I-a împlinit în România. A și fost sărbătorit de public; oamenii i-au cântat în cor Happy birthday, iar asta a făcut titluri internaționale, ceea ce e un lucru bun. Pentru că majoritatea lucrurilor care ajung titluri de știri internaționale despre români sunt legate ba de furturi, ba de cerșetorie, ba de trafic de persoane. E frumos faptul că un gest de bucurie pură legată de una dintre cele mai îndrăgite vedete dezvăluie cealaltă latură a poporului român; cea veselă, ludică, fun at parties.
Și la 60 de ani, Johnny Depp continuă să facă ceea ce-i place. Și anume, rock. Are o trupă întocmită din toți nostalgicii vremurilor când heavy metal umplea hale cu mii, ba chiar zeci de mii de fani cu părul lung tapat și tricouri cu capete de mort, și se bucură, pur și simplu, să-l lase pe Alice Cooper să fie headlinerul și masterul showului, iar el să cânte relativ discret la chitară, în fundal.
Iar asta e o lecție de viață la care mi-ar plăcea să medităm cu toții pentru o secundă.
Poți fi vedetă de A-list și să optezi să fii vioara a doua în alt proiect, pentru că nu totul e despre tine și cât de buricul pământului ești tu. Faptul că Johnny Depp înțelege acest lucru, la notorietatea, banii și faima lui, aspecte care le-ar fi dat multor gigei sindromul “soarele răsare din c*rul meu”, mi se pare impresionant. O dovadă de flexibilitate și de adaptabilitate pe care puțini oameni o pot aprecia just. Şi asta pentru că mulţi oameni sunt programaţi să caşte gura la aroganţele de aparenţă şi să ignore abilitatea cuiva de a se metamorfoza în piesa de puzzle de care e nevoie pentru ca tabloul să fie complet.
The Hollywood Vampires sunt ceea ce sunt şi lăudabil e faptul că nu vor să pară nimic altceva. O gaşcă de vedete nostalgice după the good old days, şi care şi-au reunit forţele să-i încânte pe nostalgici cu o felie de cultură rock. Sunt echivalentul lui bunicu-tu când începe: Ăhăi, taică, pe vremea mea, în 1980, mergeam cu Dacia la Costineşti să fluturăm brichete ieftine luate din piaţă de la ruşi la concertul lui Iris şi ne scădeau nota la purtare dacă ne lăsam păr cu un centimetru mai lung decât ideea partidului despre o tunsoare corectă, iar Minculescu ni se părea zeul rebeliunii.
Şi asta e adorabil şi cute. Mor după poveştile de mămăiţe şi tătăiţi.
Revenind la Johnny Depp, care tocmai a încasat cele mai lungi aplauze din istoria Festivalului de la Cannes cu filmul Jeanne du Barry, proiecţia de deschidere din acest an, şi care a plecat de pe croazetă să-i cânte la chitară lui Alice Cooper – vârsta de 60 de ani îl prinde bine.
Are bucuria de a face ceea ce-i place: filme şi rock.
Are inteligenţa de a şti când să fie miezul şi când să se estompeze în fundal.
Are stima de sine necesară pentru a-şi repara imaginea, în acel lung proces cu Amber Heard.
Şi cât de curând mă apuc de serialul recenziilor tuturor filmelor lui în ordine cronologică. Am dat un status legat de asta pe Facebook şi s-au trezit diverşi: Dar incluzi şi filmul xxxx? Care parte din “toate” necesită desen ilustrativ?
Toate înseamnă TOATE.
***
Dacă îţi place cultura pop, susţine site-ul în singurul mod care contează. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say