ADRIAN SITARU: O iubire dincolo de limite

Dacă ar fi fost fiul unei naţiuni mai educate, cineastul Adrian Sitaru ar fi avut garantat propriul lui cult, ca artist indie, cu un limbaj cinematografic distinct şi bine definit. În ţara noastră, nu îl paşte asemenea pericol; noi nu vom face decât să ne lăudăm cu Leoparzii de Aur pe care îi aduce periodic în ţară şi cu alte premii care îl transformă într-o insignă frumoasă de agăţat la pieptul românaşului colecţionar.
Pe 18 martie, Adrian Sitaru intră pe marile ecrane cu noul său film Ilegitim (cu care, apropo, şi-a adjudecat premiul CICAE la Berlinală.)

adrian-sitaru

Un om căruia-i stă bine cu premii în mână, în general. 

TROLLYWOOD: Ai ales o temă cu un imens potenţial de scandal pentru noul tău film: iubirea dintre doi fraţi. Ce anume te-a atras la acest subiect?

ADRIAN SITARU: În nici un caz incestul. A venit chiar târziu, şi a fost unul dintre pretextele de situaţie jucate de actori. M-au atras dilema morală, alegerile dificile, ideea de iubire imposibilă. Mai ales primele două sunt în multe filme ale mele, în Pescuit Sportiv de exemplu.

TROLLYWOOD: Şi chiar dacă era incestul, era ok de discutat. Nu te întrebam „in a judgmental manner”.

ADRIAN SITARU: Altfel, da, ca pe toată lumea, ma atrag într-o anumită măsură. Subiectele tabu.

TROLLYWOOD: De unde a apărut această poveste de dragoste între fraţi? De la ce a pornit?

ADRIAN SITARU: Nu ştiam că va fi un incest. A venit pe parcurs.
Întâi am văzut că relaţia dintre gemeni ar putea fi ceva mai mult. O iubire dincolo de limite. Apoi, încet, lucrurile au mers de la sine spre incest. Îi priveam în diverse situaţii şi am zis: why not? Dar nu s-a întâmplat de pe o zi pe alta.

TROLLYWOOD: Ai scris scenariul la patru mâini cu protagonista Alina Grigore. Cum a fost această colaborare la scris cu un actor / o actriţă?

ADRIAN SITARU: Nu a existat un scenariu. Am pus pe hârtie diverse idei, mai ales că a trebuit să aplicăm cu un scenariu la CNC. Dar de la început ştiam că actorii nu vor şti exact ce se va întâmpla, că le voi da doar nişte scopuri şi vor fi filmaţi jucându-şi rolul până când consideram că s-a terminat scena, ca în cazul unui documentar observaţional. Însă, pentru a putea face asta, au muncit enorm în construcţia personajelor.

TROLLYWOOD: E modalitatea ta standard de lucru, sau încerci un traseu nou la fiecare film?

ADRIAN SITARU: Încerc ceva nou la fiecare film, însă nu atât de radical.

TROLLYWOOD: Nu te temeai de un eventual eşec?

ADRIAN SITARU: De ce să mă tem? De banii pe care nu ar fi trebuit să-i returnez CNC-ului, pentru că ne-au respins? (zâmbeşte.) Era o provocare pentru toţi, şi tocmai asta e frumos în provocări, că au şanse mult mai mari să eşueze şi cred că se asumă de la început acest lucru. De aceea, când o provocare reuşeşte să aibă succes, bucuria este mult mai mare decât pentru un proiect mai puţin curajos. Oricum, să faci film de lung metraj în România, şi nu numai, este o provocare mare în sine, aş zice.

TROLLYWOOD: Bine, şi totuşi, cu toate dificultăţile facerii de film în România, eşti unul dintre cei mai prolifici cineaşti. Şi pe lung, şi pe scurt-metraj. Ce te face atât de harnic?

ADRIAN SITARU: Lenea.

TROLLYWOOD: Cum aşa?

ADRIAN SITARU: Ştii, când eşti copil şi te joci toată ziua afară, uiţi şi de câte o masa, ok, mănânci şi fugi iar la joacă… ţi s-a întâmplat? De-abia te iau ai tăi în casă, să te mai şi culci. Ei, cam aşa e cu filmul în cazul meu, nu simt că fac vreun efort, mă distrează şi relaxează. Îmi place să mă joc.
Alte chestii să mă pui să fac, cam greu. Probabil că îmi păstrez energia pentru joacă.

TROLLYWOOD: A, deci nu găteşti, nu baţi covoare? 🙂

ADRIAN SITARU: Gătitul îmi place câteodată. Un regizor francez îmi spunea că, dacă nu ştiu să gătesc, nu voi şti să fac film. E un sâmbure de adevăr aici. Covoare evit să-mi cumpăr.

TROLLYWOOD: Care e legătura între gătit şi cinema?

ADRIAN SITARU: Cum îmbunătăţeşti o reţetă, ingrediente, timp de gătit, temperaturi, arome, chestii esenţiale în a face ceva deosebit.

TROLLYWOOD: Frumos. Revenind la Ilegitim: ai avut întâi actorii şi pe urmă povestea?

ADRIAN SITARU: E şi nu e aşa.

TROLLYWOOD; Păi, spune-mi tu cum e.

ADRIAN SITARU: Alina este cea care a venit prin 2013 la mine cu un text de piesă de teatru. Conţinea toate personajele, ei şi lucraseră pe aceste personaje deja, ei erau actorii ce au rămas în film. Jumătate, de fapt, nu erau actori, căci Alina venise la mine cu ideea de a face exerciţii cu elevii şcolii ei de actorie InLight. Din textul iniţial, au rămas personajele, ideea de iubire imposibilă, şi familia destrămată psihic de moartea ambilor părinţi. Aşa era atunci.

TROLLYWOOD: Apoi?

ADRIAN SITARU: Apoi, am luat aceste personaje, si am lucrat, am încercat variante noi, situaţii, am pus un tată în viaţă, şi a mai durat un an şi jumătate până ce am zis că am fi pregătiţi de filmare.

i2

Am lucrat cu ei situaţii, să-i cunosc mai bine, să înţeleg înspre ce ar putea merge povestea. E ca şi când faci muzică: acordezi instrumente, încerci acorduri, rectifici, schimbi ritmul şi la un moment dat, simţi şi ai viziunea întregii piese. Şi asta fără să scrii o notă pe hârtie, cel puţin în muzica neclasică.

TROLLYWOOD: Te aştepţi la reacţii pudibonde de la public, apropo de ideea de incest? Ai avut până acum reacţii deplasate?

ADRIAN SITARU: Nu am avut reacţii deplasate, dar filmul a fost doar în proiecţii mai deosebite, cu public de festival sau la Elvira Popescu. Mă aştept, bineînţeles!

TROLLYWOOD: Şi dacă vei fi acuzat de teribilism, cum vei răspunde?

ADRIAN SITARU: Ei, asta-i bună! Dacă vine de la critici, m-ar dezamăgi, dacă vine de la public m-ar distra. Nu e nimic rău, cred, în a fi teribilist, atâta timp cât eşti sincer în ce faci.

TROLLYWOOD: Pe mine m-ai cucerit cu filmul Domestic. Nu doar cu filmul în sine, deşi are scene antologice, ci şi cu tema lui. Mi se pare un film necesar. Eşti un iubitor de animale, nu?

ADRIAN SITARU: O, da, cum să nu. Dar şi mănânc carne cu plăcere… Cred că de aceea am facut Domestic.

TROLLYWOOD: Mie, dimpotrivă, mi s-a părut că luai poziţie de apărător. Bine, nu la modul militant, ci discret – artistic.

ADRIAN SITARU: Apărător a ce?

TROLLYWOOD: Al animalelor, al iubitorilor de animale faţă de restul lumii, al relaţiei dintre animale şi diverse tipologii de om. Hai că nu trebuie să-ţi explic eu ţie filmul tău.

ADRIAN SITARU: Păi, sigur, da. Dar tocmai că sunt conştient de schizoidia din capul meu şi, probabil, din al multora şi de discriminarea pe care o facem faţă de animale şi de viaţă în general. Sigur că e de neconceput pentru mulţi iubitori de animale să omoare pisici/căţei, dar nu se gândesc prea mult la ce mănâncă, animale ucise şi, până la urmă, nu au nici o problemă să pescuiască, să omoare gâze şi tot aşa. Sunt apărător din poziţia de ucigaş, dar realizez că ceva nu e în regulă cu mine şi, cred, nici cu alţii.

TROLLYWOOD: Deci, era un exerciţiu de autocritică. 🙂

ADRIAN SITARU: Cred că toate filmele pe care le fac sunt autocritice. Sunt întrebări grele personale cărora nu le găsesc răspuns şi, atunci, le pun în filme, că, poate, le aflu răspunsul prin intermediul publicului.

TROLLYWOOD: Superb credo artistic. Şi ai reuşit să afli vreun răspuns la vreo dilemă personală pe această cale?

ADRIAN SITARU: Cumva, da. Nu un răspuns, ci faptul că nu avem ce face, nu ne putem schimba comportamentul de pe o zi pe alta, în creier şi genă sunt imprimate prea bine lucuruile. Prin conştientizare, însă, le putem ameliora şi evita chiar, cu ceva eforturi. Astfel, există speranţa că evoluţia lucrează în favoarea noastră, iar timpul va face ca oamenii de peste sute/mii de ani să nu mai omoare, pur şi simplu. Pare o utopie, dar cine ştie. Şi asta cu omorâtul e doar o problemă.

TROLLYWOOD: Ai făcut primul film, Pescuit sportiv, 100% din buzunar. Întotdeauna te avânţi aşa, cu capul înainte?

ADRIAN SITARU: Nu întotdeauna şi niciodată cu capul înainte. Nu cred că reuşeşti aşa decât din noroc. Pregătesc bine lucrurile, înainte să atac. Nu poţi cuceri un vârf de munte în pantaloni scurţi şi mâinile în buzunare decât cu mare noroc. A fost o provocare de la un punct să repet experienţa Pescuit, şi nu doar în sensul să fac un lung metraj fără bani, dar să fie unul lansat în festival mare, vândut, premiat, etc. E un fel de satisfacţie să văd că nu a fost o întâmplare norocoasă. Pescuitul.

TROLLYWOOD: Ce-i drept, cu Pescuitul ai luat multe premii mari, în toată lumea. Te aşteptai la succes sau te-a luat total prin surprindere?

ADRIAN SITARU: Nu mă prea pricepeam atunci la festivaluri şi, oricum, nu-mi dau seama cât de bun e filmul la care lucrez, niciodată, aşa că da, succesul Pescuitului m-a luat prin suprindere.

TROLLYWOOD: Cum s-a schimbat viaţa ta în urma succesului internaţional?

ADRIAN SITARU: Care succes? 😀

TROLLYWOOD: C’mon! Festivaluri, premii, distribuire în alte ţări. Tu cum defineşti succesul?

ADRIAN SITARU: În primul rând, am început să am încredere în mine ca regizor. Apoi, am început să cunosc mulţi oameni din industria de film europeană şi nu numai. Totuşi, nu a fost un succes atât de mare, a fost unul mai personal, iar câţiva oameni au mizat în continuare pe mine şi m-au sprijinit. Asta a contat cel mai mult.

TROLLYWOOD: În România, filmul e perpetuu subfinanţat. Cum reuşeşti să găseşti surse care să ţină pasul cu apetitul tău uriaş pentru lucru / joacă?

ADRIAN SITARU: Nu găsesc surse externe, ci resurse interioare. Cred că mulţi se opresc din a-şi duce proiectul la capăt atunci când nu iau bani de la un fond sau altul. Alţii continuă. Aşa este cam peste tot în lume.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Așa să fie cam peste tot în lume? Hm…

  2. jeromelebanner says:

    Buna seara!

    A mai fost un film cu dragostea intre 2 frati, cu Clive Owen si fiica decedata a Vanessei Redgrave. Credeti ca este in regula daca ideea nu e originala, data fiind raritatea cazului?

    • Lorena Lupu says:

      un băiat iubea o fată. au mai fost 54332245780 pe temă. credeţi că este în regulă să se mai facă alte 654246778900?

      răspuns: nu contează tema, ci tratarea.

      🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: