Adio, Stephan Pelger!

Ieri, când am auzit că Stephan Pelger a ales să ne părăsească, inima mi s-a făcut mică și pustie.

Nu, nu am fost prieteni apropiați. Sunt un blogger prea mărunt, comparativ cu vedetele pe care le îmbrăca el. Sunt o prezență prea băiețească, comparativ cu zeițele hiperfeminine și ultrasenzuale care-i erau muze. Iar eu, când respect un om, am o formă de discreție. Nu mă bag aiurea în seamă, și nu insist lung, stupid și iritant, ca un cerșetor de atenție de pe Facebook în secțiunea de comentarii a unei dudui care nu-i răspunde, pentru că nu are ce să-i răspundă.

Dar realitatea e că Stephan Pelger a fost un izvor de frumusețe și creativitate, un artist al culorilor, al texturilor, al unduirii irezistibile a valurilor de material, și, odată cu plecarea lui, se stinge o lumânare a artei.

A fost comentat mereu răutăcios de homofobi, care s-au legat de feminitatea lui vizibilă, flamboaiantă – ghinion, băieții mei, arta presupune feminitate, iar feminitatea nu e totuna cu a avea un vagin. De aceea profit mereu de faptul că e pride month, să o repet din nou și din nou: oamenii, indiferent de orientarea lor sexuală, SUNT OAMENI. Oamenii, indiferent de identitatea lor de gen, SUNT OAMENI. Oamenii, indiferent de disponibilitatea lor de a se conforma la preconcepțiile noastre legate de un sex sau celălalt, SUNT OAMENI.

Iar un artist trebuie judecat după frumusețea și complexitatea creației. Nu după cum corespunde – sau nu corespunde – nevoilor noastre de a tufe ceva. Când o vom înțelege pe asta, vom depăși mentalitatea asta sinistră de ev mediu, care ne face să ne persecutăm semenii pe criterii care NU au legătură cu ceea ce știu să facă, cu caracterul și cu inteligența lor.

Stephan Pelger a fost un creator și un vizionar.

Și acest om a ales să-și pună capăt zilelor. Nu știm de ce, și mai mult ca sigur nu vom afla. Probabil că a fost o picătură care a umplut în cele din urmă paharul. Aleg să nu-i întreb pe cunoscuții comuni ce s-a întâmplat, pentru că e perfect ok să admiți că nu te privesc treburile altora și, chit că social media ne îndeamnă să ne dăm cu impresia mai mult sau mai puțin pertinentă despre absolut orice, uneori e bine să nu ratezi extraordinara oportunitate de a nu o face.

Spun doar că plâng din toată inima plecarea unui om care a contribuit la frumusețea lumii cu fiecare împunsătură de ac.

Și vă îndemn pe toți cititorii mei să nu vă rețineți din a fi și din a crea arta care vă pulsează prin vene, și pe care o tot amânați din cauza greutăților vieții. Luați orele alea de canto. Mergeți să dați la actorie. Faceți cursul ăla de scriere creativă. Explorați frumusețea din voi. Ea vă conduce spre lumină, spre inspirație. Vă ține departe de ură, de invidie, de ranchiună, de toate trăirile negative care vă împing spre abis.

Vă datorați vouă înșivă frumusețe.

Pentru că viața e scurtă și merită trăită autentic. Nu știi niciodată când vine o secundă de irațional, căreia nu-i poți rezista. Iar dacă vine – ni se poate întâmpla tuturor – măcar știi că ai trăit și ai creat.

***

Dacă îţi place cultura pop, susţine site-ul în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.