Anumite fete visează doar la băieți care le resping

De cam prea multe ori primesc mail în poșta redacției și e de fiecare dată așternut de o mânuță delicată de femeie:

“Dragă Lorena, X nu mă iubește, e țăran, mi-a violat mama, mi-a jupuit pisicile, mi-a dat foc la casă și la un moment dat, i-am zis “eşti cam nesimţit”.

Întrebarea mea e: am fost prea dură dacă i-am zis că e nesimţit?”

Şi de fiecare dată mă întreb ce e greşit cu persoanele acestea.

Ăla, în mod evident, NU le vrea, sau dacă le vrea, ştie că ajunge să fluiere o dată şi ele încing imediat o învârtită după cum fluieră ei, le tratează urât, le ameninţă cu părăsirea, şi totuşi, ele atârnă ca puii de urangutan pe spinarea mamei.

Şi nu, nu e cazul clasic de urâţică fără opţiuni care face asta din singurătate. Deşi, între noi fie vorba, cea mai neagră singurătate e preferabilă unei persoane care te tratează oribil.

Câteva dintre cele mai frumoase, inteligente, bine plătite femei pe care le cunosc bocesc de zor că nu le iubeşte câte unul care, pe o scară obiectivă a valorii, n-ar merita nici să le pupe în c*r pe post de portar la adevăraţii vizitatori.

În ceea ce mă privește pe mine, cred că ăsta e un cadou uriaş de la Dumnezeu. Dacă văd nesimţire şi bătaie de joc, mi se apleacă definitiv şi irevocabil şi orice atracţie iniţială moare, se nimiceşte şi se transformă în cenuşă.

Aşa, n-am fost niciodată foarte mult în situaţia să mă milogesc lung de alţii. Dacă văd că n-am parte de un răspuns entuziast din rărunchii fiinţei, pur şi simplu mă las păgubaşă.  Mulţumesc, următorul.

De aceea, ipostaza cu “cutărescu nu mă iubeşte, dar eu mor după el” mi-e absolut străină. Dar am stat de vorbă cu câteva femei care se regăsesc în situaţia asta, şi iată ce mi-au povestit.

A) Uneori, e mai interesant să ai de luptat. 

Pe bune? Pentru pluă?

Nu, nu pentru pluă, mi-au explicat ele. Ci pentru persoana care nu pare să se lase cucerită, dar pe care tu speri s-o poţi schimba.

Sis, dar dacă ăla voia sau putea să se schimbe, o făcea din proprie inițiativă. Nu la insistențele tale.

“OK, când nu suntem îndrăgostite, vedem. Dar când ţi se pune pata, îţi vin idei că tu îl poţi face pe nepăsătorul ăla să moară după tine.”

Aici, eu îndrăznesc să plasez ipoteza că, dacă, după ce aţi devenit intimi, el a devenit şi mai bou, rare şanse să moară după tine. Sau poate a fi bou e chiar modul lui de a muri după tine, ceea ce e profund scârbos şi nu înţelegem de ce ai vrea umilinţe în numele marii iubiri dintre voi.

Partea cea mai proastă ştiţi care e? Că genul ăsta de femei fac să pară că misoginii şi pickup artiştii au dreptate. Şi de câte ori vine câte un ipochimen să te agreseze verbal, o face pentru că ştie că a ţinut cu câteva fraiere.

B) O formă de dependenţă. 

Care e caracteristica tuturor drogurilor din univers? Raritatea.

Golanii de care se îndrăgostesc aceste femei par să se ghideze după asta, şi, prin urmare, se dau dispăruţi, inaccesibili şi le caută foarte rar.

Eu, care nu sunt o natură predispusă la dependenţe îmi zic ceva de genul: “Ştii ce? N-am răbdare de rahatul ăsta”, şi treaba se termină de la sine.

Dar din câte spun fetele astea, pentru ele, faptul că nu îl au pe ăla la dispoziţie când vor şi că trebuie să lanseze câte trei milogeli ca a patra oară să binevoiască să se pogoare peste ele e ceva extrem de provocator.

Un mesaj, o fotografie, un comentariu pe Facebook sau Twitter funcţionează ca o doză din drogul preferat, cu amendamentul că nici nu poţi controla când îţi este livrat şi asta e, din motive greu de explicat, extrem de sexy şi de kinky.

Amintirile interacţiunii cu ăla sunt intens şi fals romanţate, ce e nasol în ele dispare şi nu rămâne decât acest material narativ extrem de nerealist din care s-a făurit, de exemplu, Titanic – filmul.

C) Dacă cineva te tratează distant sau arogant, valoarea percepută a acelei persoane creşte. 

Ce, mă? Păi asta e ca şi cum ai da apă la moară tuturor băşiţilor cu aere ale planetei.

Ei, bine, încă sunt suflete rătăcite care se lasă influenţate, impresionate, modelate de tratamentul distant sau arogant.

Dar ce valoare obţii tu din asta? întreb eu de câte ori sunt prezentată cu această afirmaţie care, iată, din câte se vede, e un fapt de viaţă, chiar dacă nu-mi place.

Unul dintre răspunsuri m-a lăsat tâmpită.

“Ştiu că sunt un om cu mari defecte. Sunt unii care nu le văd şi pe ăia, fără să vreau, îi plasez în categoria proştilor. Dar cei care le observă îmi inspiră respect.”

Toată lumea are mari defecte! Şi tu, şi eu, şi muistul care te ia de sus. Cei care îţi acceptă defectele nu sunt proşti, ci pur şi simplu te iau cum eşti sau fac suma, calităţi plus defecte, şi rezultatul e pe pozitiv.

D) Poate, în definitiv, este vorba tot de complexe de inferioritate şi nesiguranţă. 

A dracu’ educaţie tradiţională. Cum a întipărit ea în subconştientul unor femei noţiunea de cetăţeni de rangul al doilea şi de supuşi umili.

Poate că nu se vede pe stradă şi la birou, unde aceste tipe au joburi solide şi bine plătite, se îmbracă elegant şi scump, duc o viaţă confortabilă. Dar se manifestă în raporturile lor intime, unde îşi deschid sufletul şi emoţiile taman în faţa celui mai distructiv mod de abordare cu putinţă: tratamentul de bossultan nejustificat.

Dacă e să urmărim şi viaţa lui Whitney Houston: ca femeie singură, şi-a creat cariera, a obţinut cele mai impresionante rezultate, a fost în vârful topurilor. Apoi, a apărut Bobby Brown, un rapper oarecare cu câteva hituri punctuale de care a uitat toată lumea. Ăsta nu a venit cu nimic pozitiv şi constructiv, în schimb a venit cu harneală, tupeu, droguri şi nevoia de a trage femeia mai în jos, să nu se simtă el dominat. Rezultat: Whitney plutind în cada de baie după supradoza de cocaină.

Pentru că educaţia tradiţională îţi spune să suporţi şi să te conformezi.

E) Şi partea cea mai tristă e că acest comportament autodistructiv perpetuează abuzul domestic, mârlănia PENTRU TOATĂ LUMEA. 

Ştiţi exemplul cu antivacciniştii. “De ce vă băgaţi în dreptul lor de a se vaccina trololo” miorlăie câte un sau o tâmpit(ă).

Pentru că faptul că un grup de oameni aleg să nu se vaccineze face să reapară sau să se perpetueze boli contagioase extrem de grave, pentru combaterea cărora s-au inventat specific numitele vaccinuri.

Aşa şi femeile care se bucură la respingere şi abuz.

Comportamentul lor face să reapară sau să se perpetueze un tratament discriminator şi toxic, care afectează pe toată lumea.

Recent, trei state americane au interzis avortul cu totul, şi toate reţelele sociale sunt în flăcări pe subiect.

Se putea întâmpla asta, dacă nevestele leguitorilor respectivi puneau piciorul în prag şi le spuneau ceva de genul: Gigele, nu primeşti p***ă până în momentul în care procesezi noţiunea simplă că nu ai de ce să iei decizii pe uterul meu, băga-ţi-aş sârmă-n c*r Firea style?

Evident că nu se putea întâmpla.

Cât timp vor exista oameni care să dea din codiţă la abuz, va exista şi abuz.

Cam asta e realitatea tristă.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.