O prietenie perfectă

Azi, e ziua de naştere a celui mai bun prieten al meu din copilărie.

Gabi era un băieţel frumos şi suav, cu ochi mari, albaştri-verzi, şi o timiditate exagerată, care îl făcea să fie perpetuu hărţuit şi agasat de restul băieţeilor, mulţi incomparabil mai urâţi şi mai proşti decât el. Avea o fineţe înnăscută, care îl împiedica să-i trimită în vagin de mamă. Lua personal jignirile lor, plângea şi se închidea în sine.
Încă de la grădiniţă am fost genul de copil care îi măsoară pe alţii cu cântar propriu, drept care am decis că băieţelul ăsta e asuprit pe nedrept şi m-am dus la el să ne împrietenim. Apropiere pe care a acceptat-o cu o recunoştinţă şi o dăruire care mi-au topit de atunci locul întunecat şi sumbru unde oamenii normali au inima.
După mine, au venit şi celelalte fetiţe din vecinătate, şi în cel mai scurt timp, Gabi a devenit băieţelul din gaşca de fetiţe. Dar, într-un fel sau altul, noi eram cu totul speciali în prietenia noastră. Ne făceam temele împreună, ne duceam la film împreună, uneori mă chema să mâncăm împreună, mergeam în vacanţă împreună, plecam prin pădurile din jurul orăşelului nostru de munte împreună, ne uitam la filme porno împreună şi aberam despre ce vedete de cinema o să fim când o să fim mari împreună.
Pentru restul lumii, păream o poveste de dragoste perfectă. Realitatea era că prietenia noastră nu avea absolut nimic romantic. Dimpotrivă, avea relaxarea şi naturaleţea pe care ţi-o dădea absenţa absolută a oricărui interes romantic.
Gabi era gay.

Încă nu ştia asta când ne-am împrietenit, pentru că la cinci ani nu ştii nimic despre ce urmează să devii sexual vorbind. Nici eu nu puteam pune în cuvinte ce anume îmi dă libertatea incredibilă de a fi oricine şi oricum în prietenia cu băiatul ăsta, fără ca nimic din el să încerce să mă pună “la locul meu”. Pur şi simplu, lui îi plăcea că eram natural încrezătoare în mine şi puternică – iar asta mă făcea să fiu şi mai încrezătoare în mine, şi mai puternică – iar mie îmi plăcea lipsa absolută a oricărei forme de stres. Pentru că nu există stres mai persistent şi mai dezagreabil decât un bărbat care şi-a propus să te are şi de care nu-ţi place.

“Voi doi sigur o să vă căsătoriţi şi o să faceţi copii.”
“Care pula calului e problema voastră, oameni buni? Nu înţelegeţi conceptul de prietenie?”

Ăsta a fost refrenul pe toată durata copilăriei noastre.
Lumea dădea atotştiutor din cap, ăhă, las’ că ştim noi, iar noi ne vedeam de citit, muzică, filme, cultură pop. Era cam praf peisajul cultural al anilor 90, dar recuperam din reviste Bravo şi Popcorn vechi, aduse de anticari.
Amorul era cam pe ultimul loc în lista noastră. Noi voiam să cunoaştem lucruri şi să creăm.

Apoi a urmat pubertatea, iar Gabi a început să-mi analizeze băieţi. Eu am intrat în pubertate ceva mai târziu, încă eram la faza de “dar dă-i în pula mea de proşti”, asta pe lângă “de ce te interesează atât de tare?” Remarcam cum trece câte un mascul bine făcut pe lângă noi, iar ochii lui Gabi devin brusc beculeţe, şi nu înţelegeam. Nu înţelegea nici el.
Apoi a înţeles. Tot într-un Bravo vechi a citit un articol despre homosexualitate şi s-a edificat. “Cred că sunt homosexual”.

Eu nu am avut retorică anti-gay în familie, poate pentru că ai mei habar n-avuseseră că există şi persoane atrase de acelaşi sex, drept care am dat din umeri total relaxată. “Se mai întâmplă”.

Problema a început să apară abia când a început să aibă tentative de relaţii cu băieţi. Mereu defilam în trei. Pentru oamenii normali, eram un cuplu şi cel mai bun prieten al lor. Noi ştiam că suntem de fapt un cuplu şi cea mai bună prietenă a lor. Mă bucuram că-l pot proteja pe prietenul meu cel mai bun. Simţeam că nu merită opriobriul social. Că e persoana sinceră, tandră, demnă de iubire, care mi-a oferit susţinere şi prietenie autentică pe tot parcursul copilăriei mele, fără să încerce măcar o secundă să abuzeze de asta.
De aceea am şi acum standarde foarte înalte, legate de prietenie. A avut cine să mi le inspire.

Apoi, vieţile ne-au dus pe traiectorii diferite. Eu am intrat la actorie la Bucureşti, el la geografie la Cluj, şi nu mai ştiu cum, s-a mutat în Suedia. O ţară luminată, tolerantă, unde nu avea să-l mai hărţuiască nimeni pe motive de orientare sexuală.
Iar eu am avut alţi, şi alţi, şi alţi prieteni gay. M-au inspirat, m-au hrănit, nu de puţine ori la propriu, mi-au oferit sprijin moral şi ocazional material, m-au promovat, mi-au dat încredere atunci când mi-a lipsit. Şi reciproc.
Pot afirma că, pe tot parcursul vieţii mele, cele mai valoroase influenţe masculine au venit din partea unor gay. Iar dacă nu ar fi existat Gabi, orizontul meu ar fi fost mai meschin şi mai sărac.

La mulţi ani, Gabi!

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

5 Responses

  1. Adrian says:

    Nu-i ușor dar e frumos! Și cine spunea că “între o femeie și un bărbat, prietenia conduce și la instincte sexuale”, păi se înșală amarnic.
    Felicitări, vouă!
    Pot de-asemenea împărtăși, faptul că și eu am o prietenă, care-mi este cea mai cea Bestfriend!

  2. Vmo says:

    Sa te are cu plugul sau sa te aibă cu pula?

    • Lorena Lupu says:

      Deschide o pagină nouă de internet. Tastează: google.com. O să-ţi apară o bară de căutare. Introdu: “joc de cuvinte”. Dă enter. Pentru puţin.

  3. Vmo says:

    Mulțumesc!

  4. Morala extrasa cu patentu: Daca vrei sa-i bagi dihania in balcon vreuneia, nu te lasa descurajat ca are insotitor. Cerceteaza atent interactiunea dintre ei, s-ar putea sa descoperi ca ala se gadila-n ochiu’maro, iar ea salveaza si beneficiaza aparente.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading