Considerate de mulţi mâncarea naţională a ţării noastre, sarmalele sunt deliciul specific al Crăciunurilor şi al Revelioanelor noastre. Indiferent din carnea (sau ingredientele vegetariene) din care le prepari, indiferent cu ce le împachetezi, sarmalele sunt acel prânz festiv savuros care justifică orele interminabile şi munca migăloasă la rulouri şi aşteptarea chinuitoare şi fără sfârşit la oala care fierbe. Asta dacă nu comanzi “la oală” şi ai sarmale în câteva ore, calde şi delicioase.
Prin urmare, Crăciun fericit tuturor şi să trecem în revistă zece detalii inedite despre sarmale.
1. Sunt inventate de evrei
Să-i vezi acum pe dacii verzi care cred că sarmaua e dovada identităţii de român cum clocotesc de furie şi de draci. Dar da, sarmalele sunt o creaţie evreiască. Numite holishkls, descrise ca rulouri de varză conţinând un amestec de carne de vită, orez şi stafide, strămoşii sarmalelor sunt consemnaţi în scrieri evreieşti de acum 2000 de ani.
Şi evreii au şi dus deliciosul preparat în toată lumea, pe toate continentele şi în majoritatea ţărilor, de aceea e atât de amuzant cum se ceartă românii cu ruşii, turcii şi ungurii (cel puţin la noi în zonă) pe paternitatea evreilor.
Calmaţi-vă, vi le-au adus Iţic şi Raşela. Voi doar le-aţi dekosherizat cu carnea de porc.
2. Sunt printre felurile de mâncare cu cele mai multe nume de pe pământ.
Fie că sunt variante de “porumbei” (golubtsi – Rusia, golabki – Polonia, holubtsi – Ucraina, Holubky – Cehia şi Slovacia), fie că sunt variante de “dolma” (dolma – Turcia, dolmades – Grecia, Kaldolmar – Suedia, dolmasi – Azerbaijan, tolma – Armenia şi Georgia, dolmeye – Iran), fie că sunt versiuni de sarma (sarmale la noi, sarma în Albania, Macedonia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, sarmi în Bulgaria, sarmasi în anumite zone ale Turciei, fie că sunt versiuni de mahshi în Africa sau numite individual de popoarele cu personalitate, cum ar fi stuffed cabbage în Regatul Unit şi SUA, Kohlrouladen în Germania, kyabetsu în Japonia, 白菜卷 în China şi etc. etc. etc., delicioasele rulouri de varză se găsesc peste tot, cu variaţii specifice locului, desigur.
Întregul mapamond iubeşte sarmalele, indiferent cum le spune.
3. Care e faza cu porumbeii?
Primii care au ales numele de hulupkes (porumbei) au fost evreii, pentru că au fost dintotdeauna poeţi şi pentru că sarmaua le amintea de o pasăre în cuib. Popoarele slavice au împrumutat numele şi explicaţia de la ei.
De asemenea, în bucătăria franţuzească aristocratică exista un dish pretenţios numit porumbelul orb, care consta dintr-un porumbel gătit întreg şi rulat în varză. Un fel de sărmăluţă de fiţe XXL.
Nu e clar dacă marii bucătari francezi au rafinat ideea auzind numele de golubki, gustând mâncarea şi dând frâu liber imaginaţiei, sau poporul a ales să perpetueze numele bazat pe opulenţa celebră a francezilor
4. Există şi o Zi a Sarmalelor.
Da, e o naţiune pe pământ care celebrează sarmalele şi le dedică o zi a lor şi nu, nu suntem noi. E vorba de suedezi.
În 1709, regele suedez Carol al XII-lea a pierdut o bătălie împotriva Rusiei şi a primit găzduire de la sultanul turcilor, Ahmed al III-lea, în Moldova. Acolo, Carol a degustat delicioasele sarmale şi i-au plăcut la nebunie. Carol a petrecut mai mult de cinci ani în regiune, negociind cu sultanul să scape de ruşi. Care erau o problemă atunci cum sunt şi acum. În 1715, când s-a întors victorios pe tronul ţării sale, a adus şi sarmalele cu el, împreună cu demnitarii turci şi cu bucătarii lor. Acestea au devenit extrem de populare. Atât de populare, încât 30 noiembrie, data decesului lui Carol al XII-lea, a devenit Cabbage Dolma Day (Kåldolmens dag).
5. Poate cel mai amuzant nume e cel dat de americani.
Bine, sarmalele au ajuns în melting pot-ul de peste ocean pe diverse filiere culturale, şi au diverse nume. Dar de departe cel mai amuzant este “pigs in a blanket”. Cum ar veni, purcei înfofoliţi într-o pătură.
Dacă imaginea asta nu vă topeşte sufletul, îmi pare rău, dar nu aveţi un univers interior şi nu meritaţi lucruri frumoase.
6. Există sarmale cu peşte, fructe de mare, ciuperci shiitake şi tofu?
Desigur. Acestea sunt varietăţile care s-au dus până în ţările din Orientul Îndepărtat.
7. Mărimea contează
Sunt zone, cum ar fi estul Ucrainei şi Moldova, unde se pune preţ pe sărmăluţele cât mai mici, care ar atesta măiestria bucătarului, iar sarmalele mari sunt considerate un semn că eşti leneş şi delăsător. Şi sunt zone, cum ar fi Transilvania, Ungaria, Serbia, unde sarmaua mare şi grasă e semn de opulenţă şi generozitate, şi numai sărăkiile îţi oferă sarmale mici, ca semn că le e milă de mâncare.
Să lăsăm asta aici, ca argument legat de relativitatea conceptului de “aşa se face”.
8. Mentă şi lămâie
În Orientul Mijlociu şi în nordul Africii, sarmaua devine un aliment mult mai uşor. Mai puţină carne, mai multe legume, uneori şi orezul e înlocuit cu bulgur, rulourile sunt fierte în suc de lămâie şi condimentate cu arome intense, cum ar fi mărarul, chimenul sau menta.
De ce e interesant?
Pentru că, poate, la un moment dat, o să vrei să încerci aceeaşi mâncare, cu reţete ale altor naţiuni, şi o să-ţi răsfeţi papilele gustative cu experienţe interesante.
9. Garnituri
Mămăligă, da?
Da.
Dar ai varianta unui piure cremos şi delicios de cartofi în ţările scandinave. Iar în Suedia, toppingul nelipsit e gemul de merişoare.
În Ungaria, singura garnitură e o doză sănătoasă de smântână, iar în Grecia, un bol de tzatziki. Sau un bol de jajik (iaurt libanez cu castraveţi).
În Ucraina şi Polonia, le alături pierogi, nişte produse din aluat umplute cu cartofi, brânză şi cu ce se mai nimereşte.
Şi dacă te uiţi pe manuale de nutriţie modernă, optezi pentru o salată fresh de crudităţi stropite cu lămâie.
10. Nutriţional, sarmalele sunt o mâncare ok
Există acest mit care spune că sarmalele sunt mâncarea cumplită care îngraşă oamenii de Crăciun.
De fapt, nu.
De fapt, o porţie normală de 300 de grame are în jur de 300 de calorii, ceea ce nu e chiar atât de rău, când ne gândim că un sandviş Big Mac are 550 de calorii. În plus, varza e printre cele mai nutritive alimente din univers (vitamina K, complexul B, mangan, calciu, magneziu, potasiu, acid folic), fierberea lentă e un mod de a găti mult mai sănătos decât altele, iar dacă ţii neapărat să fii prieten cu nutriţionistul tău, poţi face sarmale de curcan cu piure de conopidă şi eşti regele mâncării sănătoase.
Cheia e, desigur, în moderaţie. Porţie rezonabilă, nu jumătate de cratiţă.
Crăciun fericit şi bucuraţi-vă de alimentul cel mai popular de pe planetă.
***
Fii moş crăciun, susţine-mă cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.


Sh*t They Say