Cine mă citeşte de ceva timp ştie cât de mult îmi repugnă răutatea gratuită, toxicitatea nemotivată şi impresia că le poţi spune altora ce să facă.
Eu sunt un om pasionat de cosmetice, drept care, cookies care mă urmăresc îmi bagă pe gât numai reclame la creme, oarfumuri, farduri şi aşa mai departe. Şi, printre altele, am văzut o reclamă la un parfum Avon care costa 200 de lei.
Şi, în impulsul momentului, am dat un status:
Statusul nu a displăcut cititorilor, mai mulţi şi-au amintit cum şi eu îşi luau Avon în liceu tot pe bani puţini şi aşa mai departe.
Dar mi-a răspuns compania. OK, nu compania, ci omul lor pe social media. Nu a făcut-o pe un ton agresiv, nu mi-a reproșat nimic, doar și-a explicat strategia.
Şi printre politeţuri, a zis aşa:
Îți înțelegem perfect surprinderea, dat fiind că am avut dintotdeauna o mulțime de produse foarte accesibile în portofoliu.
Noi ne continuăm misiunea de a face frumusețea accesibilă tuturor femeilor, dar ne-am propus în egală măsură să ne diversificăm, să ținem pasul cu tendințele, așa că avem în colecția noastră și parfumuri din zona exclusivistă sau ediții limitate, făcute cu parfumieri celebri – care creează și pentru casele mari de parfumuri, folosesc fix aceleași ingrediente, dar pe care le oferim la preț de câteva ori mai mic.
În continuare avem și parfumuri sub 100 lei, ca pe vremuri, dar ne-am mai înnoit între timp, ca acum să oferim și astfel de variante.
Şi chestia asta m-a făcut să înţeleg că, fără să vreau, am aplicat acestei firme exact ce urăsc eu să mi se aplice. O etichetă. “Ăia ieftini”.
Dacă eu nu mai sunt fata de liceu care se îmbrăca în blugi “de la ruşi” şi tricouri chinezeşti proaste, pentru că nu erau niciodată bani de haine într-o casă monoparentală, şi mă aştept ca lumea să îmi respecte evoluţia şi să mă trateze ca pe omul care sunt azi, nu ca pe suma stadiilor intermediare prin care am ajuns aici, e profund nedrept să tratez o companie de parcă ar fi în continuare în punctul în care o ştiam eu cu mulţi ani în urmă.
Dacă eu am dreptul – ba chiar obligaţia autoasumată – să evoluez, să învăţ lucruri noi, să devin un profesionist mai bun şi, automat, să cer onorarii mai mari pentru serviciile mele, chiar NU e dreptul meu să îi contest unei companii – în acest caz Avon – dreptul să lucreze cu experţi şi să creeze produse high class, şi să ceară pe ele cât cred ei de cuviinţă.
Evoluţia e normală, ba chiar binevenită şi demnă de apreciat şi pentru indivizi, şi pentru companii.
Am greşit cu acest status. Şi îmi cer scuze.
Mi le cer nu pentru că le pretinde cineva, ci pentru că am realizat eu că am greșit.
Îi doresc companiei Avon să creeze produse cât se poate de bune, să le vândă la preţuri adecvate şi să recupereze cu ele investiţia în calitate. Pentru că de calitate avem nevoie cu toţii, în toate domeniile de activitate.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
Sh*t They Say