită.
Faza pentru care mă ciondănesc de n-şpe comentarii încoace e critica adusă femeilor care gătesc. În viziunea carieristelor: nişte sclave bătute în cap şi enervante pe deasupra. Când de fapt femeile care gătesc menţin cât de cât calitatea vieţii.
Evoluţie? Ce înseamnă evoluţie: pizza preambalată, frişcă din spray, glutamat de sodiu din belşug ca să dea gust?
Nu-i doar opinia mea: dacă citeşti Istoria gustului (Vellant) şi Sfârşitul hranei (Litera) vezi cam cât s-a degradat sistemul alimentar şi ce puţin control avem asupra a ceea ce mâncăm.
Lorena, trebuie să refuz sugestia ta: 1. nu stau în Bucureşti 2. pur şi simplu nu-i genul meu: mâncarea ce am mâncat-o în altă parte: la restaurant, la aniversările din birou, în vizite a fost întotdeauna mai rea ca cea de acasă, de multe ori remarcabil de rea. Admit că nu m-am dus să cinez la “El Bulli” sau “Taillevent”.
Şi e tare-tare ciudată ideea asta cu menajera. N-aş angaja o menajeră nici dacă aş avea douăzeci de mii de euro pe lună precum cumnatul lui Geoană. Să vină o străină plătită să se ocupe de rufe şi de mâncare e tare aiurea. Şi neigienic.
Iar tăiţeii cu nucă nu-s greu de făcut (de către femei, bineînţeles !!!). Dacă tăiţeii există deja, au fost preparaţi dinainte, nu dacă trebuie să te apuci şi de aluatul pentru tăiţei.
Oricum au fost făcuţi şi tăiţeii – după serial 🙂
Recapitulez: nu-s absurd, nu spun că o femeie care-i nevoită să semneze condica ar trebui să se apuce de o masă de trei feluri după ce ajunge acasă. Dar de câteva ori pe săptămână poate găti.
valer: te tot întreabă fetele astea: găteşte cineva cu pizda? nu. deci sexul oficiantului nu contează.
iar faza cu “unii bărbaţii acceptă o atitudine de genul “nu mă prinzi tu pe mine fraieră să-ţi gătesc, du-te la cratiţă, că-i unisex” e fix problema lor” mă sparge de râs. de parcă ar avea cineva – exceptând, desigur, un om care te-a angajat ca bucătar! – dreptul să-ţi pretindă să-i găteşti!! nu au ce accepta, pentru că nu le cer părerea. îi informez şi atât.
Valer, de ce nu găteşti tu?
Nici armata de exemplu nu implică neapărat organele, dar se obişnuieşte ca soldaţii să fie bărbaţi, nu? Dar dacă mă gândesc bine nu pot aduce argumentul ăsta, fiindcă pe când am crescut se renunţase deja la serviciul militar obligatoriu. Totuşi, în caz că ar mai fi fost, nu mi-ar fi venit ideea să-mi trimit prietena şi surorile în locul meu.
Nu pot folosi ca argumente nici alte munci specific bărbăteşti: tăiatul porcilor, săpatul grădinii, stropirea cu piatră vânătă, că abia le prestez de câteva ori pe an. Asta înseamnă să stai la bloc.
Dar am găsit un argument conform logicii voastre: bărbaţii câştigă mai mult. Sub 60% din salariul bărbatului femeia e musai să gătească, amărâţii care câştigă sub procentul ăsta fiind condamnaţi la şorţuleţ, bine? Sau la – nomina odiosa – mâncare comandată.
Însă pe mine nu mă impresionează logica asta: de fapt cred că gătitul e exclusiv treabă de femei.
Probabil ţie şi lui thecreatrix vă place mult modelul de menaj din Spread: o muiere ofilită ţine acasă un armăsar care ocazional mai şi găteşte. Gusturile nu se discută, totuşi nu recomandaţi asta ca model de fericire domestică.
Un compromis acceptabil mi se pare ca femeia care lucrează să gătească o dată la două zile.
Din câte ştiu eu, de câte ori a scăpat câte o femeie deşteaptă în armată, a făcut minuni de strategie şi curaj. parigzamplu: ioana d’arc. sau de la noi: ecaterina teodoroiu. nasol că nu au avut mai multe tipe ocazia de a demonstra ce pot.
just, ACELE munci bărbăteşti justificau plasarea fomeii la cratiţă. acum ele nu există, deci nici plasarea fomeii la cratiţă nu se justifică.
iar dacă un tip – oricât ar câştiga – mi-ar propune vreodată să-i gătesc, aş avea un singur răspuns de dat. acesta ar implica argou, şi referinţe sexuale la părintele de sex feminin al cretinului. nici o femeie nu e sluga amantului / iubitului / soţului. Preferăm libertatea.
Valere, “muieri ofilite?” Nuş cum să îţi spun dumitale, dar io şi Lorena suntem tinere şi arătăm a dracu de bine. Avem poze pe bloguri, poţi să te convingi singur.
Lăsând cvasi-glumiţele la o parte, pt. că Valer nu vroia să jignească, totuşi nu imi place gospodăria şi nu imi place să gătesc. Dacă soţul mi-ar pretinde asta, l-aş trimite să işi angajeze bucătar.
Şi repet: prea multă presiune pusă pe gătit, spălat şi toate căcaturile astea.
Nimic nu mi se pare mai de coşmar decât să vin acasa de la job şi să continuu să muncesc. Sau să gătesc. EU să muncesc acasă. Niciodată.
Şi nu stiu de ce, dragii mei, venim cu atâtea exemple istorice, psihologice, sociale, sociologice pro sau contra “femeii care găteşte”.
Unele dintre noi pur si simplu nu vor.
Mie gătitul mi se pare treabă de slujnică. Dar asta e doar părerea mea, nu trebe să mă susţineţi.
Creatrix, Valer nu v-a facut “muieri ofilite”, ci a zis sa nu faceti ca acele muieri …etc. Eu nu zic nimic, nu tin cu niciunul dintre grupuri. Sa gatesti iti place sau nu. Daca vin copiii e mai complicat, daca nu, fiecare cum vrea. Eu le admir pe cele care pot face de toate.
fetelor, nu vreau să vă târăsc de păr în bucătărie 🙂
atâta doar că nu mi-ar plăcea ca genul ăsta de atitudine vizavi de treburile casnice să se răspândească
iar luptătoarele sunt bune pentru manualul de istorie, vorbim acuma de cele care ar fi dezirabile ca soţii 🙂
tipa din “Spread” era ofilită! dar avea o vilăăăăă
Ştiu ca Valer nu vroia să ne jignească. Hi hi…
Eu am fost cerută de soţie şi nu o dată, chiar dacă nu gătesc nimic.
Şi de aici incolo cred că mă retrag…Vă pup.
Bæi, uite, ca sæ nu zicæ nimeni cæ sunt aßa ßi pe dincolo- uite- mie imi place sæ gætesc. Si prietenului meu ii place sæ gæteascæ; deci probabil cæ n-o sæ recurgem cine ßtie cqt la semipreparate.
Deeeci… sunt oameni carora le place sa gateasca si oameni carora nu le place sa gateasca. Exista, deasemenea, oameni care au fofoloanca si tzitzi-mitzi si oameni care au stromeleag (mda, ce cuvinte folosesc…) Intre categoriile astea nu exista niciun fel de determinare cauzala.
E, in acelasi timp, adevarat ca daca ar fi Valer insurat cu Creatrix, nu ar face un cuplu prea mirobolant- din punctul asta de vedere. (Creatrix, banuiesc ca nu vrei sa te mariti cu Valer, daaaaÉ OK’ asa, ne-am linistit).
Ori pentru ca un cuplu sa nu se haraie din cauza mancarii, sunt 4 variante posibile:
a. Ambii gatesc impreuna sau pe rand
b. Femeia are o pasiune pentru gatit si se ocupa ea (Barbatul, in schimb, face curat si spala vasele)
c. Invers fata de b: e hobby-ul barbatului sa gateasca, femeia face alte chestii in asa fel incat sa fie echitabil
d. Niciunul nu gateste; ambii apreciaza take-out-ul si sunt multumiti asa
Fiecare dintre cele patru modele poate sa functioneze la fel de bine; Valer, vad ca tu incerci sa zici ca optiunea (b) e mai buna decat (a) (c) si (d) ; ceea ce parerea mea ca nu prea ai cum sa sustii.
adevărul e că dacă aş fi cu cineva care găteşte, n-aş avea nici o problemă să spăl vase, să pun masa şi etc. M-ar enerva doar ipostaza de “femeia e sclava casei”, pe care o propune valer.
partea haioasă e că de câte ori începe valer să facă panaramă la mine pe blog se ajunge la suta şi ceva de comentarii. aşa a fost şi cu pepenii verzi şi galbeni.
Valer gândeşte retrograd.
Mda, e si asta un talent , I guess…
@Raluca – subscriu(mai ales la fazele b si c)
S-a format de-a lungul timpului ideea ca femeia trebuie sa fie la cratita, sa joace rolul de gaura neagra in care barbatul isi baga barbatia in nevoia de a se satisface, facand tot imposibilul ca femeia sa fie doar asa, salteaua de sub el pe care sare in mod repetat pana la un moment, gaura de canal in care isi scurge el lichidele. Si mentalitatea asta inca este in functiune, cel putin la oras lumea este mai educata in aceste privinte. Tatal meu de exemplu, este un bucatar grozav, talent pe care l-am mostenit … mama este cam oribila la capitolul asta…
Ceea ce cred ca a deranjat a fost ideea asta ca este datoria femeii sa faca mancare, sa nasca copii, sa ii creasca, sa ii educe, sa fie nefericita in rutina ei dar … totusi, sa se simta satisfacuta ca si-a facut “datoria”. Si atunci datoria barbatului care este? Sa o scoata o data la luna la aer cumparandu-i niste tinichele si o zdreamta? Care sunt defapt datoriile barbatului? Cum este el nefericit in casnicia lui dar totusi se simte implinit ca si-a facut “datoria”. Daca ar avea si el o nefericire, doua, as fi multumita… Iar la Kanal D … de la noua mi se pare, au bagat manele si tiganii, si pamflet de cea mai proasta calitate … o femeie de 40 de ani [ai zice] imbracata sumar, zicand ca femeile sunt a dracu’, cu ochii sclipind, facand glume cu conotatie sexuala, glume de prost gust la care nu am putut sa rad, apoi iarasi manele … Apoi Dan Negru a facut o sceneta cu floarea manelistilor, facand o interpretare de cacat a piesei “Romeo si Julieta”, bagandu-si defapt picioarele in frumusete de teatru. Aceleasi femei semi-goale, aceleasi manele cantate doar din buze … nu stiu daca au bagat cateva live … Am ascultat toata seara muzica pe Music Chanel, dadeam din cand in cand pe Kanal D in asteptarea concertului si ce mi-a placut mie cel mai mult a fost atunci cand a lasat o fana pe scena, care s-a pus in genunchi in fata lui si i-a sarutat mainile … El o tinea imbratisat apoi si canta … A fost cel mai frumos moment.
dacă mă iau după ce ziceţi atunci Bucureştiul e foarte avansat; sau în descompunere, depinde de unde priveşti
aici femeile gătesc; unele mai rar, altele mai prost, dar gătesc; cea mai cumplită infamie domestică e atunci când unele pretind că nu se descurcă de sărbători şi cu curăţenia şi cu prăjiturile şi ajung să comande prăjituri de Crăciun şi Paşti; ele sunt cele mai dispreţuite
sper să se menţină mentalitatea asta drăguţă măcar în timpul vieţii mele
şi nu te enerva pe mine pentru grămada de comentarii: ar trebui să te superi pe tipa aia ce se uita la tine de sus înainte de revelion; nu te-ai gândit că, oricare i-ar fi însuşirile fizice şi intelectuale, o să-şi găsească apărători pe blog 🙂
dacă muierilor ălora le convine să facă pe roabele, şi să se întreacă în slugăreală, e problema lor. mie mi se par extrem de proaste, deci îşi merită soarta.
şi sclavia negrilor a avut susţinătorii ei, iar ăia au murit fără să priceapă că negrii sunt oameni ca şi ei. din punctul meu de vedere, nu eşti cu nimic mai bun decât ei.
şi cu asta, declar acest dialog închis. consider că 123 de comentarii sunt mai mult decât suficiente.