Zece lucruri pe care nu le știai despre Quincy Jones

Am aflat ieri cu surprindere că, acum o săptămână, s-a stins un gigant al muzicii americane: interpretul, instrumentistul, compozitorul și producătorul Quincy Jones. De ce numai ieri?

Pentru că siteurile de știri din România angajează absolvenți flămânzi pe minumul pe economie și îi și forțează să scrie un număr aberant de știri pe tură, nimeni nu a acordat memoriei lui Quincy locul pe care îl merita, pentru că ignoranța nu doare și, prin urmare, nu conștientizezi că o ai. Noroc că am intrat ieri pe YouTube să-mi ascult podcastul favorit și oamenii vorbeau despre decesul lui Quincy. Prin urmare, mai bine mai târziu decât niciodată, scriu și eu acest articol dedicat amintirii lui.

A. Quincy Jones a fost omul care a lansat cu mare succes cariera solo a lui Michael Jackson.

Știai că, în 1978, Michael a jucat într-o versiune cu artiști de culoare a Vrăjitorului din Oz? Diana Ross era Dorothy, Michael Sperietoarea de Ciori, iar Quincy compusese o coloană sonoră legendară.

Michael și Quincy s-au împrietenit lucrând la acest film. Michael era în punctul în care se săturase de The Jacksons și de dictatura tatălui său precum câinele de lanț și căuta un producător pentru o carieră solo. Quincy a sesizat oportunitatea și a produs albumele de mare succes Off The Wall, Thriller și Bad, considerate cele mai valoroase și mai populare creații ale lui Michael. Sigur, se poate spune că Michael era deja un superstar și ar fi fost o legendă și fără Quincy. Dar un producător bun poate ridica un artist, pe când un producător prost îl poate sabota voluntar sau nu în infinite moduri. Sub aripa lui Quincy, artistul Michael Jackson a înflorit.

Și, apropo de coloane sonore…

B. Quincy a compus coloana sonoră a peste 30 de filme

Un creator prolific și plin de inspirație, Quincy a colaborat cu regizorul Sidney Lumet la coloana sonoră a filmului The Pawnbroker (1964). A avut un succes impresionant; și din acel moment, a fost unul dintre cei mai căutați compozitori ai Cetății Viselor. Creditele lui includ thrillere, comedii, povești de dragoste și westernuri, iar multitudinea de genuri n-a făcut decât să demonstreze incredibila versatilitate a unui artist autentic.

C) A fost prima persoană de culoare care a primit o funcție de conducere într-o casă de discuri.

În urma colaborărilor lui de succes cu artiști ca Frank Sinatra, Count Basie, Ella Fitzgerald, Sammy Davis. Jr. și alte legende ale epocii, Quincy a ajuns în 1961 vice-președintele casei de discuri Mercury, prima persoană nealbă care să dețină o astfel de funcție.

Și a obținut-o pe merit. Dincolo de faptul că se pricepea la muzică, se pricepea și la ceea ce se numește industrie muzicală: strategia promovării artiștilor, concertelor și carierelor.

D. Instrumentul lui de bază (și de suflet) a fost trompeta.

Jones a avut o copilărie cumplit de grea. Mama lui a fost diagnosticată cu schizofrenie și internată; tatăl s-a recăsătorit cu o femeie care avea deja trei copii dintr-o relație anterioară. S-a refugiat în studiul trompetei și, împreună cu câțiva colegi de liceu, a format prima lui trupă de jazz.

S-a despărțit de trompetă după ce a suferit un anevrism cerebral n 1974, și medicii l-au avertizat că suflatul în intrument poate produce o ruptură fatală. În primă fază, i-a ignorat și a continuat să cânte, dar după un concert, după ce a îndurat o durere teribilă de cap, a înțeles că trebuie să aleagă între viață și pasiune.

E. A studiat în Seattle, Boston și Paris.

Fiind un tânăr sărac, dar foarte talentat, a obținut o bursă la Universitatea din Seattle, să studieze muzică. Apoi, a obținut o a doua bursă, mai bună, la un institut legendar: Colegiul de Muzică Berklee din Boston, unde și-a format stilul interpretativ cântând nopțile la un local considerat de oază a jazzului, Izzy Ort’s Bar and Grille. La Paris a ajuns mai târziu, în 1957, și s-a dus să studieze teorie muzicală și compoziție. Adeverind ideea că un om talentat nu se oprește niciodată din învățat.

F. A produs filmul The Color Purple (1985)

Ecranizarea unui roman omonim câștigător al premiului Pulitzer, The Color Purple este un produs emblematic al culturii afro-americane. Regizat cu măiestrie de Steven Spielberg, care a demonstrat cu acest film că poate face și dramă psihologică, nu doar blockbustere pentru puștani, The Color Purple a creat două vedete: Whoopi Goldberg și Oprah Winfrey. Într-o lume care, pe atunci, era mult mai puțin generoasă cu artiștii negri – Quincy a dus lobby intens pentru ca muzica lui Michael să fie difuzată de MTV, de exemplu, un grup de oameni foarte, foarte talentați au creat un film care a zguduit plafonul de sticlă al vremurilor.

G. A susținut și promovat educația persoanelor de culoare.

Activismul social al lui Jones a început în anii 60, ca suporter al lui Martin Luther King Jr. A înființat Institute for Black American Music, care milita pentru drepturile (frecvent încălcate) ale artiștilor afro-americani, a lansat un Festival al Artelor Negre în Chicago, iar în anii 70, a creat Atelierele Quincy Jones, care educau copii săraci în domenii ca muzica, actoria și compoziția. A organizat producția, strângerea de fonduri și activitățile caritabile în jurul piesei ”We Are The World”.

Apoi, după ce s-a despărțit de Michael și s-a apropiat de Bono de la U2, cei doi au făcut nenumărate campanii dedicate tuturor cauzelor fără speranță de pe pământ. Ar fi nevoie de un articol separat pentru toate.

G. Ultima lui apariție publică a fost într-un videoclip al lui Travis Scott și Young Thug, în 2020.

Vocal, a contribuit un monolog într-o melodie lansată de The Weeknd, în 2022.

I. A fost unul dintre primii podcasteri video.

Azi când toată lumea și mama lor are câte un podcast, nu pare mare lucru, dar în 2007, Quincy a dovedit că e în continuare un vizionar media și un profet al industriei showbizului când a lansat Quincy Jones Video Podcast. Evident, omul a avut un succes masiv, pentru că, după aproape 60 de ani de carieră în muzică și film, avea ce povesti.

J. În cei 91 de ani de viață, majoritatea petrecuți făcând muzică din diverse ipostaze, Jones a câștigat 28 de premii Grammy, un Emmy, un Tony și șapte nominalizări pentru Premiile Oscar. Stetueta l-a eludat.

***

Fără Quincy Jones, muzica secolului 20 ar fi fost mult mai săracă, atât ca stil, cât și ca resurse. Nu putem rata să-i dăm Cezarului negru ce e pe drept cuvânt al lui.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

***

Dacă îți plac aceste articole, poți alege să-mi oferi susținerea de care am nevoie.

***

Foto: Anonymous / Hufvudstadsbladet