Poşta redacţiei: E ceva în neregulă cu mine?

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva:

“Bună, Lore,

Mă cheamă X, stau în Y, am 32 de ani şi te citesc din 2014, când m-a adus o prietenă la lansarea cărţii tale Dona Juana. Cumva, prin ceea ce scrii în fiecare zi, ne faci pe foarte mulţi să ne simţim ca şi cum am fi prietenii tăi personali, şi pentru asta îţi mulţumesc. 

Problema despre care îţi scriu nu e a mea, pentru că eu sunt foarte happy. Ştiu, nu e la modă în zilele noastre, când toată lumea e plină de depresii, să fie cineva happy, dar eu chiar sunt. Lucrez într-un domeniu care-mi place, am un salariu ok. Plătesc rate pentru apartament, şi în câţiva ani, voi spune că am propriul meu acoperiş. Îmi place viaţa mea. Îmi place să citesc mult, să aflu lucruri noi, să văd spectacole, să trăiesc pur şi simplu. 

Cam de la 25 de ani în sus, m-am pomenit că mă interesează din ce în ce mai puţin să am o relaţie, şi că, exact cum ai scris şi tu în nişte articole, singurătatea e starea perfectă pentru mine, în care mă odihnesc şi mă reîncarc. Nu vreau o familie, nu vreau copii, nu vreau nimic altceva decât să mă bucur de viaţă aşa cum e ea. 

Dar ai mei mă tot ceartă că sunt ciudată, excentrică şi sărită de pe fix, şi că e timpul să mă gândesc la familie şi copii, că o să-mi pară rău mai încolo, când o să fiu singură la bătrâneţe. 

Tu ce zici? 

Spor la scris, 

X.” 

Dragă X.,

Apropo de păreri de rău, ar trebui să ţi-o prezint pe mama. Ea a cedat presiunii părinteşti şi l-a luat de bărbat pe tata. Un bou care n-a iubit-o nici măcar o zi în viaţa lui. Ea a tras de căsătorie cât a putut, că era ruşine să divorţezi. Ne-a făcut pe noi, care, idem, nu ne-am simţit iubiţi nici măcar cinci minute, accidental. Nici de el și, tbh, absolut deloc de ea. Acum, e bătrână, părăsită de bou pentru una mai tânără, as it happens, şi dacă o întrebi, îţi spune că n-a simţit că a trăit cu adevărat nici măcar o zi în toată viaţa ei.

Tot despre păreri de rău, ţi-o pot chema pe fosta mea vecină, doamna Geta. A peticit şosete şi a călcat cămăşi de i s-a acrit. Exact ca mama, are aceeaşi frază: nu simte că a trăit cu adevărat nici măcar o zi în toată viaţa ei. Şi ea a făcut doi copii.

Acum, soţul e mort, copiii s-au mutat în străinătate şi uită cu lunile s-o sune, iar doamna Geta e exact atât de singură, cum o să fii tu nemăritată la vârsta ei, cu diferenţa că tu ai trăit, şi ea a făcut ciorbă şi a peticit şosete în fiecare zi.

Tot despre păreri de rău, am putea s-o luăm consilier pe fosta mea tanti menajeră, doamna Rada. Nevastă de om beţiv şi bătăuş. A divorţat de el abia acum, spre vârsta a treia, după ce au murit părinţii care o pisau să nu facă neamul de râs cu divorţ. Citat: “Abia acum simt că trăiesc”.

Ce vreau să spun cu aceste trei exemple? Că mariajul nu e o garanţie că nu vei fi singur la bătrâneţe.

Dar ştii ce au în comun mama, doamna Geta şi doamna Rada?

Toate trei au un cerc de prieteni loiali de vârsta lor, oameni care se ajută, se susţin, sar la nevoie şi stau cu orele de vorbă la telefon.

Iar un cerc de prieteni poţi să-ţi faci la orice vârstă.

Sigur, dacă mâine îţi iese în cale bărbatul alături de care te vezi, mi se pare firesc să-i acorzi o şansă. Că nu se ştie niciodată cum fata singură de azi ar putea fi mamă de trei mâine. Mi s-au măritat nişte prietene despre care aş fi putut jura că vor rămâne aventuriere până la moarte.

Dar n-o face la presiunea rudelor, n-o face fără să simţi tu că e omul ok, şi mai ales, nu face un compromis.

Ţine minte instructajul din avioane: În caz de probleme, pune-ţi masca de oxigen în primul rând ţie.

Sper că ţi-am fost de folos,

Lorena.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.