Pe 26 februarie, după cum am spus, facem lansare la Cărtureşti. Pentru asta am făcut un shooting cu viitorul guest star al serii, actriţa Diana Cavallioti, şi cu fotograful Poqe aka George Popescu. Avem 4 ipostaze care ne plac grav şi nu putem decide. După ce ne-am certat toată după-amiaza şi ne-am bătut cu tot ce am găsit prin căşi, am zis să lăsăm poporul să decidă la ce i-ar plăcea să vină. Ce veţi zice în comentarii, aia va fi.
1. Unşarf
Asta ne place pentru că e în ton cu trailerul cărţii, care, după cum ştim cu toţii, ridică unşarful la rangul de virtute.
2. Misterele şalului
Poza asta ne place pentru că şalul vine în aşa fel, încât nu e clar ce face personajul din spate cu o mână. Fericirea din ochii celuilalt personaj dă nişte indicii, dar nu garantează nimic.
3. Arta cere sacrificii
Aici, eu nu mă văd mai deloc, dar compoziţional, poza e genială. Poate că, cu cât mă văd mai puţin, cu atât e mai bine. 😀 E metafizică şi ABBA-esque. Parcă am fi două faţete ale aceluiaşi personaj.
4. Gardul Băncii Naţionale Române
Aici, ne place tensiunea din atitudinea personajelor. E cea mai filmică şi mai naturală dintre ele. Dar şi cea mai dezavantajoasă fizic pentru ambele.
Declar votarea deschisă. Daţi comentariu cu viitorul afiş al lansării.
fotografia 3.
3- ” Arta cere sacrificii”
3!
Fotografia 2
3!
N-ar trebui sa votez, ca n-am citit cartea inca. Da nu ma pot abtine. 3. Poftim. Acu esti libera sa ma pedepsesti.
eu am cerut o părere, tu mi-ai dat-o. mulţumesc.
Fotografia numarul 3.
Bai nene,m-au uitat acuma-n calendar si 26 cade intr-o marti. Io as veni dar sa fie mancare si bautura tata, cu catering ca lumea,nu doua piscoturi si-un vin.adica io asa zic ca se cade,tinand cont ca e lansare ca lumea,intr-un loc ca lumea. Adica altfel n-are rost sa ma deplasez,mai ales ca in aceeasi seara e si la unguri ceva,unde oricum e un vin rosu sigur si pateuri. Plus ca poa sa mai apara si altele mai tari in ziua aia. Dar vin sigur aici la Carturesti,daca se lasa sigur cu potol. Eu iau si la pachet,ce pula mea.
N# 3 . brav o !
3
a treia 😀
3. Arta cere sacrificii – clar!
3. desi as numi-o mai degraba “Ispita”, e primul cuvant care mi-a venit in minte cand am vazut-o.
A,si sa spuneti si ora. Cartea o s-o cumpar de data asta,sa nu ziceti ca sunt bulangiu. De obicei,la lansari de carte,ciordesc cartea care se lanseaza. Nu ca n-as avea lovele,dar e mai palpitant :))
zicem tot ce trebuie. acum alegem afişul.
3. Arta cere sacrificii 🙂
Numarul 1. Mie fotografia aia mi se pare si cea mai frumoasa, nu doar cea mai buna de afis, si e si cea mai incitanta.
4
2, ca la 4 ai inchis ochii :))
curat – murdar -3, Lorena!
sunt inegale, eu asa le vad.
1 sau 3.
as miza mai mult pe 1 🙂
clar 3
Si daca ramane ceva,la pachet. Pai,nu serios acum,de ce sa se arunce? Un prieten tot pomanagiu mi-a zis mai demult-,, cum,ba,tu pleci FARA PUNGA de-acasa?” Si de-atunci,am pungi la mine :))) nu se stie niciodata ce poti lua. Si mai ramane, o sticla de suc, o prajituri, o alea. Nu-i pacat sa se arunce la gunoi? :))) deci abia astept sa bag burta-n draci. Adevarul e ca n-am mai prins o pomana ca lumea de la moartea lui Iurie Darie :)))
Dacă nu poţi să-ţi deschizi ochii cu fotoşopul în 4, bagă 1. Uită de 3. Şi, mai bine, uită de toate, niciuna nu trage cartea în sus, ia aparatul şi mai trage un rând. Cred că efortul e minim, dar impactul poate fi mult mai bun. Ia o cameră cât mai simplă, spre proastă şi trage multe multe poze, în lumini diferite, cu setări diferite. O să fii uimită de ce iese. Şi nu lua un fotograf prea profesionist.
Nea…
Achiesez la parerea ta!
E bine sa mai traga un rand di poze…
Ce te faci ca dama blonda e komplet inexpresiva, falsa, fara sa fie autentica.
Un FAKE, in doo cuvinte.
Io zic sa schmbe dama…
Am intrat, mi-a plăcut, m-am râs. Apoi mi-am amintit că, deşi Kordonskiy e nume mare, ba chiar rus, am văzut Ciuleiuri muult mai bune.
Nea…
Acilea nu mai sunt in acord cu matali.
Kordonskyi asta e dat dreaq!
Incearca sa vezi ultima montare a ,mnealui cu CASATORIA lui Gogol.
Un text scris, aproape, acush doo sute di ani.
Mai actuel ca niciodata…
Păi taman de căsătoria vorbeam. Ştiu că-i dat dreaq şi că textu-i bestial. Tocmai de aia am avut aşteptări şi mai mai mari. (Inimă de câine a lui e fără cusur) şi asta e f f bună, dar voiam să fie f f f bună (adică fără concesii pt public, şopârle actuale)
Dacă îţi plac Gogolismele, cumpără cd-ul Nasul (Ada Milea), dă dependenţă. e 25 de lei.
Eu zic 1 🙂
1, draga Lorena.1 este cea mai expresiva.
Si eu zic 1.
imi place 3 dar iese 1
1 – puterea de seductie, asta imi sugereaza
ieu la fel cu [at]neax.
opinia lui=opinia mea.
deci trece-l la x2.
no 1. in celelalte trei pe tipa o cam pufneste rasu
3 !
Imi place tensiunea degetelor pe stalp. E o poveste acolo.
1,2 si 4 urla teatral. Tusa pozarii e prea groasa.
3 e fireasca cu suspans. Esti in plan secund vizual, dar doza dramei e just right!
ce poveste, ba? esti prost, este?
3 sau 4. zic 3 ca sa nu iasa 1.
Foto nr. 2! De departe!
De departe, 1. Nu-l lua in seama pe Nea :), 1 e ok.
Imi place 4.Mi-a placut cartea mult.M-a socat putin limbajul ,dar m-am simtit ciudat de bine.
Hmm, dupa mine ordinea de preferinte e 4, 3, 2, 1. Ochii inchisi “spun ceva” in plus. Dinamica personajelor e bine construita, ai o poza de afis, o poza care te intriga, nu de pus pe facebook. Dezavantajul fizic face sa te fixezi de fapt pe mesajul afisului. 3 este bine echilibrat, cu nota de tachinerie, de flirt, naturala. 2 e un pic mai artificiala ca 3, mai rigida, iar dupa mine 1 e din plastic, butaforie – rau de tot. Dar gustibus…
1
Doi, fara discutii.
1 nu are ce cauta pe un afis. E blurry pe pc, nici nu vreau sa stiu cum o sa iasa la print. Pe 4 nu poti pune text calumea. In 3 esti in cadrul secund, dar cand va veni textul in fata, o sa fii in al treilea plan si cum esti si toata neagra o sa fii o prezenta prea discreta pe afis – nu stiu daca asta vrei.
sa n-am parte daca patura rosie nu-i aia cu care acoperea bunicu’ vaca, iarna.
mie imi place 1… contopire de inocenta si desfrau :))
Lorena, as fi vrut sa zic ceva frumos. Si chiar zic, daca accepti pareri. Tu si fata aia nu va potriviti deloc. Ce gard, ce sal, schimba fata.
Fata, nu fatza.
Si daca n’o schimbi, as alege 3, pentru ca imi place pozitia ta, gen canti la contrabass.
3 + Photoshop (pt “impuritatile” de pe fata) no offense! Sincer ma gandeam la 4 ca este mult mai placuta ochiului..are un alt impact vizual acel “verde”. Lorena..tu esti cea bruneta? :d (sunt nou pe blogul tau). bafta.
3 cu siguranţă 😀
singura varianta e 3, nu pentru ca nu te vezi si eu sunt un haiter, dar pentru ca makes sence.
3 – este naturala, poetica si nu foarte teatrala
Stiu ca am zis 1… dar ma tot uit la 3 si parca imi place din ce in ce mai mult.
So, daca 1 (care din puntul meu de vedere ramane prima optiune) nu iese, mi-as transfera votul catre 3…
hei. nu ma copia! :))
Imitatia e o forma de admiratie 😛
Am privit printr-un ochi fotografic, diletant, trailerul http://www.youtube.com/watch?v=oCjNFvWf-Qc si m-am oprit asupra citorva cadre:
0:26, 0:38, 0 :41, 0:53, 1:18, 1:29, 1:34, 1:49, 1:55, 2:12
Gasesc ipostazele din trailer interesante, credibile, pline de substanta, incitante. Imi place atmosfera, imi place jocul de clar-obscur, in&out of focus, imi place caldura temperaturii de culoare care da pielii tale albe o tenta galbuie, umana.
Fotografiile incearca sa spuna in Rosu si Negru o poveste despre o atractie imposibila dintre doua priviri. Fotografiile surprind jocul privirilor, un joc in care tu ii cauti privirea iar ea ti-o respinge indiferenta. Scenariul este probabil in ton cu subiectul cartii, insa dupa parerea mea, punerea pe scena fotografica are citeva imperfectiuni. In primul rind, lumina puternica si dura de dupa-amiaza iti lasa umbre adinci pe chipul tau foarte alb si asta te imbatrineste. Imbracamintea ei lasa sa se intrevada o esarfa albastra, o geaca de piele neagra, un pulovar alb si un jeans. Peste amestecul asta improbabil s-a aruncat apoi un sal singeriu, scamosat, decrepit, dintr-un alt film, probabil pentru a crea o atmosfera stendhaliana. Culorile si textura hainelor ei atrag intr-un mod neplacut si distrag privirea, poate ar fi de luat in calcul o varianta monocromatica.
Nu exista nici o chimie si nici o complicitate intre voi, jocul ei este artificial, fabricat, diletant, gasesc ca nu se ridica niciun moment la nivelul prestatiei tale. Povestea jocului privirilor voastre nu este plauzibila, ii lipseste poate caldura unui apartament, ii lipseste complicitatea, ii lipseste textura fina a pielii. Personal, as lua oricare din ipostazele din trailer, la care as adauga o a doua umbra feminina, un al doilea gest feminin, un al doilea umar feminin, o a doua privire feminina si as incerca sa creez un altfel de poveste. Cheia fotografiilor poate ca se afla intre filele cartii, dar ele, fotografiile, nesustinute de povestea cartii, la o analiza mai amanuntita, nu stau in picioare.
Fotograful si-a facut foarte bine treaba in conditiile date iar alegerea mea este fotografia 3, dar in format monocrom. Arta cere sacrificii, multa munca si atentie la detalii iar dupa parerea mea, cineva din cei trei protagonisti ai scenelor fotografice nu si-a facut bine temele. Sint curios daca macar a citit cartea.
3.