Respect demersul din ultimele zile al criticului de teatru Iulia Popovici, şi simt nevoia să o susţin: ideea de a obliga actorii, autorii, muzicienii şi alte persoane implicate în activităţi de creaţie să emită factură pentru drepturi de autor îngreunează o categorie vulnerabilă cu încă un munte de birocraţie.
Vedeţi voi, copiii moşului, drepturile de autor sunt mari dacă te cheamă Alex Velea şi ai trei hituri simultane în trending pe YouTube şi în heavy rotation pe radio. Pentru restul artiştilor, veniturile din drepturi de autor sunt infime: 250 de lei pentru un articol. 200 de lei pentru o zi de figuraţie. 400 de lei partea ta din biletele vândute la un spectacol de teatru independent. 100 de lei că ai mai vândut 20 de exemplare dintr-o carte a ta mai veche. Pentru artistul de rând, care nu e vedetă, drepturile de autor sunt nişte mărunţei a căror unică valoare este cea simbolică: cu toate dificultăţile economice, încă am legătură cu meseria mea şi cu latura mea creativă.
Alte state au programe care să ajute arta. Noi avem câteva mecanisme de finanţare, bani care ajung întotdeauna la prietenii politici. N-am văzut în viaţa mea o sponsorizare de la stat şi sunt suficient de matură să nu mă aştept la vreuna. Dar măcar nu ne încurcaţi cu birocraţie, pretty please.
Drepturile de autor sunt deja impozitate cu reţinere la sursă. E un mod elegant de a transmite: Tu creează, că uite, ne ocupăm noi de contabilitate şi hârţoage. Sunt impozitate cu aceleaşi 10% ca şi restul veniturilor. Creatorul îşi plăteşte dările la stat.
Cu factură, suma netă încasată pe baza contractului de autor devine suma brută. Asta, desigur, înseamnă că banii ăia, deja puţini, se diminuează, pentru că, dacă nu te cheamă Alex Velea, nu prea ai bază de renegociere. Lumea o să-ţi răspundă că n-are bani şi că atâta e onorariul. Şi dacă nu-ţi convine, se găseşte mereu cineva care să vrea banii ăştia.
Înseamnă şi bătaie de cap suplimentară cu facturi şi contabilitate, eventual să plăteşti încă un om să ţi le gestioneze. Şi cum contabilii sunt în căutare, ăla n-o să-ţi facă reducere că eşti tu artist. O să-ţi ceară 2.000 de lei să contabilizeze 1.000.
Singurii oameni care fac mulţi bani din drepturi de autor sunt marile vedete şi marii influenceri. Numai că, uimire, ei au deja firme şi emit deja facturi. Că nimeni nu le dă 5.000 de euro într-un contract pe drepturi de autor.
Dacă România aflată în recesiune economică nu are resurse să-şi ajute artiştii mici – cei mari se ajută singuri – ar fi minunat să ia în calcul că ei sunt categoria de populaţie cea mai lovită de criza economică. La ce renunţă poporul prima oară, când apar problemele? La consum de artă. Hai să nu-i împovărăm şi mai mult cu o factură pe 132 de lei care nu va redresa cu nimic bugetul de stat, doar îi va crea bătăi de cap inutile celui în cauză.
***
Dacă îți place ceea ce citești, inspiră-mă cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say