O vreme, cât timp Piedone tatăl era şef la ANPC, lumea era entuziasmată de bombardamentul de ştiri legate de nereguli. Zilnic, un magazin sau mai multe pierdeau licenţa. Unele pe merit, pentru că aveau produse expirate sau proceduri încălcate. Altele pe fiţe: erau amprente pe uşa de la intrare, după o zi normală de lucru.
Unii oameni erau entuziaşti: uite, nene, cum zbârnâie ANPC. Aşa se face treabă. Alţii, cum sunt eu, erau circumspecţi. Un pic prea multă sete de sânge e întotdeauna bizară pentru mine. Îmi amintesc campania electorală a Monicăi Macovei. Băgăm toţi penalii în închisori. OK, frumos din partea noastră, ce altceva facem, noi ăştia liberi? Păi n-am zis? Băgăm toţi penalii în închisori. Da, bine, am prins-o pe asta, hai să zicem că am băgat deja toţi penalii în închisori. Noi, restul, ce alte planuri avem? Ufff, dar toantă eşti. Băgăm. Penalii. În. Închisori.
Nu poţi trăi într-o ţară cu toţi locuitorii la închisoare, aşa cum nu poţi trăi într-o ţară cu toate magazinele închise. OK, guru Dilimache poate, că el trăieşte cu aer de munte şi fructe de pădure, dar eu de câte ori m-am mutat, prima mea întrebare adresată agentului imobiliar a fost mereu: Ce magazine sunt în zonă? Abia a doua era legată de transport.
Piedone tatăl îmi inspira un cringe sinistru şi fără modul în care teroriza magazinele pentru o urmă de talpă pe covoraşul de la intrare. Plăcerea lui de a se filma prin pieţe şi instituţii, urlând ca un descreierat la oameni care nu puteau să-i dea replica pentru că aveau copii înfometaţi acasă şi rate la bancă mi se părea grotescă şi strigătoare la cer. Evident că mare parte din ce urla era bullshit improvizat pe loc, uşor de combătut cu o verificare simplă, şi evident că nu ceruse acordul subalternilor să fie în acele clipuri, şi nici fişa postului lor nu prevedea figuraţie specială şi umilire publică în contentul social media al şefului. Eu, să fiu oricare dintre ei, aş fi consultat un avocat, pentru că garantat există legi în codul muncii care să te protejeze de genul ăsta de expunere neconsensuală.
Mi-aduc aminte un clip la Casa de Copii, unde urla din toţi rărunchii la o adolescentă gravidă, de parcă nu instituţia ar fi trebuit să o tuteleze să nu rămână gravidă. Iar când l-au acuzat de trafic de influenţă şi l-au demis, mi-a fost clar că, în turneele lui de urlat public, a folosit tonul nepotrivit cu mama, fiica sau prietenul cuiva care s-a săturat de crizele lui de narcisism şi a avut instrumentele necesare să îi pună capăt. Mulţumesc. Un internet fără un bărbătuş încordac care se foloseşte de o funcţie să ragă la alţii e un loc mai bun.
Acum, că ANAF a făcut control la primăria sectorului 5, unde fusese el despot atotputernic şi îl urmase fiul – chit că aparent fiul nu îi împarte plăcerea de a urla public la subalterni – şi a descoperit buluc de contracte umflate artificial, curăţenie suprataxată pe arii supradimensionate şi salarii mult peste limita admisă de lege, admit, am aşa un puseu de satisfacţie.
Ca întotdeauna, hoțul e cel care urlă ”hoțul”.
***
Dacă îți place ceea ce citești, inspiră-mă cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say