Îmi e frică de dentist. Şi de păianjeni. Şi de cărăbuşi de mai. Şi de gesturile prea violente. Şi de oameni care nu îmi respectă spaţiul intim. Şi de serile în care nu pot să adorm. Şi de oamenii în vârstă împietriţi în prejudecăţi (de cei liberi la minte nu!) Şi de proiectele despre care nu ştiu foarte sigur cum vor ieşi. Şi de maşinile care vin în viteză spre mine pe stradă. Şi de coridoarele întunecate. Şi de câinii vagabonzi cu spume la gură. Şi de visele cu Michael Jackson, pe care le-am avut fără încetare, noapte de noapte, de când a murit. Şi de ziua în care motanul meu va muri. Şi de acele zile în care mă trezesc obosită, fără chef de lucru, sau lipsită de inspiraţie. Şi de acele zile în care am prea multă treabă, şi simt că mă transform încet, dar sigur, într-un robot. Şi de momentele în care simt că un lucru mă depăşeşte. Şi de momentele în care descopăr că un pantalon care îmi era larg se încheie mai greu: îmi pierd pe loc pofta de mâncare.
Şi, mai presus de toate, de oamenii care mă iubesc mai mult decât trebuie.
…dar am râs ca nebuna de această postare, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.
Mie mi-e teamă de un singur lucru: să nu o iau pă ulei, chestie care mi s-a mai intâmplat în trecut. Incolo, să vină bolili, noi să fim sănătoşi.
Multumesc de “pingback”, Lorena.
păi nu, că dacă nu îmi ridicai moralul ieri seara, nu îţi dădeam nici un pingback. 🙂
Mie imi e frica de frica.
Poate şi fricii îi e frică de sine.
Si daca fricii i-ar fi frica de mine?
Atunci m-as simti si eu bine.
da’ de oamenii pe care ii iubesti mai mult decat trebuie, nu?
drawforjoy: dacă fricii i-ar fi frică de tine, atunci nu ai mai avea-o.
boladenieve78: dacă ai şti ce autocontrol mi-a crescut o dată cu vârsta şi experienţa… nu, nu îmi mai e frică de propriile sentimente. ştiu să le ţin bine sub frâu. şi ştiu că le transpun în rondouri capricioase, respectiv bătăuşi de câmpi.
Sa vedem…la dentist subscriu (ze horror!), mi-e frica de lilieci, de fluturi (p-asta n-o intelege nimeni), de intuneric, usor de inaltime, de a purta articole vestimentare stranse pe incheieturi sau pe gat, de oameni care se cearta in jurul meu (nu suport atmosfera tensionata intr-o incapere) si mai ales de a ma certa eu cu altcineva, indiferent ca e vorba de mama sau de vanzatoarea din colt (vreau extrem de mult sa fac asta uneori, dar mi se pune un nod in gat si sfarsesc prin a tacea). Mi-e frica de oamenii reci, pe care nu ii inteleg. Mi-e frica de situatii penibile, si de caracteristica umana de a proiecta asupra altora calitati pe care si-ar dori ca acestia sa le aiba. Lista ar putea continua, sunt o persoana foarte fricoasa :D.
Of, ca de multe ti-e frica!
Ia de la Nichita:
Frica
Eu as putea s-o omor
cu o singura lovitura
Ea rade spre mine ,
ea surade
Ea ridica spre ochii mei
ochii ei stralucitori
Ea intinde mana spre mine ,
ea scutura surazand , razand
pletele negre .
Dar eu as putea s-o omor
cu o singura lovitura .
Acum , ea incepe sa spuna cuvinte
suave , naive , de joc .
Se uita curioasa la mine ,
se incrunta o clipa
si iarasi
surade , rade .
Se uita in ochii mei ,
cu ochii ei lucitori
In timp ce eu o contemplu
si as putea s-o omor
cu o singura lovitura .
răcuşoara: în primii 25 de ani am avut şi eu scrupule legate de pizduială. trec.
xxl: nu, nu văd rostul bravurii. deşi… vorba lui sesame street, citat din “The King and I”:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EvvAl9VNfyo]
Of, Lorena, cum ai pus tu cuvantul si pe temerile mele… La dentist subscriu – si ma duc chiar azi, nu mai am loc de intors – si la paianjeni si la carabusi. In rest, mi-e teama cel mai mult de oamenii prosti!
Să ştii că uneori e teribil să ai cu o teamă mai puţin. Uite, eu de pe 25 iunie încoace am cu o teamă mai puţin şi nu-mi doresc decât să fi continuat să trăiesc cu ea.
Începe să-mi fie teamă de ziua în care o să îmi pierd anumite temeri.
mihaela: mult curaj îţi doresc.
dreamingjewel: dezvoltă, te rog. 🙂
Păi e simplu: trăieşti cu teama că cei la care ţii vor muri (fie că sunt părinţi, prieteni, iubiţi sau idolii nu-numai-adolescenţei tale). Şi vine o zi începând cu care nu mai ai cum să te temi că vor muri şi asta este ziua în care ei chiar mor. N-ai vrea, în ziua aia, mai degrabă să continui să veghezi asupra lor cu îngrijorare decât să trebuiască te împaci cu lipsa lor?
Eu mă mai tem să nu mă transform, pe nesimţite, în soiul de persoană placidă, blazată, preţioasă, indiferentă sau ticăloasă pe care acum aş detesta-o. Şi ăsta e un soi de teamă pe care nu vreau s-o pierd, pentru că asta s-ar întâmpla, probabil, în ziua în care aş deveni soiul ăla de persoană. (Să te schimbi, de-a lungul vieţii, e inevitabil dar ideea e să evoluezi, nu să involuezi).
Sigur că sunt şi temeri pe care ar fi mai bine să le pierzi: alea care te împiedică să mergi înainte, să faci ceva ce îţi doreşti foarte tare.
Si mie mi-e frica de certuri; de esecuri; de clacat de la prea multa oboseala; de faptul ca as putea sa fiu penibila sau neinteleapta; de oamenii reci- “antipufosi”, asa le zic eu; de cei care-si prezinta propria viziune despre lume ca fiind “normalitatea” si vor cu orice pret sa mi-o bage pe gat.
dreamingjewel: mare dreptate ai.
raluca: mie nu îmi mai e frică nici de certuri, nici de eşecuri. i got used to both. 🙂
Cum ai reusit? 🙂
Şi, mai presus de toate, de oamenii care mă iubesc mai mult decât trebuie
Te temi de dezamagirea lor daca ar afla (simti)ca te iubesc mai mult decat trebuie?
Trebuie de aici poate fi inlocuit cu merit?
Noi il iubim pe ceilalalt si in functie de cat simte masuratoarea noastra interioara ca merita dar uneori iubrea noastra e mai mult decat poate duce celalalt.
De asta te temi? Sa nu fie iubirea lor mai mult decat poti duce?
OK, rectific: Şi, mai presus de toate, de oamenii care mă iubesc mai mult decât pot eu suporta.
De dentist daca ti-e frica inseamna ca nu ai intalnit pe cel mai bun. Am eu unul care e sot de actrita, e cel mai bland om din lume 🙂
Daca vrei, ti-l recomand cu draga inima!
Mie de reptile, de gandaci si de tunete mi-e frica. Dar nu inteleg de ce ti-e teama de cei care te iubesc…?
Mie mi-e frica rau de dentist si de ginecolog. Mi-e frica de raceala si rautatea oamenilor. Mi-e frica , dar imi fac curaj, na!!!!!!!!
mie imi este frica de faptul ca psdul nu se va reforma vreodata
Mie mi-e frica de indiferenta. A mea.
Şi mie.
există sesquipedalofobia, adică frica de cuvinte lungi. mno, eu mă întreb, cum îşi manifestă sesquipedalofobii frica, dacă nici măcar nu o pot rosti?! cum zic ei de ce le e frică? 🙁
de vorbe lungi.
ai dreptate la faza cu oamenii, prin natura meseriei ai ales sa te expui, iar daca la o critica te repliezi si manifesti intr-un fel, la curentii pozitivi incarcatura e coplesitoare, claustranta la un moment dat, te conditioneaza subtil. imi imaginez ca e un cerc vicios placere-datorie
ah, nu băga în seamă postarea asta, am scris-o într-un moment de panică.
DACA TI-E TEAMA DE GINECOLOG.DU-TE LA CONSULTATIE INSOTITA DE PARTENERUL DE VIATA….IA-L CU TINE IN CABINET CHIAR SI IMPOTRIVA VOINTEI MEDICULUI….SOTIA MEA ASA FACE….SI,ASTFEL, CU MINE LINGA MASA DE CONSULTATIE E LINISTITA SI RELAXATA….