Când aveam 18 ani, purtam tricouri cu cap de mort, bocanci, şi beam bere la draft în Bunker, un bar de rockeri din Sfântu Gheorghe jud. Covasna, cu bănci şi mese de lemn, pereţi decojiţi şi budă oribilă, în timp ce ascultam banduri locale chinuite de talent (şi nu mă îndrăgosteam de vocalist, ca alte gâsculiţe, ci numai de-al naibii de tipul de la keyboards, de dragul diversiunii. 😀 )
Ieri am fost la Live Metal Club, un garaj prăpădit de prin zona Gării Basarab, şi m-am simţit ca la 18 ani. Am dat din cap până am făcut febră musculară, am dat tonul la pogo (lumea, care, în astfel de situaţii, stă liniştită, aşteaptă cu nerăbdare pretextul, adică pe ăl-de-sparge-gheaţa, m-a înconjurat relativ rapid, apoi, după ce am dat vreo două capete în gură, s-a creat cerc în jurul meu). Au cântat trei trupe din Bucureşti, dintre care unii, Silver Bullet, chiar mi-au plăcut pt. acrobatica vocală a frontmanului şi energia prestaţiei. Au “acoperit” o serie de headbangere clasice, inclusiv marile hituri ACDC, care se pare că în sfârşit vin la Bucureşti pe bune. Până la următoarea dezminţire. 😀
Concluzia serii e una şi bună: o să am 18 ani toată viaţa.
Draga Lorena, eu am 41 si ma simt de 18, asa ca…
Splendid. Mulţi înainte!
La fel!
He he he, ce frumoasă postare. Şi cu permisiunea ta, Lorena, o să scriu un pic mai mult. Sper să nu te superi.
Exact pe aceleaşi coordonate, la 18 ani mă imbrăcam şi io numai in negru şi sprijineam mesele de lemn din Blackhole, singurul local de rockeri din Tg Mureş, unde bineinţeles că activau ceva band-uri locale.
Iarna mâncam turtă dulce şi beam cel mai ieftin vin, făcut la “pastiluţă” adică nu vin natural, ci vin de ala ca pui pastila si apă şi faci 5 litri.
In vara 2009, la Sziget Fest, mă apucase aşa o nevoie de agresivitate şi am intrat la Prodigy in faţă. Evident, cred că toţi drogaţii se concentraseră acolo. Ii vedeam luaţi şi cu jointu in mână şi deşi stiu că nu e sănătoasă faza, mă simţeam incredibil de bine. Mă simţeam in elementul meu. Mă simţeam incălzită la suflet. Şi Prodigy, deşi nu sunt cea mai tare trupa ever, au cele mai tari concerte ever. Să vezi acolo puhoi de lume care sare la unison sub neoane. No, şi spre final, când leşinau gagicile lângă mine, şi ăştia făceau Circle of Death, am zis la gardian să mă soată peste lângă gard şi au venit doi, m-au pus să stau cu spatele şi m-au scos de mâini peste oameni, eu ejaculam de emoţie.
Faza s-a repetat a doua zi la Placebo, unde oamenii erau absolut nebuni dar m-au scos gardienii pt un alt motiv: eram prea scundă şi am cerut să mă duc in alt loc de unde să văd. A fost iarăşi one hell of a diving. Şi când am trecut pe lângă scenă, că trebuia sa ajung in al doilea loc sugerat de gardieni, am trecut pe lângă Brian. Şi copilul din mine s-a blocat dar rău de tot. Mă uitam la eyeliner-ul lui si nu mă puteam mişca. Până ce nu am auzit gardienii “Domnişoara, mergeţi in stânga, nu e voie in faţa scenei!”
O să am 18 ani toată viaţa.
Draga Lorena, eu nici la 41 n-o sa ma simt de 18. 😛 Acum, serios zic, eu nu prea reusesc sa trec de majorat. 😆
mă bucur mult că mă înţelegeţi. 🙂
Imi pare rau sa te dezamagesc, dar asta cu datu cu capu-n gura e treaba de 19 ani, cel putin! :))
eu sunt precoce. 🙂
Ultima data m-am simţit din nou ca la 18 ani când mă uitam la Novarock Fest pe youtube si cântau Limp Bizkit “My Generation”. Inima mi-a stat in gât. Era piesa noastra din liceu din clasa a 12a. Limp Bizkit mi se par acuma o trupă de căcat dar atuncia o-io-io, eram in limbă după ei, deja cred că stricasem caseta “Significant Other” de la atâta ascultat. Oricum o să mi-o iau de la Dumi că i-am injurat pe Bizkit, lui incă ii plac.
Eu la 18 ani ascultam Modern Talking, Toto Cutugno, dar si Pink Floyd, Dire Straits.Bine, toate fetele ne omoram dupa solistii de muzica usoara romaneasca, pt ca ei veneau la spectacole si ne dadeau autografe.
Şi să nu uit de Linkin Park, şi acuma ma trec fiorii când ascult “Numb” şi evident, H.I.M. Ce frumos le zicea “lăutarul”: “Gooone with the sin my baby, how beautifuuul youu aaare”.
Pe piesele astea mi-am luat BAC-ul.
da, fiecare cu experienţa lui de bac. 😀 eu, în timp ce îl luam, ascultam în draci un one hit wonder. pe ăsta:
Foarte foarte fain ca te simti asa 🙂
Splendiiiiiiiid! La bac? Pai, Madonna, La Isla bonita si Michaeeeeeeel
Michael tot, voiam sa spun
pe vremea aia mergeam la chefurile celor care nu ma vroiau acolo si deci nici nu ma invitau, dansam rap pe melodiile lor metalice, asta doar ca sa-i intarat suficient incat sa ne luam la bataie. moment in care, evident, intrau si ceilalti din gasca si se incingea o incinsa cu pahare si farfurii zburatoare pana venea politia si fugeam toti 😀
just for fun
Noi chefuiam pana dimineata, cantam…fetele, geloase din cauza baietilor…ehhh
Şi tatăl meu joins our club, are 65 de ani, a dus o viaţă de boem, l-a durut la pedală de tot, a scris poezii şi declară liniştit că se simte ca la 18 ani.
😀
Important e cum te simti, nu varsta din buletin.Eu ma mai supar cand elevii imi spun ca am imbatranit(la Vuia sunt multi tupeisti), mai am foste colege care au copii de 17 ani, dar apoi trec peste…si ma simt ca elevii mei.Uneori radem impreuna, in pauze mai povestim, e fain.
acum cati ani ai? 🙂
Citeste mai sus, ca am scris.
@thecreatrix: you can bet your sweet ass ca ti-o iei! Io am ramas la varsta aia cu tot cu partile retardate :)) Daca tu ai evoluat din anumite privinte, spaga ta! :))
băi, nu pot să cred că există o înşiruire de 24 de comentarii pe blogul meu, unde nimeni nu muieşte pe nimeni. 😀
Si eu am luat revista Femeia cu cadou ,am citit despre tine si mi-a placut faza cu sotia si amanta
sa mai spuna cineva ca spiritul craciunului nu bantuie cu adevarat in noi 🙂
Asa si trebuie. De ce sa ne urim si sa ne stricam unul altuia zilele, sa aratam ca nu ne place unul de celalalt si ca suntem mari si tari? Suntem amici virtuali si trebuie sa ne impacam bine. Cine stie cand si unde ni se vor intersecta drumurile? E pacat atunci sa zicem “uite, ala/aia care m-a jignit pe blog”.De ce sa ne certam? Avem averi de impartit? Nu! Atunci…
Coramica, îţi garantez că oamenilor de pe bloguri nu le pasă unii de alţii, decât dacă se cunosc şi sunt prieteni. Tu chiar crezi ca avatarele noastre şi micile discuţii contează realmente in viaţa de zi cu zi? Mai gândeşte-te, scumpo.
Blog si real life sunt două chestii distincte.
Scuze de offtopic, Lorena, ştii că eu nu le am cu deviaţiunile online.
thecreatrix: eu zic că le pasă. altfel nu ar arde-o taman pe blogul ăla.
Unora le pasa, altora, nu.Iei un sfat bun de la fiecare.Cand eram mici, corespondam in strainatate(tarile socialiste, mai ales ca asa era filmul), eu si o prietena corespondam in franceza cu niste rusoaice. Prietena mea s-a intalnit, peste ani, cu una din ele la mare.E fain sa vorbesti cu lumea si sa iti pese intr-adevar de ceilalti.
Dar sa revenim la cei 18 ani. Ce va doreati la 18 ani?
Poah, cate is de zis aici si is prea obosit ca sa scriu coerent un text atat de lung.
However, zic atata lucru:
Nu le pasa multora pe care ii cunoastem de noi, daramite unor indivizi de pe net.
@Leul: acuma depinde, no! Sa impacam capra, varza si alte pasari calatoare
Bogdaproste pt ‘Inside’ – n-am mai auzit-o de muuuulti ani si mi-era dor, numai ca habar n-aveam cine o canta si cum se cheama 😀
Chiar ma intrebam zilele trecute daca or mai fi cluburi de-astea cum zici tu prin Buc. Pe vremea mea erau Hard&Heavy care s-a transformat in Backstage si s-a dus pe apa sambetei, mai era Le Noir, era barul de la Litere…pe langa alte spelunci in care mai ajungeam cu gasca ale caror nume imi scapau si la vremea respectiva…
Dau si eu cu subsemnatul la imbracatul in negru, geaca de motor si bocanci, datul din pleata la formatii locale si pogo in gasca.
Nu mai stiu pe ce am dat bacul…probabil Nirvana si Metallica. Oi fi zis eu de Caragiale in lucrare, dar in mintea mea canta treaba asta:
I’m not like them/ But I can pretend
The sun is gone/ But I have a light
The day is done/ But I’m having fun
I think I’m dumb/ Or maybe just happy .. etc
@ Leul: 18ani la fete, 19+ la baieti. C’asa-i in tenis 😉
Aproposito de varsta … am mai spus si repet: de pe la 3 ani ma simt ca si cum as avea 80. Si tot ca un copil ma comport 😛
era un filosof care spunea asta, ca de fapt noi avem avem toata viata o singura varsta. nu mai tin minte numele lui…