Poșta redacției: Cum respingem avansuri nedorite

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Mesajul de azi spune aşa:

Dragă Lorena, 


Te citesc de ceva timp dar până acum nu am avut nici curajul și nici nesimțirea de a te aborda aiurea.

Problema e  ca acum nu mai știu ce sa aleg. As prefera o muștruluială sinceră de la tine decât o “intervenție” din partea unei familii care nu m-ar înțelege. 

Mă simt ca ultimul jeg de om care ar fi în stare sa își toarne acid pe piele doar ca să îi treacă senzația de scârbă.

Să încep cu începutul. Sunt căsătorită de mai bine de 10 ani cu un om foarte fain. Genul de soț care nu face figuri la ajutatul în casă. Un om cald și minunat pe care pur și simplu refuz sa cred ca l-aș înșela vreodată. 

În același timp, locul meu de muncă presupune interacțiunea cu foarte mulți bărbați. Pana acum toate au fost bune și frumoase. Mai un compliment, mai o vorbă drăguță. Asa l-am cunoscut pe idiotul de care vreau sa îți vorbesc. Un domn în etate care are mereu vorbele la el. Genul de om care mereu știe ce sa spună unei femei.

Ne cunoaștem de ani de zile și totul a fost ok pana la primele strângeri de mână când senzorii mei au luat-o razna. Știam ca ceva nu e în regulă, simțeam un “pericol” dar pur și simplu am rămas inconștientă pana când a căzut bomba. Din amabilitate și cordialitate am primit și un “nu vrei sa fim mai apropiați? ” urmat de un sărut pe obraz. Am sărit ca arsă. I-am trântit un Nu vehement și mă bucur să spun ca nu s-a întâmplat nimic. Problema e că nu știu ce să fac mai departe. Nu îl pot acuza ca e libidinos, în fond nu mi-a făcut nimic agresiv în afara unei invitații scârboase.

Nu știu cum sa reacționez față de-un jeg din ăsta în fata soțului sau a colegilor de muncă, oameni care nu știu cât de libidinos e omul. A mai și plusat să mă invite nu știu la ce comemorare la care nu vreau sa duc de nici un chip. Ce să fac? Nu vreau să creez discordie nici pentru nevastă-sa, nici pentru omul meu. Mă simt ca un copil mic și idiot. 
Cu drag,

X

***

Dragă X,

Absolut sinistru, trebuie să îți pui cenușă în cap, să te pocăiești și să te duci la o mănăstire. LOL. Just kidding.

Partea care nu mi-e foarte clară este de ce te simți tu ca un jeg de om și de ce să-ți torni acid pe piele. Când am citit începutul ăsta, am presupus că ai făcut concret ceva reprobabil.

Aaa, că vrea un gigel să te tufă? OK, faptul că vrea să te tufă e problema lui, nu a ta. Nu ai de ce să-i dai putere, simțindu-te tu murdară, inoportună, umilită și altele. Subliniez: NU E PROBLEMA TA CĂ RAHATUL ĂLA VREA SĂ ȚI-O TRAGĂ. NU O LUA ASUPRA TA.

Tu ești propriul tău stăpân, ai libertatea de a-ți lua propriile decizii, și faptul că alții au propria lor agendă nu te privește. Pasul numărul 1 e să te eliberezi pe interior de presiunea pe care o execită balele acestui individ.

Educația tradițională imbecilă spală multe femei pe creier că rolul lor e să placă, să se conformeze, să se adecveze, să facă ce li se cere, și, pentru că multe nu știți să spuneți “nu”, vă simţiţi tot voi vinovate când un bou nu înţelege că e inoportun.

E timpul să te deprogramezi. Nu e treaba ta că boul are diverse nevoi, aşa cum nu e treaba ta să-i dai să mănânce vecinului de la 4. Vecinul de la 4 e om mare, poate să-şi gătească singur, să-şi ia o iubită care să-i gătească, sau să comande şi să plătească delivery de la profesionişti. Tu nu eşti cantina socială, wink wink.

Acum, că te-ai eliberat mintal de presiune, mergem mai departe. E pandemie, toate serviciile de sănătate publică recomandă distanţarea socială. Te ţii departe de bou şi dacă încearcă să se apropie, îi spui: “Hai, moşule, respectă distanţarea socială!” pe un ton de glumă, dar care să transmită subtil că nu vei ezita să-i faci ouţele omletă dacă ignoră semnalul.

Nu îi permiţi sub nici o formă să se apropie fizic de tine, şi dacă întreabă, îi şi spui de ce: “Nu mi-au plăcut avansurile tale”.

Dacă nu se mai poate apropia fizic, nu poate nici să te sărute sau să pună mâna pe tine. Dacă te prinde la înghesuială, EXPRIMI VERBAL DISCONFORTUL, NU ÎL INTERNALIZEZI: Scuze, îmi displace aglomeraţia, mă voi aşeza în altă parte.

Neplăcerea exprimată ÎN GURA MARE încetează să te împovăreze pe tine şi devine informaţie care să-l vizeze pe el.

*

Doi: Nu accepţi nici o invitaţie într-un loc care să presupună singurătate cu el, fie comemorare, prânz festiv, ping pong cu diamante sau dans maghiar. Îi şi spui sec: Ştiu ce încerci să faci şi NU ŢINE.

“Ce încerc să fac?”

“Amice, nu mai face pe prostul cu mine. Te tot dai la mine şi nu izbuteşti să observi partea cu NOT INTERESTED. Ai nevastă acasă, du-o pe ea”.

Şi până la urmă, eşti un om adult şi nici măcar nu trebuie să justifici de ce nu vrei să te duci undeva. “Nu, pentru că nu vrea muşchiul meu” şi gata. Thank you, next, cum zicea artista poporului şi fontul meu preferat Ariana Grande.

*

Trei: Adopţi un ton foarte rece şi rezervat, corporatist şi distant, care să nu lase loc de glumiţe şi aluzii. Dacă le face, îl priveşti pe deasupra ochelarilor şi îl inviţi extrem de politicos să repete ce-a spus. Şi dacă are tupeul să repete obrăznicia, îl rogi, cu aceeaşi privire tăioasă, să explice ce încerca să spună cu asta. Câteva schimburi de replici de genul şi o să-i dispară prompt zelul de conchistador.

*

Patru: Dacă ai de a face cu un idiot extrem de insistent, nu eziţi să treci la ameninţări legate de consecinţe: Îi spun soţului meu / Îi spun nevesti-tii / Te reclam la resurse umane.

Dar i-o spui pe un ton care să-i transmită noţiunea că, dacă nu se potoleşte, chiar o faci.

Nu e treaba ta să îi menajezi pe toţi aceşti oameni dacă boul nu se gândeşte la consecinţele comportamentului său. Prea mult timp în istorie,, bărbaţii au făcut idioţenii pe care femeile le-au luat incorect asupra lor şi au încercat să internalizeze numitele idioţenii, să nu creeze discordie. Nu eşti Sfânta Pulofteea Pacificatoarea Naţiunii, iar dacă un motherf***er vrea circ cu orice preţ, îi dai circ să-i iasă pe toate orificiile.

Mă mai repet: Nu tu hărţuieşti un bou, boul te hărţuieşte pe tine. Unii se potolesc cu simpla ameninţare, de cum se prind că nu glumeşti şi ceva îmi spune că acesta va fi şi cazul moşului tău. Nu e un pwţoi de 20 de ani care vrea foarte tare să demonstreze că e bărbat şi hărţuieşte din imaturitate şi încăpăţânare infantilă, e un om matur care înţelege consecinţele hărţuirii sexuale la locul de muncă şi o să bată în retragere de cum se prinde că nu ţine vrăjeala.

*

Cinci: Nu cred să fie cazul. Repet: oamenii maturi care mai ştiu şi legile, în special cei cu cariere de succes, nu prea riscă să-şi întoarcă viaţa cu c în sus. Dar dacă boul continuă să te hărţuiască, strângi dovezi şi îi faci plângere la HR, îi spui soţului tău şi soţiei lui. Şi dacă cineva încearcă să te învinovăţească tot pe tine de hărţuirea boului, că eşti prea zâmbăreaţă şi porţi fustă prea scurtă, îi spui să soogă pooli de cal până se sufocă.

Femeile trebuie să înceteze să fie doamne cu toţi dobitocii. Fă ca Lorena. Fii doamnă cu cei care sunt domni cu tine şi bestie cu javrele. Aşa vom învăţa javrele să respecte limite şi vom recompensa gentileţea.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

PS: “n-am avut nici curajul, nici nesimţirea de a te aborda aiurea”. Poşta redacţiei e o formă de abordare pe care o permit, eu am creat formatul. Aiurea ar fi fost să începi să-mi trimiţi mesaje private şi, în loc de acest articol, să încaleci în mod neplătit două ore din timpul meu. Aia ar fi fost nesimţire. Aşa, suntem ok.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

27 Responses

  1. berenger says:

    cred că trebuie spus clar un lucru (deși indirect e spus în tot articolul): victimele (de orice fel) trebuie să înceteze să se considere vinovate pentru ceea ce li se întâmplă. abuzul e, tot timpul, în orice circumstanțe, din vina abuzatorului, nu a abuzatului. altfel spus (și spun asta ca tată de fată îngrozit de cum e societatea românească) încetați, dacă sunteți victime, să gândiți în termeni precum „dar poate am făcut eu ceva și merit ce mi se întâmplă!” nu există așa ceva!

  2. Alinpaladin80 says:

    Aveam la muncă o colegă ce din primele zile am auzit-o plângându-se de barbate-său că e foarte gelos, că au avut probleme in trecut de a chemat poliția, etc. Pe alți tipi tot punea mâna, spuneau vorbe cu conținut sexual explicit, făceau astfel de gesturi unii cu alții. Pe unul din ei l-a prins de cap și l-a tras în jos, zicând in gura mare “hai mă să-mi dai limbi”. Pe altoi îi apuca efectiv de ouă.

    Cu mine rămânea la pauze si imi dădea din mancarea ei. Era interesată de mine ce mai fac, dacă am fost la dentist (in perioada aia mergeam, etc)

    In mod natural, am fost interesat de ea. La un moment dat am întrebat-o discret, când eram doar noi doi, dacă crede că am putea fi prieteni. A întrebat “pai cum prieteni, nu suntem deja?” Zic, prieteni, in sensul că dacă ne putem atinge, gen pe umăr.

    Si tipa s-a făcut foc și pară, a zis la toată lumea cât de nesimțit sunt că am îndrăznit să o întreb asa ceva, că doar știam că este căsătorită. S-a declarat foarte jignită. După câteva zile cât m-a cârâit la toți (de ce a trebuit să zică nu știu, eu am vb cu ea în particular), m-am plictisit de scenele ei și am zis tot de față cu toată lumea că dacă s-a plâns de bărbat din prima zi, si dacă îi apuca de ouă (la propriu) pe jumătate din băieții după șantier, am crezut că e genul care se tufe. Scuza ei e că pe ăia îi cunoștea și erau doar glume. I-am zis si eu ca nu aveam de unde sa știu ca așa glumește o femeie căsătorită.

    Morala pentru băieți : dacă e căsătorită și îți zâmbește, evit-o ca pe râie, că doar vrea atenție. Am cunoscut căsătorite mai serioase, dar asta a fost înainte să îi tâmpească Facebook pe toți. Ce căsătorite am întâlni acum, sunt leșinate după atenție, dar de făcut nu fac nimic. Lumea pe vremuri făcea și nu vorbea.

    Morala pentru femei: dacă zâmbești unui tip și il întrebi grijulie ce mai face și dacă vrea mancarea ta, înseamnă ca flirtzi cu el si se poate si el să devină interesat. Nu vrei să ți se facă avansuri? Lasă bărbații in pace, nu striga lupul și apoi zi ca de ce se adună lumea. Tipa in cauză părea uimită sincer de ce am îndrăznit să o întreb. Mno, ce te aștepți când te tot fâțâi pe lângă bărbați, să te invite la făcut mileuri?

    Nu știu care e cazul cititoarei, eu am vorbit de situația in care am fost eu. După părerea mea, doamna in cauză a făcut la fel, a flirtat cu tipul fără să realizeze, sau a dat semne “că caută”. Eu ca bărbat, dacă nu mă bagi în seamă, nu am motive sa trag de o femeie. Dacă îmi zâmbește și ma bagă în seamă, ce să aștept, notificare scrisă?

    La fel fac cu tipele pe care nu le vreau, le evit maxim, că dacă le zic ceva, or să creadă că sunt disponibil sau mai rău, interesat, și nu mai scap de ele. Am avut situații cand nu o voiam pe tipă, și aia făcea aluzii peste aluzii, si la mine ploua de rupea. Se mira șeful meu că nu mă prind ca aia vrea ula, stiam ce vrea, dar am zis, dacă îi răspundeam, nu mai scăpam de ea, era cam infantilă ca sa ai vreo bază, nu o ocoleam degeaba.

    • DD says:

      Poate ca tipa voia sex, dar nu tine, ci cu aia pe care ii atingea prin zone intime, daca asa o fi fost. O femeie poate fi doar prietena cu un barbat si tu erai amicul.

      • Alinpaladin80 says:

        Tanti respectivă nu avea noțiunea de secret, orice lucru îl spunea la toți. Pentru ea conceptul de intimitate nu exista. Prin urmare nu și-ar fi permis să vrea sex, ar fi avut consecințe de neimaginat o așa dorință. Ea avea doar nevoia de atenție, ca mult căsătorite aflate în aceeași situație – au nevoi dar nu și le pot recunoaște (doar sunt căsătorite) și nu au nici intimitate (astfel încât să o facă pe furiș, ca pe vremuri).

        În zilele noastre sunt multe astfel de femei (căsătorite) căutătoare de atenție, dar indisponibile complet (pentru orice altceva). Îți zâmbesc, te bagă in seamă, și dacă pui pe masă ceva concret, le lovește brusc inocența plus amnezia, altfel ajung în conflict cu ăla de acasă. Ce o fi așa complicat să o facă pe șest nu înțeleg. Cred ca e de la Facebook care te învață să-ți pui numele real si să-ți adăugi tot familionul la profil. Cum să flirtezi când tot neamul te urmărește, de la nepoțel până la străbunică? Unele treburi se fac discret, fără să te știe tot cartierul, și mai ales rudele. Asta apropo de comunitatea lgbt care se așteaptă că ieșind în stradă cu ce ies, să le meargă. Nu merge, niște chestii nu merg la vedere orice faci. Părinții sunt cei mai buni prieteni (pentru cine sunt, cine are) și nu te duci la agățat cu ei, corect? Partenerul de viață e primul de care te ferești cu niște fantezii, alea le faci cu străini, etc.

        Cândva fetele băgau “AlinaShukara” și aia era, nu trebuia să o cheme Alina măcar. Odată anonim, puteai spune ce vrei, erai liber. Ăștia de acum nu cunosc conceptul (de libertate), dar nevoile le au ca oricare altă persoană. Se fac singuri proprii lor paznici. Majoritatea celor pe care îi văd acum nu sunt în stare să și-o tragă pe la colțuri, prea puțină intimitate, prea multă supraveghere (video, mass media), nu mai este încredere.

        • DD says:

          Poate asa e, nu am detaliile prieteniei voastre, dar se pare ca din nicio parte nu a fost sinceritate, tu voiai sex, ea atentie.
          Repet, femeia aia daca voia sex, putea s-o faca si pe sest, poate a si facut-o. Dar cand nu vrei sex cu cineva, orice pretext e bun, inclusiv sotul gelos si casatoria.

          • Alinpaladin80 says:

            Nu dom’le, ea era căsătorită si bărbatul ei era gelos. Eu am presupus că este deci neglijată, și caută si ea ceva (înțelegere, prietenie, etc). Sunt destule cazuri de oameni căsătoriți care stau împreună dar nu se înțeleg, și nu se pot despărți – pot să aibă casă pe nume comun, cu rate la mijloc eventual, pot să aibă copii, etc.
            In general când te plângi de partener, un om normal înțelege că nu-ți mai place de el, și ca dorești altceva. Dacă nu ești interesat de alții, pentru ce te plângi de cel pe care il ai? Care e logica?

            Nu că îmi tin mie partea, dar de ce nu a fost sinceritate din partea mea? ea a dat impresia că este neglijată (că doar se plângea cu zece guri) si s-a arătat interesată de mine, drept răspuns am fost si eu interesat de ea, ce nesinceritate sa fie?

    • X says:

      daca prin faptul ca sunt draguta si amabila cu lumea, sau ca rad atunci cand un barbat face o gluma, inseamna ca flirtez, inseamna ca socializarea mea s-a dus naibii. nu am dat niciodata semne ca vreau mai mult de la nimeni. imi pare sincer rau ca ati patit treaba asta urata cu colega dumneavoastra, dar va asigur ca nu e cazul meu. unul din principiile mele este acela ca viata mea privata nu este topic de discutie la munca ( indiferent cum este acasa situatia, e personala) ;i un al doilea principiu este acela de a nu crea probleme in casa nimanui, mosul are nevasta si copii, sa fie sanatos. am ales sfatul Lorenei de a-mi baga magistral “tocurle cui” in agendele si in fanteziile celorlalti.

      • Lorena Lupu says:

        Perfect. Ai procedat corect.

      • Alinpaladin80 says:

        Sunt drăguțe și drăguțe, sunt persoane care transmit clar că nu sunt disponibile, persoane cu care râdem și glumim, inclusiv pe subiecte de oameni mari, și persoane care se cred deștepte bagându-și statutul într-o zonă gri, o zonă de “poate mă interesează” (deși nu sunt nici interesante, nici disponibile). Că au impresia că așa obțin mai mult. Doamna respectivă cam așa a făcut. Presupun că pe viitor nu va mai face la fel, a ieșit mai șifonată ca mine, bărbații încearcă, ea s-a jucat de-a semnalizatul – hai să manifestăm un comportament libertin de apucat băieții la rând pe șantier, după care sa pozam in femeie serioasa când primim propuneri. Ghiciți cum a fost luată, când s-au făcut discuții.

        Dacă nu o ținea langa (am scris corect langa) câteva zile cu vorba, nu mă interesa să zic și eu la toată lumea cum a fost treaba de fapt, pe acolo.
        Eu am vorbit cu ea in particular, putea rămâne așa, tot ea a scormonit jarul, că uite ce a zis ăsta. Cică voia să ma facă de râs, vezi doamne. Nu înțeleg cu ce ar fi jenant că am fost interesat de ea, nu o cunoșteam.

        Eu am fost băiat finuț că nu i-am zis lui bărbate-său, venea des să o ia, era prietenos tipul, dar de gelozie venea. O suna mereu să vadă ce face, etc.
        La un moment dat mi s-a făcut mie lehamite de subiect și am plecat de acolo (avea și alte minusuri, locul ăla de muncă, nu aia a fost motivul plecării), că dacă rămâneam, ar fi continuat să o țină pe a ei până m-aș fi saturat și i-aș fi zis tipului cum stă treaba.

        Vedeți dumneavoastră, ea de plâns se plângea de el mereu, cu alții se pipăia, etc. Nu as fi zis nici un neadevăr, nimeni de acolo nu ar fi putut spune că mint.

        • Lorena Lupu says:

          Evident că a ieşit mai şifonată într-o ţară de bărbaţi idioţi care împart femeile doar după disponibilitatea de a face sex şi care au tupeul ordinar de a dicta femeilor cum să se poarte şi cum să se îmbrace, pentru că ei sunt prea animale bolnave să-şi ţină pula în pantaloni.

          Asta nu schimbă faptul că nimic din ce ne-ai înşirat că ţi-a făcut ţie NU SUGEREAZĂ ALTCEVA DECÂT COMPORTAMENT PRIETENESC, că greşeala de interpretare este STRICT A TA, şi că, în loc să dai tu tot lecţioare şi comentarii interminabile, ar trebui să taci şi să îţi asumi că ai de învăţat.

          • Alinpaladin80 says:

            Doamna putea să păstreze pentru ea și nu se întâmpla nimic. Eu am întrebat frumos, când eram singuri, fără să încarc emoțional întrebarea, dacă “credeți că am putea fi prieteni?” “cum prieteni, nu suntem prieteni?” “pai prieteni așa, de exemplu să ne atingem (și am făcut semn cu mâinile spre umeri, nu spre fund, nu spre sâni, nu semne de sex oral)”

            Și ea a spus ca nu se poate, am ridicat din umeri și am spus ok, și aia a fost. Două sau trei zile nu am zis nimic despre subiect, nici eu nici ea. Și ne puteam privi in ochi, a fost o întrebare și atât.
            După vreo trei zile, au inceput ăialalți să râdă de mine brusc, că “ce bă, credeai ca (cutarica) se tufe cu tine, ha ha ha”. După ce i-am suportat câteva zile, am inceput să le zic cum este treaba, că îi dădeau înainte cu “cum te-ai gândit tu ca ar face ea asa ceva”.

            Deci îmi pare rău, eu nu am creat probleme la nimeni. Nu am pus mâna pe ea, nu am întrebat-o de față cu alții să o pun într-o situație jenantă, nu am folosit exprimări vulgare, a spus nu, am zis ok, nu e problemă, ce anume am făcut greșit? Am presupus că e interesată de mine, și am întrebat cu frumosul, discret, o dată.
            Ea a vrut să mă facă de râs ca am îndrăznit să întreb de prietenia ei, motivul ei fiind ca a considerat ca am jignit-o enorm.

            Îmi pare rău ca sunt așa retrograd, dar nu consider ca a cere prietenia unei femei este jignire. Da, era căsătorită, dar dacă se plângea zilnic de bărbat ca o sună, o verifică, vine sa o ia .. am crezut că săraca o fi nefericită, că dorește un prieten. Ea de fapt se mândrea probabil cu bărbatul ei, și nu realizam eu. Dacă e așa gelos, îndeamnă că ea are valoare, și eu nătărăul am crezut că e neglijată, ea de fapt era apreciată. Cam aia a fost ce gândea.

            Nu am vrut să o șifonez cu nimic, ce nevoie a avut să spună la toată lumea ce am întrebat odată și am trecut peste. Dacă nu mă chelăcăiau ăia la cap o săptămână, nu deschideam subiectul, sunt un tip discret.
            Și, ce se aștepta când a zis la toată lumea așa ceva, chestiile de oameni mari nu se zic deschis, mai ales când ești doamnă, că na, nu cazi bine.

            Eu nu dictez nimic nimănui, am doi metri, si dacă sunt 50 de violatori la colțul străzii nu mă impresionează, am spus pentru cine nu are doi metri. Fiecare se îmbracă cum dorește, se poartă cum dorește. Nu trageți în mine că spun lucruri, le spun, nu le fac eu. Înțelept este pentru doamne să țină cont de niște factori. Nu este mansplaining, nu este ton patriarhal, nu este avocatul abuzatorilor aici, și nici îngerul lor păzitor. Am vrut să semnalizez niște fenomene, gen ce gândește un bărbat când te așezi lângă el și îi dai din mâncarea ta.

          • Lorena Lupu says:

            Păi tu nu cereai prietenia unei femei, tu îi cereai să se culce cu tine. Ai şi povestit mai sus că cine nu vrea sex, vrea atenţie, şi ai şi “prevenit” bărbaţii să nu ofere atenţie fără să primească sex.

            Cum am scris şi în răspunsul destinat ţie: un secret trebuie păstrat dacă şi tu, şi celălalt aţi CĂZUT DE COMUN ACORD că e un secret. Dacă doar tu vrei să fie secret, celălalt nu e obligat să accepte asta.

            Dacă ai întrebat numai o dată şi nu ai insistat, ai procedat bine. Asta e partea bună din povestea ta. Dacă îi priveai gesturile amicale ca pe încercarea unui coleg de a fi amic cu tine, nu întrebai nici măcar o dată, şi ai fi procedat şi mai bine.

          • Alinpaladin80 says:

            @Lorena Lupu
            Nu știu unde ajunge comentariul, ultimul de jos nu apare cu replay, am dat replay mai sus.

            Da, nu aveam cum sa văd gestul ca fiind unul amical, asta încerc să zic, masculii caută, ei așa interpretează ce se întâmplă. Sunt si care nu caută, dar sunt excepție.
            Sunt oi cu două capete, dar nu spunem că oaia are două capete.

            Ești femeie, ma bagi în seamă, asta gândesc, ca bărbat. Nu eu personal, marea majoritate facem la fel. Voi femeile nu realizați ce gândește un bărbat, că voi nu faceți la fel. Când vreți să înțelegeți diferența dintre noi, gândiți-vă câți bani băgăm noi in subiectul sexual, si câți băgați voi.

            Cate filme pentru adulți cumpărați? Dar reviste? Dar lenjerie purtată, cumpără cineva? Poze cu picioare, cumpărați? Câți bani dați bărbaților să stea cu voi jumătate de ora? Ce valoare aveau ultimele lucruri pe care le-ați cumpărat unui tip cu care v-ați culcat de câteva ori? Ce obiecte erau acelea? Un lanț de aur, un telefon, o mașină când ați cumpărat bărbaților cu care va culcați? Ce case le-ați dat?
            Acolo e diferența de interes sexual între bărbați si femei. Al nostru e mai mare, ha ha (interesul spre chestii adult), si normal că îl vedem la fiecare pas.

            Nu era obligată să țină secret, dar era in avantajul ei.

            Odată i-am zis, si atât.

          • Lorena Lupu says:

            BA AVEAI CUM SĂ VEZI GESTUL CA PE UNUL AMICAL, PENTRU CĂ ASTA ERA ŞI NIMIC MAI MULT. Era o colegă care făcea socializre.

            Nu mai vorbi în numele colectivului “masculii”. Masculii nu te-au împuternicit ca purtător de cuvânt. Vorbeşte în numele tău. Strict în numele tău, NU AVEAI DE CE SĂ INTERPRETEZI CE AI DESCRIS CA INTERES SEXUAL.

            Că bagi bani mulţi în subiectul sexual? E decizia ta. Asumă-ţi şi deciziile şi erorile, şi faptul că libertatea ta nu o poate limita pe a altora. E treaba ta să-ţi ţii penisul în pantaloni, nu a noastră să purtăm burka, pentru că spaţiul public e în mod egal şi al nostru, şi al tău.

          • Alinpaladin80 says:

            Nu doresc să discut in contradictoriu, dar ea mi-a oferit mâncare, ea mi-a dat atenție cu dentistul. Ea mi-a atras atenția activ, nu prin faptul că era pe acolo si am văzut si eu o femeie și hai pe ea.

            Ea a văzut că sunt interesat (de femei, de ea), și a vrut să se joace, sa ne “cunoaștem” (să interacționăm – sunt un tip bine, nu e neobișnuit să atrag interese. Din păcate majoritatea fac la fel, caută “joace” (joacă, luată de mai multe ori, una de fiecare persoană întâlnită), lucruri fără substanță.

            Dacă nu interacționa cu mine în chestiuni personale (gen împărțit mâncarea, dat atenție pe anumite tonuri când eram singuri (de de nu vorbea pe aceeași voce?), întrebat de treburi de acasă), și dacă umbla în chiloți pe acolo, nu puteam eu să mă bag, așa, neinvitat.
            Faptul că făcea lucruri pe libertatea ei (ce zicea de soț, cum se purta cu alții) a influențat balanța, dar factorul principal a fost ca ea a venit spre mine, nu am fost eu spre ea.

            Deci nu sunt militant spre a purta femeile burka, că altfel nu pot eu să o țin in pantaloni. Ce a făcut ea se numește “a momit”, momeală nu este tot una cu “s-a întâmplat”. Știi că la vânătoare nu ai voie să momești, nu este etic? Se consideră că influențezi șansele în favoarea ta. S-ar putea ca vânătoarea să pară un sport sângeros, dar este de fapt chiar responsabilă. Nu ai voie cu arme automate (să aibă si vânatul sanse – atenție, poți da de animale care te pot ucide, din cauza asta, că încarci manual), nu ai voie să ochești în anumite zone ale corpului, e muniție funcție de vânat, sunt multe. Vânătorii au obligația să întrețină fondul de vânătoare – bagă mâncare iarna în hrănitori, e perioadă când nu se poate vâna pentru protecția puilor, etc. Mda, e nasol că omoară animale, dar vreau să zic că există cod etic totuși. Momeli pun braconierii, Vânătorii responsabili nu. Nici pe lângă hrănitori nu ai voie sa vânezi, nu la malul apei, etc

            Ea a făcut la fel, a influențat lucrurile, nu este vorba de mine ca am nevoie să văd femeile in sac ca să stau la locul meu. Ea a deschis invitații spre mâncare și similar. La ceilalți de ce nu le dădea mâncare? A vrut să-mi atragă atenția. Să-ți împarți mâncarea e mai personal, când o faci constant.

            Etc. Săracul WordPress scoate fum acum.

          • Lorena Lupu says:

            OK, pentru că m-am plictisit să o tot ţii pe a ta, când ţi se spune repetat că mimic din ce descrii nu e dovadă de interes sexual, ţi-o spun dur.

            Nu, dobitocule, n-a momit nimic. Ţi-a dat de mâncare şi a fost om cu tine, din pură bunătate. Greşeală fatală. Cu boii ca tine, femeia trebuie să fiw harpie şi să te pună să plăteşti pentru orice îi ceri, să înveţi să preţuieşti şi altceva decât pizda. Prost sinistru fiind, nu poţi să preţuieşti altceva decât pizda, de aceea ar trebui să fii obligat să plăteşti orice, până înveţi.

            Ai interpretat asta drept momeală pentru că eşti un bou nefutut.

            Nu e vina nimănui că eşti un bou nefutut. Nu a ei, nu a altei femei. Şi boii nefutuţi ca tine cu interpretările lor scârboase de boi nefutuţi creează atâta stres şi ură în societate.

            Marş în morţii voştri la curve, descărcaţi-vă coaiele de slobozul stătut care vă împiedică să gândiţi, apoi reveniţi în societate calmi şi trataţi-vă colegele ca pe nişte oameni, nu ca pe subiecte de labă.

            End of fucking story.

  3. Radu says:

    Daca nu-i depinde jobul de el, nu vad motiv de panica.
    NU trebuie sa fii in relatii bune cu toti colegii.
    Daca omul nu intelege, trebuie steanse dovezi.
    Eu, desi sunt barbat, imi aduc aminte de sfatul bunicii pentru femei “il dai in fluierul piciorului, si se moaie”.
    Doar din vorbe ii poate strica semierectia si cu referiri la sotie sau copii ori de cate ori primeste un compliment “sunt X, precum sotia/fiica dumneavoastea?” si cu intors complimentele “backhanded”: “aaa… multumesc, ce dragut, se vede ca si dumneavoastra erati X in tinerete” sau “ce dragut, imi aduceti aminte de bunicul, il stimam asa de mult”.

    Eu sa fiu femeie, m-as imbraca super sexy si m-as duce la comenorare cu sotul si m-as linge cu el toata seara, sa plece mosul cu ouale albastre.

    • Lorena Lupu says:

      Sfaturile tale sunt cam aceleași cu ale mele. 🙂

    • X says:

      din pacate treaba cu distrusul semierectiei vorbind despre nevasta-sa nu a mers. A avut chiar tupeul sa imi arate fotografii cu ei doi fericiti (inainte de faza cu invitatia). din fericire locul meu de munca nu depinde de nici un libidinos.
      pe de alta parte va multumesc pentru sfatul cu imbracatul sexy, nu e stilul meu, dar din sfaturile bune ale Lorenei am ales sa il pun la punct verbal. sper ca nu va mai avea tupeu in viitorul apropiat.
      in incheiere chiar faza cu “Imi aduceti aminte de bunicul meu” i-am servit-o “cu delicatete”.

      • Lorena Lupu says:

        Te îmbraci cum vrei tu, în limitele dress code-ului de la muncă. Nu e obligaţia ta să te ocupi dee erecţiile nimănui.

  4. Morbo says:

    “comemorare”
    iti vine sa te retragi in pustie, noroc ca te ajuta si pandemia

  5. Iepurcila says:

    Toată MAMA-NATURĂ pledează pentru un NU hotărât . Refuzul e un semn de civilizație in acest context. DAR SĂ NU abuzăm de el zic 🙂 Lorena este foarte HOT deci refuzul este exclus apriori 😛 O zi bună all 🙂

    • Lorena Lupu says:

      Gigele, ție ți s-a comunicat în mod repetat să încetezi în morții mă-tii, refuzul e dreptul meu, iar dobitocul agasant e prima categorie la care nu mă uit.
      Btw, am abandonat demersurile pentru procesul de hărțuire doar pentru că ai părut că procesezi că nu glumesc și te-ai oprit. Dacă reiei, te plimb prin tribunale până îți vine acru și înțelegi că E IRELEVANT CE MORȚII MĂ-TII VREI TU, DACĂ NU EXISTĂ ÎN MORȚII MĂ-TII CONSIMȚĂMÂNT.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: