AM. BAN. PE. CONTUL. PERSONAL. DE. FACEBOOK.

Facebook are o meteahnă extrem de enervantă. Dacă nu îi place cum îi răspunzi Gigelului obraznic 15, îţi arde un ban peste bot. Pentru oameni care şi-au făcut cont alaltăieri: nu te mai lasă să postezi, să trimiţi mesaje private, să reacţionezi, să faci stories.

Întâi o zi, apoi o săptămână, apoi 30 de zile.

Desigur, în cazul meu e vorba de câte 30 de zile.

Cinci luni, numai anul ăsta.

Eu tot ce fac pe Facebook e legat de blogging sau alte proiecte în care sunt implicată. De aceea, când vezi că ultima mea postare e datată 1 septembrie, şi în tot acest timp pagina produce texte pe bandă rulantă, nu cere un exerciţiu prea intens de inteligenţă să te prinzi că NU POT posta.

Că dacă puteam, ar fi fost idioţesc din partea mea să n-o fac, când reach-ul unui text pe cont privat e cvadruplu faţă de page.

Mbun.

Dar hai să zicem că nu te duce mintea să aduni unu şi cu unu, să-ţi dea doi. Nu te prinzi că am ban.

Măcar uită-te în plua lui Hector pe pagina mea, unde zic din patru în patru comentarii: AM BAN PE CONT PRIVAT. NU POT POSTA LA MINE. AM ZUCC. M-A RAPORTAT AUTOBAZA 2.0 ŞI AM LUAT BAN.

Numai un desen de copii care să ilustreze asta nu am făcut.

Şi exact atunci, în zilele de ban, se găseşte o droaie de lume să mă pisălogească în mesaje private sub care îmi apare doar o linie albastră şi You cannot reply to this conversation.

Şi nu mă refer la cf frumoas-o, te găsesc interesantă şi aş vrea să ne ântâlnim şi alte frecangeli lăbăroase de genul. La alea nu răspund că nu pentru asta sunt pe Facebook şi nu mă interesează câtuşi de puţin sentimentele erotice sau platonice ale absolut nimănui.

Daaar.

Încep să îmi scrie prieteni personali care ŞTIU de toate istoriile mele cu banurile pe Facebook.

“Vai, Lorena, mă îngrijorezi, eşti bine??”

Păi, poate te îngrijorez atât de mult încât îmi nimereşti în plm WhatsAppul.

Încep să îmi scrie donatori.

“Salut, Lorena, voiam doar să ştiu dacă ai primit donaţia, aştept răspuns pwp.”

Deci stai. Tu mai şi renunţi la o parte din banii tăi de caramele pentru acest blog, ceea ce presupune că-l parcurgi. Şi ai parcurs luna asta 15 texte. Toate 15 punctau într-un colţ sau altul că am ban. Şi totuşi, aştepţi răspuns acolo unde nu am cum să ţi-l dau?

*foşnet de păr smuls din cap.*

Încep să îmi scrie clienţi.

“Bună, Lore, avem şi noi nevoie de o campanie etc. etc. etc. etc.”

Vrei o campanie la mine pentru că mă placi şi mă citeşti. Dar încă nu te-ai prins, în două f***king săptămâni, că am ban pe contul personal şi nu am cum să-ţi răspund pe acolo?

Nu vreau să fiu nepoliticoasă sau nerecunoscătoare, dar e extrem, extrem, extrem de iritant.

Aici, aş porni un rant lung, care să înglobeze şi frustrările mele de om raportat pentru harassment de exact oamenii care îl hărţuiau, dar rantul ăla l-am avut deja.

O scurtez. Până pe 1 octombrie, rog toate formele de poştă pe birou@lorenalupu.com. Mai puţin efuziunile erotico – sentimentale, pe alea le ţineţi pentru voi şi consideraţi că v-am răspuns deja că nu mă interesează.

Mulţumesc din inimă pentru înţelegere.

Lorena.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. antigelu says:

    Culmea-culmilor…sa-ti iei ban si aici pe blogul tau.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger