Stabilitate

-Auzi, poate ar trebui şi tu să-ţi cauţi o relaţie stabilă.
-Am.
-Zău?
-Am cea mai stabilă relaţie cu scrisul. Şi cu restul lucrurilor pe care le imaginez şi le transpun în realitate. Eu le iubesc, ele mă iubesc pe mine. Suntem fericiţi.
-Hai, tu, ştii că zic de o relaţie cu cineva.
-Dar de ce să zici una ca asta?
-Pentru că nu vrei şi tu o stabilitate, ceva?
-Ce ţi-am zis? Am o incredibilă stabilitate în mine însămi şi în lucrurile pe care le fac. Eu sunt ca mema aia virală de acum trei luni: Nu caut o jumătate, pentru că eu sunt un întreg.
-Şi totuşi, nu te tentează… nimeni?
-Ba mă tentează. Mă tot tentează. Tentaţia funcţionează brici. Dar după un timp, îi simt ca pe nişte musafiri lipsiţi de tact care au stat mai mult decât e cazul. Cum ziceam: eu sunt un întreg.
-Şi la bătrâneţe cum o să fii?
-Ca toate pensionarele din blocul de pensionari în care am stat înainte. Singură. Ele însă sunt singure după o viaţă în care au slugărit pe câte cineva, în speranţa că – ghici – nu vor fi singure la bătrâneţe. Iar eu voi fi singură cu o colecţie de amintiri superbe. La bătrâneţe îmi voi scrie marile romane, în care îmi voi turna toată experienţa de viaţă.
-Pot să-ţi zic un lucru?
-Spune.
-Te invidiez.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

8 Responses

  1. LadyR says:

    hmm…daca “te invidiez” vine dupa dialogul de mai sus, e foarte probabil sa nu fie nimic altceva decat o bucatica de ipocrizie politicoasa care ascunde confuzie si compatimire.
    Dar nu prea conteaza, presupun…

  2. Subscriu, LADYR. Deşi m-aş bucura să ştiu că persoana în cauză e sinceră şi a trăit o revelaţie bruscă. 🙂

  3. LadyR says:

    Poate, cel mult, si-a amintit pentru o clipa de toate compromisurile pe care le-a facut pentru relatia stabila actuala, si toate suferintele indurate pentru relatiile stabile din trecut si si-a dorit sa fi fost self sufficient (ca tine). – dar ma indoiesc, si ma refer la experienta proprie. Spre rusinea mea, ma trezesc uneori propovaduind “stabilitatea” si “eforturile comune pt o relatie fericita” (dar nu oamenilor singuri, ci cuplurilor care se despart “definitiv” in fiecare saptamana) si pot spune ca te admir pentru independenta, dar, cu toate compromisurile facute pentru relatie, chiar mi-e bine acasa si nu te invidiez.

    • Lorena Lupu says:

      Nici nu îmi doresc să fiu invidiată. Prefer apreciere, respect şi alte emoţii pozitive. Sau lăsare în pace.

  4. Roxani says:

    Nici ca puteam sa rezonez mai bine cu un text! Eu, la batranetea vestita, voi vinde tot ce am si imi voi lua “one way ticket” catre o insula de prin Indonezia, Thailanda, Africa…sau oriunde voi putea trai decent cu amarata de pensie (ex. in Thailanda, cu 300 de euro pe luna esti regina absoluta)! Voi muri pe malul unui ocean, cu un pahar de mojito in mana si in niciun caz la coada la posta, asteptand pensia sau ingrijind vreun mos plin de figuri si asteptand sa-si aminteasca copii sa treaca o data pe luna pe la mine! #plansforthefuture

  5. Vmo says:

    Ca un joc de cuvinte așa am futut si noi de ne ustura’n cur!

  6. LadyR says:

    Trist sa vezi cum raman unii cu sechele…

  7. GEORGE says:

    ieri mi-as fi dorit sa am o relatie stabila. cum n-o am, mi-am spart “pensia ” pe urmatoarele trei luni, in ideea ca oricum tre sa traiesc momentu’ “acum”, cum vreau, si ca oricum nu ma vad la pensie, si daca ma vad, oricum n-o sa vad pensia. pentru ca sunt egoist si narcisist.
    pentru ca nu se gandeste asa. pentru ca sensu’ vietii se cauta cautand si gasind pe cineva, bucurandu-te de, si cu cineva.
    si culmea, mie in continuare imi pare rau de bani. :))

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: