Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.
Sau în consultaţie privată remunerată.
Subliniez: dacă NU vrei să scriu despre, NU-mi trimite o poştă a redacţiei cu amendamentul “dar vreau răspuns privat”, după ce am citit un întreg roman fluviu. Există două opţiuni: vrei formatul ăsta, sau îmi recompensezi timpul. Merci de înţelegere.
Scrisorica de azi spune aşa:
***
Bună,
Mă tot gândesc de câteva zile daca să îți scriu sau nu…
Dar uite că azi o fac. Am avut parte de abuzuri încă din copilărie, asta pentru că aveam sâni și fund, iar specimenelor ălora de copii / bărbați, sau tentative de oameni, le plăcea să pună mâna.
M-am apărat cum am ştiut / putut.
Eram prin generală. nu mai ştiu ce clasă, când unul mai mare ca mine, care fusese și repetent, (repetase o clasă sau două), mi-a pus mâna pe fund când treceam pe coridor. (Ieșisem noi din comunism de câțiva ani,era democrație.)
M-am enervat și i-am tras un picior, el a dat înapoi și uite așa ne-am bătut, am dat ultima și apoi am fugit în clasă, m-am trezit cu un pumn în figură, mai apoi cu o vânătaie… individul nu a pățit nimic, mai apoi nu știu ce a mai făcut și l-au exmatriculat.
O altă pățanie, cu un vecin. Aceeași chestie. I-am ras una peste ochi de i-am spart ochelarii. Așa am putut să mă apăr eu, copil fiind. Nu a mai avut curaj să se ia de mine, că i-am spus mamei mele și a luat ea măsuri (nu mai știu care).
Mai târziu, aveam vreo douăzeci de ani, tot așa, un domn din ăsta cu familie acasă și copil mai mare ca mine se tot lua de mine, doar verbal,nu fizic. Atunci a intervenit mama mea, i-a spus că-l spune soției ,iar el s a potolit. Mai am astfel de întâmplări, dar o să le povestesc pe parcurs.
Mulţumesc!
X.
***
Dragă X.,
Cred că acest mail este important, deşi nu intri în detalii specifice şi nici nu îmi ceri o soluţie. E important ca să vadă toţi Godinii şi toţi gigeii care au impresia că trebuie să ne întâlnim pe furiş cu Nuţu Cămătaru în persoană ca să ajungem într-o situaţie periculoasă că, iată, de fapt nu-i deloc aşa.
Că în multe cazuri, hărţuirea vine de la vecini, colegi de şcoală, colegi de la muncă, profesori, şefi, ba, în cazuri de un ghinion extrem, chiar de la un membru de familie. Prin alianţă sau rudă de sânge. Hărţuirea locuieşte vizavi, sau stă în banca din spatele tău, sau două birouri mai încolo.
Partea bună e că, încet – încet, multe şcoli şi locuri de muncă au început să ia măsuri de prevenţie şi combatere, dar sunt încă gârlă de instituţii care nu fac asta, şi atunci, femeile ştiu că nu se pot apăra. Mai ales în businessurile private cu patron român narcisist care se crede Dumnezeu pogorât pe pământ sau companiile de stat unde şefia e în ghearele unuia cu pile grele, pe care nu-l poţi înfrunta, că după aia îţi creează ani în şir de probleme.
Sfat prietenesc. Ştiu că nu mi l-ai cerut, dar eu ţi-l dau.
Nu acumula negativitate iar şi iar, derulând în minte over and over ce a făcut ăla şi ce ai fi putut face tu, dacă aveai muşchii lui Schwarzenegger tânăr. Asta e o capcană a traumelor. Faptul că ajungi să le retrăieşti în minte de o mie de ori, şi atunci, nu te vindeci niciodată de ele. Rămâi blocată mintal în situaţia abuzivă.
Spune-le în minte tuturor abuzatorilor tăi un călduros „bag pl în morții voștri, gunoaie bolnave” și MOVE ON. Cu terapie, dacă e nevoie. Dar dacă faci terapie, ferește-te de tipul de terapeut care bocește compătimitor cu tine și alege genul care te încurajează să-ți trăiești ziua de azi ca pe prima ta zi de om pe care nu-l afectează rahaturile alea.
N-au fost vina ta. Nu tu i-ai creat pe ăia grețoși și libidinoși. Și în definitiv, ai scăpat cu succes de ei.
Pornește de la această victorie și bucură-te de faptul că, totuși, asta e o lume în care putem scăpa ușor de idioți. Bunicile noastre, dacă nimereau un dement abuziv, erau legate de el pe tot restul vieții. We have it great.
Te îmbrățișez,
Lorena.
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say