Exist de ceva anișori de această planetă și în continuare rămân stupefiată de următoarea situație: un gicu scoate câte o jignire oribilă și urâcioasă, care ți-l face extrem de scârbos de la prima vedere, apoi când îl pui la punct, o dă la întors: Eu am glumit, hăhăhă.
Există răutățile subtile pe care oamenii și le spun în relații de prietenie durabile, răutăți care indică limpede o familiaritate cu celălalt, care sunt stabilite reciproc ca glume și cu o valoare zero de adevăr consimțită tacit de ambele părți. Și da, acelea sunt relații interumane minunate. Dar faptul că poți să spui acele răutăți e exact dovada nivelului de siguranță și de încredere pe care îl experimentează respectivii în interacțiunea lor și dovada nivelului de comunicare nonverbală care-i face să intre în joc.
Dar în absența acestui nivel de familiaritate, răutățile de doi lei nu sunt glume, ci simple semne de neadecvare. Expresia faptului că nu ești de încredere, că nu există cale de comunicare cu tine și că traseul corect în ceea ce te privește e distanța.
Ca idee: multe lucruri extrem de deranjante la gigei vin dintr-o eroare de perspectivă: faptul că fac confuzia între femei pe care nu le cunosc, cu care nu au o familiaritate și care nu au de ce să le permită lucruri, cu iubitele și nevestele lor.
De aici vin complimentele grețoase față de necunoscute. De aici vin glumele imbecile față de necunoscute. De aici vin pretențiile de a da ordine și de a face reguli cu oameni care nu sunt angajații tăi. De aici vine cyberbullyingul. Sau bullyingul fizic.
Acea familiaritate nu se poate impune și nu se poate forța. Vorbește cu „dumneavoastră”, până când interlocutorul zice „hai să ne tutuim”. Tratează persoana necunoscută civilizat și politicos, până se creează conexiunea care duce la familiaritate. Doar pentru că tu îmi citești mie blogul, nu înseamnă că eu mă trag de brăcinari cu tine. Sigur, dacă și donezi, discutăm diferit, pentru că nu trec cu vederea faptul că îți sacrifici o cafea – două pentru supraviețuirea acestui proiect. Nu sunt câștigata la belciuge a nimănui și familiaritatea începe cu consimțământul meu, nu cu harnelile tale.
Dar m-am lungit mult cu acest rant și revin să punctez.
A) Nu, ignirile în mod categoric nu sunt glume, ci doar coming-outul tău că nu știi să citești interlocutorul.
Explicații mai sus.
B) Aluziile impertinente NU sunt glume.
În mintea gigelului tradiționalist, femeia nu este o persoană de sine stătătoare, ci un fel de bun obștesc, din care vine oricine și se aprovizionează după pofta inimii. De aceea, specimene cu care nu ai avut niciodată nici o treabă îți postează, îți trimit niște mesaje sau îți spun lucruri de o libidinoșenie care te lasă mască. De ce să faci una ca asta cu un străin? Ce speri să obții?
Păi, nu, Lorena, erau doar glume.
Dacă erau glume, unde era poanta și la care întorsătură de frază se presupunea că trebuie să râdem?
C) Să tot contrazici omul de dragul de a-l contrazice și să-i pierzi o grămadă de timp cu asta NU e o glumă.
Faptul că te hăhăi tu de stresul indus altuia și îi vampirizezi disconfortul nu e un semn de umor, și nu știu de ce unora li se pare înnebunitor de funny.
D) Să vorbești de rău pe altul ca să grohăie de râs o haită de terți nu e o glumă.
Dat fiind că eu postez mult content feminist, ajung des ținta grupurilor de alt-right de pe Facebook. Și atunci se întâmplă următorul fenomen: unul asmute o întreagă galerie de râme să vină să semnalizeze. Mulți. Mulți și halucinant de proști.
Dar acest lucru se întâmplă și în școli și grădinițe. Sau în colective profesionale greșit manageriate. Un cretin ridiculizează câte o țintă care nu pare capabilă să-i f00tă Dumnezeii, să facă gloata să râdă.
Nu, nu e o glumă și nu, nu ar trebui tratată ca atare.
„păi da, Lorena, dar roasturile?”
Roasturile sunt formate din participanți care vor să fie acolo. Care sunt plătiți să fie acolo. Care au luat la cunoștință regulile jocului și și-au dat CONSIMȚĂMÂNTUL să o ia peste tot ca formă de entertainment.
Iar acest consimțământ se obține, NU se subînțelege.
Dacă nu veți aplica ce v-am povestit pe aici și veți continua să semnalizați infect, puteți boci în continuare că femeile nu sunt doamne cu voi și că vă dau block la două replici. Obiectiv nu au de ce să fie doamne cu voi.
Dacă veți începe să puneți problema glumelor din perspectiva „asta e o străină și nu-mi datorează nimic”, calitatea vieții voastre sociale se va îmbunătăți semnificativ. Da, cu plăcere.
***
Dacă îți plac opiniile bârzoete și dârze (și da, asta e o referință la Ion Creangă, pentru că mă interesează să fii atent la acest paragraf), poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say