Ar fi greu de definit ce e aceea bunătate.
Unii înţeleg prin asta disponibilitatea de a face totul pentru ceilalţi. Şi ajungi în punctul în care nu mai ai timp de tine şi de lucrurile de care ai tu nevoie, pentru că mereu cineva e pe capul tău, insistând că îi trebuie ceva. Oamenii au tendinţa să îi dispreţuiască pe cei prea buni şi să îi considere slabi şi manipulabili. Într-o vreme, eu ca blogger ajutam gratuit pe oricine îmi cerea ajutorul, şi nimeni nu arăta urmă de apreciere. Dimpotrivă: după ce le rezolvam problema, se coalizau cu haterii mei să-mi găsească defecte.
De cum am început să cer bani pentru numitul ajutor, oamenii au început să mă respecte astfel. Sigur, nu toţi sunt dispuşi să răsplătească munca unui om, dar, datorită butoanelor Block şi Mută în spam, misecuveniştii sunt extrem de uşor de înlăturat din experienţa online. Măcar dacă ar fi la fel de uşor de ejectat şi din vieţile noastre reale.
Alţii au o viziune extrem de pervertită asupra noţiunii de bunătate. Şi anume, decid ei pentru tine care e binele tău, fără să te consulte şi fără să-ţi evalueze cu adevărat personalitatea, să vadă dacă binele lor ţi se potriveşte sau nu, apoi încep să te frece cu asiduitate la icre. Unii înţeleg din explicaţii simple că tu eşti decidentul binelui tău, nu ei. Alţii se apucă să se războiască cu tine, în numele binelui tău la care nu ai consimţit. Şi rămâne din nou opţiunea de a-i înlătura cu totul din viaţa ta.
Alţii înţeleg prin bunătate o formă de delăsare şi de complezenţă. Ştii că fi-tu e dependent de jocuri de noroc şi a consumat averi cu asta, dar nu ai curajul să-l trimiţi la terapie. Îi cânţi în strună, pentru că ţi-e frică că, altfel, nu te sună. Aceasta nu e bunătate, ci laşitate. Bunătatea adevărată presupune onestitate. Nu încurajezi oamenii în obiceiurile lor cu care-şi distrug propriile vieţi şi pe ale celor din jur, în numele „bunătății”.
***
Dar cred că uneori, e mai simplu de atât să arăți bunătate altora.
Pur și simplu, oferă fiecărui om care interacționează cu tine o experiență plăcută. Fii politicos și cald cu alții. Mai puțin cu cei care sunt ei țărănoi târlani, pentru că nimeni nu are de ce să ofere bunătate decât acolo unde e nevoie de ea. Mârletele a ales lupta, prin urmare, bunătatea e să-i oferi exact lupta pe care a ales-o.
Și în măsura în care poți ajuta pe alții, ajută-i. Evident, nu e cazul să creezi raporturi de parazitare directă, în care ăia se oploșesc pe capul tău ca râia și, dacă nu livrezi în secunda următoare ce le trebuie lor, cu titlu de obligație, se apucă să țipe ca din gură de șarpe, și nimic din ce ai oferit până atunci nu se pune. Aia e o specie extrem de păguboasă de bunătate, care te expune tuturor prădătorilor, narcisiștilor și câștigătorilor la belciuge ai planetei.
Fă un bine celui care ți-l cere și care îți arată că înțelege binele făcut de tine și îl apreciază. Așa te protejezi și pe tine de frustrarea care apare când scoți omul din râu, să nu se înece, și omul te mai și ia la bătaie că îl încurci.
E esențial să fii bun și cu tine, altfel, oricâte resurse ai investi în alții, nu vei fi niciodată fericit.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Dacă îți plac aceste articole, poți alege să-mi oferi susținerea de care am nevoie.

Sh*t They Say