Hai că a început să apară timid hate-ul. Mult prea modest faţă de ce mă aşteptam, semn că Antena nu mai are capacitatea de altădată să creeze antieroi.
Şi a reapărut termenul meu preferat în comentarii: “cringe”.
Termen cu care m-am întâlnit şi anul trecut, când a ieşit reclama, şi la începutul anului, când a ieşit piesa.
E un termen umbrelă, care acoperă teribil de multe genuri şi apecii, şi, ce e mai important: îl scuteşte pe părerist de nevoia intelectuală de a argumenta un punct de vedere.
Cel mai amuzant e că, în cazul clipului “Jet”, cringe-ul era în scenariu, cum ar veni, pentru că linia poveştii era similară cu evoluţia unui film horror. Machiajul şi ţinuta aveau elemente de manga şi cosplay. Nu era lookul cu care să ieşi într-o marţi să iei lapte de la Mega Image.
Cu alte cuvinte, să-mi spui că era cringe era chiar un compliment, pentru că ăsta e motorul artistic al filmelor de groază dintotdeauna: să insufle teama, oripilarea şi suspansul în spectator.
Acum, aflu (de la extrem de puţini, slavă Domnului, ceea ce repet, e de natură să îngrijoreze echipa de PR a Antenei) că şi un banal dialog de hookup între o domnişoară lihnită de iubire şi un băiat care şi-a pierdut interesul e cringe. Din nou. Ce termen convenabil, când nu ai argumente.
De ce să ne investim neuronii în a găsi explicaţii, când putem lipi o etichetă, pur şi simplu?
Şi când le explici că o etichetă nu te satisface, tot ei:
“Trebuie să accepţi feedbackul negativ.”
Păi dacă eu trebuie să accept feedbackul negativ, şi voi trebuie să acceptaţi feedbackul meu negativ la feedbackul vostru negativ.
Sau suntem amândoi adepţii libertăţii depline de expresie, ceea ce înseamnă că atunci când vii cu arţagul sculat, vii şi cu anusul lubrifiat în asumarea noţiunii că poţi primi ceea ce oferi, sau suntem amândoi mimoze şi ne rănesc etichetele şi insultele.
Cumva, e o decizie pe care ar trebui s-o iei înainte să sari la beregăţile altora.
Iar legat de termenul “cringe”? Îmi spune că persoana care-l foloseşte este extrem de ignorantă. Că nu cunoaşte genul horror, o bună parte din romantismul din literatură, curente muzicale precum heavy metal, punk sau rave, trendul Halloween şi, pe scurt, o bună parte din entertainment care se bazează exact pe inducţia fricii şi a suspansului în spectator.
Iar eu găsesc acest tip de ignoranţă foarte “cringe”. 😀
***
Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
>Machiajul şi ţinuta aveau elemente de manga şi cosplay.
death note?
uite un om cult și cu repere.