Ştiu ce-ai vrut să spui cu asta!

Am fost şi eu adolescentă, ca toată lumea. Şi un lucru pe care obişnuiam să-l facem şi eu, şi prietenele mele, şi mulţi alţi oameni de pe pământ, era interpretarea de aluzii, atitudini, “ce vrea să spună cu asta”.

Toată lumea a fost în situaţia cu pricina. Să zicem că Monica şi Rodica sunt prietene. Monicăi îi place la nebunie Eusebiu. Rodica e sătulă de poveşti cu Eusebiu până peste bască, dar e o prietenă bună şi o ascultă pe Monica, zi de zi, cu multă răbdare.

Într-o zi frumoasă cu soare, Monica şi Rodica se duc la mall, la un film. La coadă la popcorn, pe cine văd ele? Pe Eusebiu.

Eusebiu: Bună, fetelor.

Rodica: Bună.

Monica: Eusebiu, arăţi foarte bine azi.

Eusebiu: Eşti tu drăguţă. Vreţi şi voi la coadă la popcorn?

Monica: Aha.

Eusebiu: Doamnele mai întâi.

(Se apropie o tipă.)

Eusebiu: Fetelor, ea e Consuela, prietena mea.

Îşi iau Rodica şi Monica popcornul şi Cola, îşi caută rândul în sală, şi începe analiza de personaj.

Într-un univers normal, ea ar decurge aşa:

Monica: Eu nu ştiam că ăsta are prietenă.

Rodica: Uite că ştii acum. Uită-l, cel puţin pe moment.

Dar pe planeta pământ, analiza decurge aşa:

Monica: Fată, l-ai văzut ce frumos ne-a zâmbit când ne-a văzut?

Rodica: Da, da, foarte frumos.

Monica: Şi mi-a zis că sunt drăguţă.

Rodica: L-am auzit. Ce tare, te găseşte drăguţă.

Monica: Şi ne-a lăsat şi înainte la coadă.

Rodica: Aha. Cool.

Monica: Toate astea înseamnă că urâta aia strâmbă nu înseamnă mare lucru pentru el.

Rodica: Păi da, dar a prezentat-o ca prietena lui.

Monica: Poate e prietenie platonică. Friendzone.

Rodica: Uite, chiar acum o sărută.

Monica (condescendentă): Nimic nu ştii, fată. Ăsta o sărută să mă facă pe mine geloasă.

Şi o interacţiune simplă, politicoasă, e interpretată complet denaturat, pentru că Monica e adolescentă, hormonii clocotesc, acneea infantilă e în floare şi, chiar dacă Eusebiu face un gang bang cu negrese în faţa ei, dacă a lăsat-o înainte la popcorn sigur suferă în secret din dragoste nemărturisită de ea.

Acest tip de interpretare ridicolă îl au şi bărbaţii. Să zicem că Fănel îi scrie mesaj privat Maricicăi la ora 3 noaptea.

-Ce faci, frumoaso?

-Asta e oră de trimis mesaje, băi handicapatule? răspunde enervată Maricica, care tocmai a luat un somnifer şi se chinuie să adoarmă, numai că a făcut “piu” mobilul din cauza lui Fănel şi i-a pus toţi nervii de insomniacă pe bigudiuri.

-Dar mi-ai răspuns şi asta înseamnă că vrei şi tu un dialog! emană Fănel cel mai enervant brainfart posibil în contextul dat.

-Băga-mi-aş pula în morţii tăi de idiot rupt de realitate, susură suav Maricica.

-Te place, coaie, decretează a doua zi tovarăşul lui Fănel. Doar că aşa sunt femeile, se lasă greu, să nu pară curve. Scrie-i şi în seara asta, tot la trei.

*

Măcar în cazurile de mai sus, lumea are scuza adolescenţei. Ieri, după ce am dat un status în care invitam lumea să nu mă streseze în privat, intervine o cucoană de vreo 40 de ani.

“Vai, ce tertip drăguţ şi feminin, să-i inciţi şi să-i înfierbânţi.”

Ceee?

“Tu de fapt VREI să-ţi scrie ăştia.”

Să mori tu.

“E o modalitate subtilă de a exprima interes, negându-l.”

WHAT. THE. FUCK.

Când adolescenţii fac analize din astea aberante pe lângă subiect, în care orice ar face interlocutorul, analiza dă automat rezultatul “sigur mă place şi vrea să fim împreună, dar nu ştie”, le mai găseşti scuza vârstei şi a hormonilor.

Când o fac oameni în toată firea, e un semn tragic că au trecut anii peste ei total degeaba.

Şi pentru toţi fanii interpretatului, am următoarea veste: Unii, dacă cerem X, chiar vrem X. Nu-mi da mesaje private decât dacă e vreo treabă înseamnă exact ce pare să însemne. Şi e îngrozitoooor de iritant: “Lasă, că tu de fapt vrei Y.” E ca şi cum te-ar face cineva cretin în faţă.

Drept care, hai să aprindem lumina şi să ne organizăm:

Monico, Eusebiu era doar politicos.

Fănele, Maricica nu dă doi bani pe tine.

Tanti, realmente nu mă interesează să incit şi să excit pe nimeni. Sunt un simplu scriitor – actor cu un site simpatic, care e deranjat de relativ multă lume în mesaje private nedorite şi caută să seteze limite.

Nu e nimic ascuns şi nimic abscons.

Iar singurul răspuns corect, de fapt, al întrebării “ce-a vrut să spună autorul?” este:

-Exact ce a spus. Şi dacă nu erai ocupată cu interpretatul, chiar aflai.

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Joker says:

    .. Cred ca o cunosc pe tanti aia.. imi suna asa de familiar..
    :))

  2. Romana says:

    Funny! Eu te citesc fix pentru ca esti realista, raspicata, logica si consecventa, iar partea artistica o livrezi din metafore, comparatii si parabole care lamuresc in culori orice urma de mister, ambiguitate, interpretare-proiectie din creierul personal – “artistele” de texte absconse, sibilinice, insinuante imi provoaca furie, scarba si plictiseala, exact in ordinea asta.

    • Lorena Lupu says:

      Și mie. De aceea mă irită comparația. Iar insinuarea că nu aș zice pe față ce vreau mi se pare de-a dreptul ridicolă.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: