Ajung eu pe fugă acasă, îmi deschid mailul şi ce văd???? mesaj de la un individ:
“schimb de linkuri(blogroll), daca vrei astept un mesaj”
În primul moment mi-am frecat ochii – am crezut că nu văd bine. Dar mesajul era tot acolo. Am încercat să îl înţeleg:
Un necunoscut oarecare, cu care eu nu am nici o treabă, căruia nu i-am citit blogul nici măcar o dată, are tupeul penal să vină pe un blog cu desăvârşire străin, şi să pretindă cu impertinenţă să fie băgat în blogroll.
Răspuns: Măi, stimabile:
Una la mână: Mi se fâlfâie glorios dacă figurez în blogrollul matale de doi bani sau nu.
Două la mână: fă-mă să te vizitez, atrage-mă într-un fel, şi dacă voi considera că meriţi, te bag eu de la sine în blogroll, nu trebuie să mi-o ceri tu. Dar să ai insolenţa să îmi ceri aşa ceva fără să te cunosc, şi fără să mă cunoşti, de parcă blogul meu ar fi stâna lui tac-tu, unde faceţi voi oile poştă – mi se pare de-a dreptul… peste stângul!
Trei la mână: Să nu ziceţi că nu v-am anunţat. Care mai vine cu obrăznicii de genul ăsta – poate să se considere banat din oficiu. Nu ardeal şi nici dobroge.
Atât am avut de spus pe această temă!
Măi femeie (îmi pare rău că mă obligi să fiu dură, dar se pare că nu am încotro)
Tu ai citit astea o sută de comments de mai sus? Unde puii mei le e frică să mă combată, că s-au răţoit la mine de mi-au făcut nervii franjuri.
Şi dacă te-ai fi obosit să citeşti şi răspunsurile mele înainte de a sări cu commentul – nu mă obligai să-mi răcesc tastatura (degeaba, evident, că se va mai găsi mereu un al nu ştiu câtelea să sară cu gura, să mă pună să predic de o mie de ori pentru toate babele surde ale netului aceeaşi chestie.)
DACĂ IDIOTUL, CRETINUL, DOBITOCUL ŞI JAVRA era un cititor adevărat, mă adăuga la blogroll pur şi simplu, fără să mă ia cu tranzacţii. DACĂ MĂ RESPECTA, MĂ ATRĂGEA PRIN COMMENTS ŞI MĂ FĂCEA SĂ ÎI IUBESC BLOGUL ŞI SĂ I-L ADAUG DE UNA SINGURĂ. AŞA CUM AU FĂCUT CEI CARE SUNT ACUM LA MINE ÎN BLOGROLL.
EU ÎN BLOGROLL NU AM DECÂT CE CITESC REGULAT, ŞI SIMPLA PRESUPUNERE CĂ AR FI ALTFEL, MĂ SCOATE DIN SĂRITE!
DE CÂTE ORI SĂ REPET ACESTE CHESTII, PÂNĂ LE PRICEPEŢI NAIBII ŞI ÎNCETAŢI SĂ MĂ CICĂLIŢI ŞI SĂ MĂ PISĂLOGIŢI ŞI SĂ MĂ INTOXICAŢI CU COMENTARIILE NEAVENITE PE TEMA ASTA?????????????????????????????????????????????????
Later edit: care mă mai bate la cap, e clar că vrea să mă enerveze – şi nu va avea şansa să o facă – îşi ia cartonaş roşu. Scrie BAN pe el cu litere de tipar.
OOfff, ce bine, deci am aflat. De mult incercam sa-mi dau seama ce simt pentru tine. Acum Carabina m-a luminat: frica, sentimentul ce-l am pt tine este frica.
Isa, pune şi o mămăligă rânjită de-i zice smiley, că altfel nu se prind ăştia că glumeşti. (Lor trebuie să le desenezi.)
Pai lor si cand le desenezi nu pricep. Uite, primul meu comment nu a avut un ranjet, a avut o tavalitura pe jos de ras, adica asta =)). Daca pana si pe ala l-au luat drept “comentariu glumet la inaintare”, bagat din frica, atunci eu nu mai stiu in ce fel sa desenez. La naiba! cum se mai pricep unii sa citeasca printre randuri, si implicit in suflete. Stiu ei ce simte ala si ce simte ala. Cum naiba stie altul ce simt eu, de se baga asa in discutie? o discutie care a fost dropped off oricum. Si-apoi, ce-as intelege mai tare este cum face? cum face sa stie ce simt cand, la naiba! (din nou), nici eu n-am descoperit?
Vad ca intri si ma citesti si asta zau ca-mi creaza bucurii nebanuite. 😉 Dar de ce nu lasi un comment sau trimiti un email, nu ma duce capul. Oi fi eu greu de cap sau esti tu capoasa? 😀 Ce draci ti se poate intimpla? Vezi bine ca sunt si alte tipe care pun tot felul de commenturi si nu le violeaza nimeni, nicaieri (din cite stiu eu 😀 )
Să ştii că dacă mă vezi la referrer nu înseamnă că te citesc eu, ci doar că îţi trimit cititori. Asta e prima mea vizită pe blog, pe ziua de azi.
Ah! Esti apriga si necrutatoare! M-ai ranit de moarte. Trebuia sa ma fi lasat cu speranta. Acum s-a dus dracu poezia. Mi s-au racit extremitatile si parca stau cu curul gol intr-un lighean cu gheata. Daca fac fo pielocistita sa-mi trimiti niscai antibiotice. Macar atit 😀
In alta ordine de idei, ce mai faci? 😀
Asta e, sunt aprigă şi necruţătoare. Dacă ţi-ai dat seama abia la commentul al 107-lea, e bine. 😉
În altă ordine de idei, îmi port cu fală doliul, canicula, rinita alergică şi cele opt mii de activităţi extracurriculare. Tu?
Eu te citesc pe tine si asta-mi umple toata ziua. Noaptea insa… 😉
Nu acum serios, zburd dintr-o sedinta-n alta si incerc sa ajung la dentista, care-a promis sa-mi albeste fanoanele. In rest, racorica si-un cer variabil, mai mult noros cu posibilitatea unei averse locale 😀 Zici ca pe voi va sufoca Basescu? 😀
Si ca sa vezi ce inseamna providenta! Daca nu eram eu, ai fi avut doar 7999 de activitati. Sau pe mine m-ai incadrat la “batai de cap”? 😀
ca-mi*
Pe mine nu mă sufocă Băsescu. Nu am tangenţe cu el.
Iar tu nu eşti o activitate, eşti un om. Cred.
Offff Lupii, Lupii. Nu eu eram activitatea, ci faptul ca vorbesti cu mine. La asta ma refeream, in rest, cred ca ai dreptate, s-ar putea sa fac parte din lumea celor care mai si cuvinta 😀
Acum nu ca m-ar intreba cineva… Dar si eu sunt bine. Si eu am nevoie de un dentist dar nu pentru culoare, ci mai mult pentru o imflamatie ciudata si dureroasa la o masea de minte. Dar cum mi se intampla in fiecare sesiune ma gandesc sa merg la psihoterapie inainte(nb: nu toate la masele de minte ca nu am 8)
Eu nu stiu de ce isi fac oamenii blog. Eu una mi-am facut blog ca sa refulez si de-aia nu-l arat la nimeni. Pana acum credeam ca ar fi zero.omorati. sa-l arat dar acum am dubii. Nu cred ca subconstientul meu ar face fata la commenturii(nb: asta e o gluma din punctul meu de vedere, daca cineva in lumea asta nu o considera o gluma atunci nu e nimic altceva decat o tentativa esuata de a glumi, zero.omorati.? n.foarte.b: adica nu cred ca subconstientului meu i-ar pasa suficient de mult incat sa fie influentat cu adevarat, asta ca sa ramana gluma si in mintea mea). Dar daca blogul ala ar fi un mod de viata, sau ar fi ceva din mine, trairi(si placute), daca ar fi o treaba autentica? Una in care sunt suficient de matur sa nu vreau un public decat daca el se vrea in public si nu pe scena mea? Pe net e simplu. Nu ai nevoie de talent. Asa poti sa iti faci frumos “scena” ta. Deacord? Bine. Nu deacord? Nu esti obligat sa participi(numai daca te obligi tu pe tine si atunci pot sa te opresc ceea ce s-ar putea sa fie putin frustrant si tu nici macar sa nu-ti dai seama ca te obligi ca altfel ar fi si mai putin frustrant-asta nu mai e o gluma, e doar o tentativa). De ce un lucru atat de simplu si de clar trebuie distrus si calcat in picioare? Ne cunoastem? Bine, vorbeste-mi cum vrei tu. Nu ne cunoastem? Atunci de ce nu poti tu sa fi actorul pe scena ta si nu pe al mea? Ti-am dat voie sa vorbesti. Si tu faci saritura cu prajina. E ca-n viata. Iti place omul? Servus! Nu-ti place omul? Nici macar nu trebuie sa spui “La revedere”.
Daca m-ar intreba cineva, nici eu nu sunt deacord cu reactiile dure. Dar asta pentru ca nu stiu daca pot sa le fac fata. M-a intrebat cineva? Si pana la urma, pot sa fiu sau sa nu fiu deacord cu o reactie care nu ma priveste atat timp cat majoritatea reactiilor sunt oricum impulsive? Ca vrem, ca nu vrem, judecam.
Si cum in comment pot sa-mi spun parerea…
X spune mai colorat ce nu-i convine. Vine restul alfabetului(cu cateva exceptii) si ii spune ca ii bai, ca nu-i bine ce face, ca trebuia sa faca asa si pe dincolo=Ipoteza. Al cui e blogul?=alfabetul are dubii in aceasta privinta. Concluzia?=fiecare si-o trage. Si am ajuns la concluzie fara macar sa existe o intrebare sau o problema.
Si fraza aia cu “de doi bani” e ambigua. Adica mie mi se pare ca poate fi vorba de un necunoscut de doi bani sau de un blog de doi bani. Nu stiu daca e intentionata sau nu dar eu asa o pricep ceea ce nu ma obliga in nici un fel sa sar la gatul lui X.
Putem sectiona si diseca la nesfarsit. Dar nu e mai bine sa o facem la noi acasa pana nu se trezesc altii sa ne-o faca ei noua in universul nostru dintre garduri/caramizi/bps/www?
papagigli: ok, te las să te autodefineşti. 🙂
o smochină: te rooog, hai să nu reîncepem. subiectul ăsta mi-a ajuns. gata! mai sus ai toate răspunsurile mele – cred că punctul meu de vedere e limpede.
În principiu ai dreptate că un blogher poate fi foarte deranjat de o propunere de schimb de legături venită din sesnin de la cineva cu care nu are nici o tangenţă. Dar în cazul tău particular tind să-i dau dreptae celui care a făcut propunerea. Uite de ce.
În mod obişnuit în lista de bloguri (blogroll) se întîlnesc două categorii de legături, unele care duc către situri de calitate (în viziunea celui care a făcut lista) şi altele către situri ale prietenilor (în sens larg, ce cuprinde şi amicii virtuali).
Schimbul de legături e o practică des întîlnită care serveşte la creşterea rangului în Google (GG rank). Beneficiul de pe urma lui este discutabil, dar el există. Aşa că nu trebuie să mire aceste cerei de schimb de legături.
Acum tu te întrebi de ce ai fost aleasă. Răspunsul stă în modul în care ţi-ai făcut lista de legături. Tu ai un blog scris bine şi cine îţi citeşte lista de bloguri s-ar aştepta să dea peste bloguri la fel de bine scrise ca al tău. Dar în fapt cel mult 3-4 se încadrează în această categorie, restul sînt bloguri slabe. După cum tu însuţi ai spus citeşti multe bloguri. Sînt sigur că nu le citeşti pe cele din listă, ci pe cele bune, ale căror adrese nu apar însă în listă. Cel care ţi-a propus schimbul a văzut şi el lista de bloguri promovate de tine şi a tras concluzia că tu faci schimb de legături, din moment ce multe din blogurile respective sînt slabe, iar altfel nu s-ar explica prezenţa lor acolo.
nu ştiu care ţi se par slabe – mie îmi plac. poate pentru că îmi plac oamenii care le scriu. nu uita că blogrollul meu se numeşte “mental fuck buddies”.
N-am să-ţi spun care sînt slabe, ci pe cele care sînt bune: Daniel Mihai, Drifter’s Guild, Sebastian Corn, Simonarrr şi bineînţeles Terorista. Nu spun că restul de bloguri sînt ale unor oameni proşti, nici vorbă, doar că blogurile respective nu sînt de calitate. Cineva poate să fie un bun profesionist (chiar in domeniul literelor) şi să nu aibă un blog bun, în general pentru că nu-i acordă prea mult timp sau îşi păstrează scrierile bune pentru publicarea pe hîrtie.
Faptul că lista se numeşte Mental FB e un argument în favoarea celui care ţi-a cerut un schimb de legături. Pentru că el voia ca blogul lui să ocupe un loc între blogurile FB, nu între blogurile iubite (pentru care nu ai alcătuit o listă). Mai ales pentru faptul că unele legături au titluri miştocăreşti (Mentosan, etc.) şi-a închipuit că nu trebuie decît să-ţi ceară şi vei accepta imediat să incluzi şi blogul lui în listă.
Nu trebuie însă să te simţi vinovată că l-ai refuzat, era în mod sigur un blogospamer, ăştia trimit astfel de mesaje la multă lume, iar la fel ca în cazul oricărui spam această acţiune este fructuoasă într-un anumit număr de cazuri. Oricine are un sit, bun sau rău a primit la un anumit moment o astfel de cerere. Refuzul tău a fost violent, ceea ce se întîmplă mai rar, dar nu e ceva neobişnuit din partea unui scriitor călcat pe tastatură.
Schimbul de legături nu e o idee rea în cazul unor bloguri de acelaşi nivel calitativ sau care tratează subiecte din acelaşi domeniu. Poate faci şi o listă cu blogurile care sînt pentru tine Mental Lovers.
Mie toate mi se par faine, pentru că îi iubesc pe cei care le scriu.
Nu sunt de acord cu ideea că Mental FB l-a încurajat pe individ, de vreme ce trebuie să treci prin multe ritualuri iniţiatice pentru a ajunge FB-ul meu. 😀
Eu, vinovată? Să fim serioşi. Partea mişto e că după această ieşire violentă, spammerii mă ocolesc în cercuri concentrice. Punct ochit, punct lovit!
ei na???
Nu poooot sa cred ca s-a intamplat asa ceva!!!!!
Categoric trebuia publicata o declaratie oficiala in acest sens.
De la un e-mail, o “tona” de biti dati pe discutie.. Intrebare, ai mai primit vre un mail de la individ?
hop si eu sa dau cu bata-n balta ca o vita proasta.
sper să fie ultima oară când îţi manifeşti idioţenia… sau e ultima oară când comentezi pe acest blog.
încă nu te-ai prins că naşpetismele de ţaţă proastă nu mă impresionează, pur şi simplu mă umplu de draci pe tine?