Discuţie cu un băiat.
-Auzi, de ce pe voi, feministele, vă deranjează tot ce fac bărbaţii?
-Dar pe mine nu mă deranjează tot ce fac bărbaţii. Sunt multe lucruri care chiar îmi plac. De exemplu, când se sinucid. Haha. Glumesc.
-Care-i faza cu mansplaining?
-Imaginează-ţi că discuţi un lucru cu alte persoane. Şi intervine un pulete pe un ton superior şi arogant, şi începe să facă foarte tare pe deşteptul. De cele mai multe ori, lucrurile pe care le spune nu justifică atitudinea. Dar chiar dacă ar justifica-o, o atitudine normală ar pune mai bine în valoare ce spune. Te deranjează sau nu?
-OK, dar pe asta n-o fac toţi bărbaţii. De ce nu-i ziceţi prostsplaining?
-Da. Justă remarcă.
-Şi care-i faza cu manspreading?
-Imaginează-ţi un metrou foarte aglomerat. Cu chiu cu vai, nimereşti un loc să te aşezi. Apoi, lângă tine nimereşte un pulete, eventual unul cu un oarecare exces de greutate, şi se crăceşte de-ţi ocupă şi jumătate din scaunul tău, ba chiar se distrează de disconfortul tău.
-OK. Dar nici pe asta n-o fac toţi bărbaţii. De ce nu-i ziceţi mârlanspreading?
-Da, bine. Snowflake sensibil ce eşti. 😀


Sa stii ca manspreading-ul da faptuitorilor o stare de confort 🙂 Motivul pentru care nu toti barbatii o fac oricand si oriunde e fiindca sunt constienti ca abuzul se pedepseste.
Câtă vreme nu stai pe scaunul de lângă mine şi nu-mi cotropeşti spaţiul, poţi să te manspread cât vrei tu. 🙂