Umorul involuntar al vieţii

Conversaţie cu Rodica pe mess:

 ___ (16.02.2008 13:37:47): esti?
lorena lupu (16.02.2008 13:37:51): da
 ___ (16.02.2008 13:38:01): ne mai vedem diseara?
lorena lupu (16.02.2008 13:38:08): da
 ___ (16.02.2008 13:38:14): la cat si unde?
lorena lupu (16.02.2008 13:38:37): mai vii la ____?
lorena lupu (16.02.2008 13:38:47): sau e prea cih pt tine?
 ___ (16.02.2008 13:38:55): ete, prea cah
 ___ (16.02.2008 13:39:02): n-am inhibitii de genul asta
lorena lupu (16.02.2008 13:39:05): lol
___ (16.02.2008 13:39:06): da, e ok
lorena lupu (16.02.2008 13:39:10): de-aia imi esti atat de draga
___ (16.02.2008 13:39:14): 🙂
___ (16.02.2008 13:39:35): la ce ora?
lorena lupu (16.02.2008 13:39:44): asta o hotarasti tu
lorena lupu (16.02.2008 13:39:49): asa e democratic
lorena lupu (16.02.2008 13:40:03): daca am venit io cu locul, vino tu cu ora
___ (16.02.2008 13:40:07): hai la 7
lorena lupu (16.02.2008 13:40:09): bun
___ (16.02.2008 13:40:19): direct in ___?
lorena lupu (16.02.2008 13:40:31): sau la botul metroului
___ (16.02.2008 13:40:36): da
lorena lupu (16.02.2008 13:41:12): parca e less humiliating la gura de metrou
___ (16.02.2008 13:41:24): ce e humiliating in alta parte?
lorena lupu (16.02.2008 13:41:40): ma simt asa prost
___ (16.02.2008 13:41:44): de ce?
lorena lupu (16.02.2008 13:41:59): sa intru intr-un bar sa casc gura dupa oameni
lorena lupu (16.02.2008 13:42:23): si toti tiganii, manelarii si cocalarii sa faca pst-pst gagicooo
___ (16.02.2008 13:42:28):

——

Ieri, după cum se stabilise mai sus, o aşteptam pe Rodica la metrou. Aveam “prăjituri diverse” în program, bârfe între 19.00 – 19.30, când urma să sosească Meszaros cel Genial, şi să trecem la discuţii mai de salon. 🙂

Cum stăteam eu s-o aştept, deodată aud în stânga mea: bip-bip-bip. O fi coborât un extraterestru (vorba bancului: “Noi nu copulăm, noi împungem cu antena şi facem bip-bip-bip”)??? Ei bine, nu. Era un compostor de cartelă de metrou (sau cum se numeşte chestia aia verde în care îţi bagi cartela şi zice “Liber”) – căruia i se căşunase aşa, din nimic, să bipăie şi să afişeze din toţi muşchii lui metalici: “REFUZAT”. Fără să-l fi atins nimeni, fără motiv, fără explicaţie. Omul de la pază: “Ce-ai, bă, iar faci pă nebunu’?” Jbang, un pumn. Linişte.

Am început să râd de mă stricam. Văzându-mă, omul a simţit oarecum nevoia să se justifice:

-Aşa e astea vechi, îşi mai ies din balamale… da’ se potoleşte repede!

Bun! Vine Rodica. Nu cerem prăjituri diverse, cerem “Banana Split” şi ne apucăm să bârfim. Aveam o jumătate de oră până la venirea lui Meszaros cel Genial, şi o grămadă de “catch-up (with the latest news, of course.)

Desigur, întâi apare Mesaroşu, şi abia după aceea Bananele Splituite (deja făceam presupuneri referitoare la ţara în care s-au dus să le recolteze… şi la mijlocul de transport cu care s-au dus). Chelneriţa se bagă într-un mod ciudat în noi, rânjeşte cam ca monstruleţul verde din “Little Shop of Horrors” când cântă “Feed Me” şi zice: “Să ştiţi că aşa e banana într-o parte”.

Poftim???

“Aşa e banana într-o parte”.

OK, s-a notat, mulţumim. Pleacă tipa, schimbăm priviri uimite, la care Mesaroşu:

“Da, foarte rar se întâmplă să fie pe centru”.

“Şi tu, Mesaroşule cel Genial, nu îţi iei o banană aşa, într-o parte?”

“Nuuu… Azi am făcut prăjitură şi mă aşteaptă acasă, aburindă”.

“TU ai făcut-o? Uaaaaau!?”

“Ăăă… păi… am dat şi io o portocală pe răzătoare. Asta înseamnă că am participat, nu?”

———

“Şi ce prăjitură era?”

“Păi colegul meu de apartament a făcut o cremă de făină.”

Rodica: Ăla nu era cumva aluatul?

——-

“Aşa”, povesteşte Meszaros, care e ca un soare alungător de proastă dispoziţie, “şi ne-am luat hamsteri. Colegul meu a luat o hamsteriţă zglobie şi jucăuşă da’ mie mi-a plăcut de unu’… aşa, cugetător. Între ăia mulţi şi fâşneţi, ăsta stătea aşa… şi gândea. De-asta mi-a plăcut.”

“Păi dacă stătea şi gândea, poate era bolnav. Un hamster sănătos nu cugetă” – Rodica, practică, de colo.

“Da. Acasă am văzut că avea un ochi mai mare şi unu’ mai mic”.

“Poate are o infecţie la ochi. Poate o să moară”, se îngrijorează ea.

“Cum să moară, dacă am dat pe el două sute de mii?”

—————

Azi la semafor. Stăm noi, pietonii, stau şi maşinile. Cel mai aproape de mine, o camionetă cu geamul coborât, din care urlă – ce altceva – maneaua cea de toate zilele. “Se lipesc banii de mineeee”. Ei, în gândul meu, “vezi ce eficient e să te speli rar sau deloc?

de-aia fluieră vântul prin buzunarele mele…”

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. Ionuţ says:

    1. Ai încercat o paralelă aparate metrou – casă de marcat din hypermarket? Să vezi ce scanează oamenii… Unul după altul! Pe bandă rulantă. Bip. Bip. Bip. Bip. Bip. …

    2. Dacă banana era pe mijloc, aia mai era vreme de ieşit din casă? :))

  2. Ionuţ,
    1. ideea e că aparatul ăsta de metrou refuza… doar aerul din jur, că altceva nu avea ce. adică, nu îl atinsese nimeni, pur şi simplu începuse să protesteze din senin.
    2. tipa se referea la banana din farfuria noastră. cred. sau încerca o glumă cu subînţeles, dar era atât de sinistră ea ca persoană, că ne murise nouă simţul umorului? ideea e că în momentele alea, trăiam o veritabilă scenă de comedie “noire”.

  3. dadatroll says:

    Ramane cum am zisesi.

  4. Anthea says:

    Concluziile editiei:

    Aparatele alea n-a fost decat in prima zi perfecte…Da’ bine ca angajatii metrorex stie sa le puie la punct.

    Bananele (intr-o parte, ca asa sunt ele) e numa’ pt fete.

    Apropos de hamsterul lui Meszaros, mi-am amintit de ce mi-a zis maica-mea de sobolancele mele. Cica la noua casa trebuie sa construiesc un staul, special pt ele 😀

    Bine c-am plecat; asa de mult nu-mi lipsesc noile aparitii din camionete cu privire la speze si inamici :))

  5. dadatroll: nu înţeleg la care cotitură a commentului tău se râde. Poate semnalizezi. 🙂

    anthea: le zice duşmani nu inamici, că duşmani rimează cu bani.

    Oricum, când am auzit că Mesaroşu şi-a luat şoricei, iar eu îl am pe Pully cel voinic, l-am întrebat când regizăm un “Tom şi Jerry”.

  6. Anthea says:

    Pai da, si inamici rimeaza cu speze, eu ce spuneam? 😀 Habar n-ai de aritmetici de-astea maaaa Degeaba stii sa citesti =))

  7. Rodica says:

    Scartaita care ne-a anuntat ca banana e intr-o parte m-a terminat efectiv :))

  8. anthea: cine te-a minţit că ştiu să citesc?

    rodica: oh, da. vezi de ce merită să te duci la ___? e o oază de umor involuntar şi absurd care se întreţese armonios cu planul realului. 😉

  9. dadatroll says:

    De ce sa razi? Eu sunt Teo de la Cafe Deko? Eu sunt serios, ca blogul asta.

  10. alexis48 says:

    apreciez umorul de buna calitate si vreau sa-ti spun ca am ras de m-a durut burta 🙂 bravos! 😛

  11. dadatroll: poate ar fi o idee să dai şi tu spectacole la Cafe Deko.

    alexis48: bravos vieţii, nu mie. eu nu am în cazul ăsta decât meritul de a consemna. 🙂

  12. alexis48 says:

    da dar este important sa stii sa selectionezi momentele cu adevarat notabile 😉

  13. altfel spus, arta de a trăi e de fapt arta de a selecţiona? 🙂

  14. alexis48 says:

    nu neaparat… daca esti tanar,in nici un caz.:) dar cel putin cand vine vorba de relatat momente ludice trebuie sa ai un anumit fler, sa cunosti arta storytelling-ului 😛

  15. chiar şi dacă eşti tânăr, tre’ să ştii să selectezi. prieteni faini, locuri faine… iar Bucureştiul în sine e o resursădefun. 🙂

  16. alexis48 says:

    daaaaa! bucurestiul o adevarata mina de aur! fix la asta se refera primul meu post 😛

  17. Cum vrei să îţi citim primul post dacă nu completezi şi rubrica “site” cu adresa blogului tău?

  18. alexis48 says:

    inca sunt pe dinafara 🙂 scuze

  19. hai că am fost fată de comitet şi ţi-am pus eu adresa la toate comentariile. 🙂

  20. acum chiar ca m-am convins: blogul tau merita sa fie premiat la categoria cel mai blog bun nou, bine scris si de divertisment !

  21. hai, măăăăi. 🙂

  22. mai lorena, am gresit ? n-am gresit !

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger