Cum aș rescrie eu scenariul de la Joker 2

Notă: Am avut parte de trei conversații despre Joker 2 weekendul ăsta. Trei grupuri diferite de oameni, fără legătură între ele, care mi s-au plâns cât de tare i-a dezamăgit Joker 2. Și atunci, mi-a venit ideea acestui text. Sinopsis la Joker 2, dacă scenariul ar fi fost semnat de Lorena Lupu. Sigur, aș păstra ideile care au stat la filmului: Harley e Lady Gaga, deci filmul e obligatoriu musical, să îi și valorifici vocea; Harley se îndrăgostește de imaginea rebelă și antisistem a lui Arthur și îl disprețuiește profund pe Arthur cel real, după ce îl descoperă, prin urmare, îl abandonează. Modificare: în locul unor balade lente de altădată, care fură mult din vibe, aș face o coloană sonoră pe muzica celor de la Queen.

Prolog: O fată timidă și nesigură pe ea (Gaga) vine cu un laptop și un rucsac pe vestitele scări ale lui Joker. Se așază pe treapta de jos, își deschide laptopul și dă play scenei din showul lui Murray, Robert de Niro, cu Joker în delir. Râde extaziată de replicile lui Arthur, își deschide rucsacul și începe să scoată diverse obiecte necesare machiajului. Încep acordurile introductive ale piesei Killer Queen.

Pe muzică, în paralel cu transformarea ei, vedem cum poliția îl aruncă în sala de dușuri pe Arthur cel proaspăt arestat. Trei ofițeri se amuză smulgând hainele de pe el, apoi, după ce el rămâne gol, îndreaptă asupra lui un furtun care îi îndepărtează vopselele de pe față. Pe măsură ce Killer Queen se aude din ce în ce mai tare, Arthur e mai demolat, ghemuit pe jos, ferindu-și fața cu mâinile.

Pe strofa a doua din Killer Queen, Harley e echipată cu un costum sexy-clownesc, cu machiajul clasic de Harley, și cu un cor de Jokeri în fundal, machiați și costumați ca idolul lor. Cântând ca o adevărată solistă, ea scoate din rucsac o schiță a închisorii, un x roșu care marchează celula lui Arthur, un $$ care indică un gardian mituit și le face cu ochiul. Apoi, grupul de Jokeri sparg un bancomat și încep să arunce cu bancnote în aer.

În Arkham State Hospital, Arthur e ținta unui mișto agresiv și hărțuitor din partea ofițerilor, care descoperă instabilitatea și nesiguranța reală din spatele măștii. Nu ripostează la jigniri, tace și se leagănă pe un scaun. Ușa se deschide brusc, și apare un nou medic invitat în mod special să facă evaluarea psihiatrică a cazului: Dr. Harleen Quinzel (Gaga, se data asta foarte serioasă, în halat alb și cu ochelari.) Harleen cere să rămână singură cu arestatul. După ce polițiștii opun un pic de rezistență, ea face apel la confidențialitatea relației medic – pacient și îi convinge.

Harleen și Arthur rămân singuri în celulă.

După plecarea polițiștilor, Harleen schimbă tonul. Îi mărturisește lui Arthur că el i-a schimbat viața, că ea crede în el și că îl iubește de la prima vedere. Exact ca în film, Arthur se topește instant când simte atenția ei. Harleen începe să-l hipnotizeze pe Arthur. Piesă: Don’t Stop Me Now.

}n timp ce Gaga cântă, o vedem cum îl conduce pe Arthur pe niște coridoare din ce în ce mai întunecate. Se oprește să-l sărute pe buze, apoi o rupe la fugă. El se trezește singur în celulă. Dar piesa continuă cu alte, și alte vizite ale lui Harley, alte și alte hipnoze, și pe acordul final, Joker se trezește complet machiat, în costumul roșu, pe vestitele scări. E liber. Aude un râset. Alături de el e Harley, costumată și ea. Harley îl privește rânjind, îi adresează întrebarea iconică: Why so serious?, apoi, cu cele două degete arătătoare, îi întinde rujul din colțurile buzelor, în formă de zâmbet.

Joker o privește adorator, apoi o sărută pasional. Începe un preludiu dezlănțuit, în timpul căruia, ea se urcă pe el și, cu fiecare sărut sau mângâiere, îl împinge cu câte o treaptă în sus, până când eroii ies din cadru, și în urmă rămâne doar un pantof roșu.

Seară. Unul dintre ofițerii abuzivi din prima scenă e în maşină, în drum spre casă, fredonând fals Don’t Stop Me Now. În timp ce coboară din mașină, o seringă i se înfige pe neașteptate în gât. Ofițerul nostru cade lat. Cu un râs demonic, din spatele lui apare Harley. ”Acum nu mai ești așa dur, nu-i așa, big boss?” De după mașină, apare Joker, făcând o tumbă peste vehicul și căzând în fund exact pe burta ofițerului. Harley râde și mai psihopat, apoi scoate arma și îl împușcă pe polițist. Joker o privește absolut fascinat. Harley întreaptă pistolul și spre el. Arthur ridică mâinile dramatic, apoi își desface lent cămașa, mângâindu-se pe piept „Hai, trage”. Harley se apropie de el cu pistolul și cu o privire intensă, și încep acordurile introductive ale melodiei Crazy Little Thing Called Love. Ea îi lipește țeava pistolului de pieptul gol, murmură „bum!”, apoi îl sărută.

Pauză bruscă în melodie. Scenă în biroul comandantului de poliție. Prim-plan pe fața îngrijorată a acestuia:

„De când Joker a evadat, nici un polițist nu e în siguranță.”

Un confrate:

”Vom chema o echipă de la FBI.”

Camera detectează doi pantofi roșii, apoi urcă pe un halat alb și spre figura foarte serioasă a lui dr. Quinzel. Dr. Quinzel oftează îngrijorată: „Da, avem un criminal liber și foarte, foarte periculos. Când vin întăririle?”

„Crazy Little Thing Called Love” erupe iar. Pe durata întregii melodii, avem un montaj cu Harley și Joker căsăpind polițiști, făcând amor cu năbădăi pe cadavrele lor, intercalat cu scene de mare îngrijorare, în biroul comandantului. La final, ușa biroului acestuia se deschide și apare un tânăr binevoitor: Bună ziua, sunt Bruce Wayne, pot să vă ajut cu ceva?

Comandantul pufnește superior, se uită la puștan și îl trimite înapoi în palatul de privilegii din care a scăpat nesupravegheat.

Dr. Harleen se ridică sigură de sine și senzuală din scaunul în care tocmai îl consilia pe comandant, îl oprește pe Bruce și îi întinde o carte de vizită: ”Știu că ai suferit după moartea tatălui tău. Poate ai nevoie de terapie.”

Cut to: o dimineață însorită, în dormitorul somptuos din vila lui Harley. Arthur, cu un zâmbet de om extrem de fericit pe față, îi aduce micul dejun pe o tavă. Harley deschide ochii și îl privește cu pasiune. Dă tava la o parte și-și încolăcește brațele în jurul lui. „Mi-e foame doar de corpul tău.” Arthur participă la sărut, apoi o oprește: „Nu mai pot, iubito. Corpul meu te-a… ăăă, hrănit toată noaptea. Am și eu o limită.”

Harley se încruntă brusc. Scotocește într-un sertar, îi întinde o pastilă albastră: „Limita ta e unde spun eu!” Arthur ezită, privind îngândurat pastila. Dar Harley începe să-i desfacă cămașa și să-l sărute de la gât în jos. Arthur cedează, ia pastila, apoi se întinde pe spate, cu ochii închiși. Din grimasa și gemetele lui, nu ne dăm seama dacă experimentează plăcere sau durere.

Seară. Un ofițer de circulație dirijează traficul. Într-o mașină aflată la o oarecare distanță, Harley murmură la urechea lui Joker: „Îl călcăm?” ”Iubirea mea, ăsta e de la circulație, n-are treabă cu ăia care m-au terorizat pe mine”, protestează Joker. ”Ba are, e un nenorocit de polițist, și toți polițiștii trebuie să moară!” decretează Harley. Joker dă din cap: „Iubirea mea, era vorba să ne răzbunăm pe cei care m-au abuzat, nu pe victime întâmplătoare.”

„E același material oribil de polițist. E ca și cum l-am fi cunoscut. Merită să moară!” exclamă Harley.

„Ba nu! Îl știu pe tipul ăsta, e mereu respectuos și salvează animale fără stăpân. Nu merită să moară”, insistă Arthur.

Harley devine isterică: „Pe bune? Îmi faci asta mie, singura femeie care te înțelege cu adevărat? Ce ai să-mi reproșezi, în afara faptului că am o poftă insațiabilă te posed cu strigături zi și noapte??”

„Absolut nimic. Nu e problema ta, e a mea. Nu pot omorî oameni nevinovați”, admite Joker.

„Nasol pentru noi, și mai exact pentru tine”, spune Harley. Mie îmi place să văd polițiști sfârtecați și mi se fâlfâie dacă fac voluntariat la adăpost sau nu. Preferabil nu, căci nu suport puricii”.

„Dar, iubita mea, ziceai că mă vrei pe mine cel adevărat. Eu cel adevărat omor doar ticăloși. Vezi și Joker 1, dacă nu mă crezi.”

„Joker 1 e neconcludent. Ești tu umilit și în negare, sub papucul mă-tii. Dă-mi voie să-ți arăt cum ai fi tu unleashed.”

Acorduri introductive Another One Bites The Dust. În timp ce cântă, Harley îl conduce pe Joker spre o serie de crime din ce în ce mai atroce și mai caricaturale. După ce piesa se termină, revenim în prezent, în mașină, și Harley îl întreabă pe Arthur: „Ce zici, nu sună bine?”

Arthur are ochii plini de lacrimi. Deschide portiera mașinii, coboară cu o săritură de clown, face o plecăciune și pornește pe o străduță. Îl vedem plângând cu sughițuri. ”Nu am vrut niciodată să ajung aici. Nu am vrut niciodată să…”

Ajunge în vechiul apartament al maică-sii, dă drumul la televizor. Știri. „Poliția continuă investigațiile pentru găsirea lui Joker. În direct, comandantul X și psihologul de serviciu al unității, doamna Harleen Quinzel.”

Joker se holbează șocat la ecran, în timp ce Harleen, în halatul ei alb și cu părul strâns sobru în coc, declară: „Avem de a face cu un personaj periculos și sadic, care nu are nimic de pierdut. Nimeni nu e în siguranță.”

Arthur cade într-un fotoliu. Începe melodia Love of My Life, pe un mix al comentariilor insultătoare ale lui Harley la tv, contrastând cu secvențe din scenele lor de dragoste și cu prim-planuri ale lui Joker, din ce în ce mai torturat de durere.

Melodia se întrerupe. În cabinet, Harleen aranjează câteva dosare. Ușa se deschide. În cadru e tânărul Bruce.

Harleen: Hey, Bruce. Te așteptam.

Bruce: Și eu.

Piesa se reia. Pe alt scaun al cabinetului, cu o privire înghețată, îl vedem pe Arthur, care asistă la acest schimb de politețuri cu subtext, apoi ușa se închide în urma lui Harley și a lui Bruce. Arthur își imaginează scena de terapie transformându-se într-o partidă de sex dezlănțuit și, din ce în ce mai chinuit de gelozie, dă buzna în cabinet și, o dată cu finalul melodiei, murmurând ultimele „Love of My Life”, scoate pistolul și o împușcă pe Harleen. Apoi se întoarce spre Bruce, care privește oripilat scena. „Te-am speriat, puștiule? Nu ai nevoie de terapie. Decât să te trateze ea, mai bine nebun.”

Și pleacă. De cum ajunge pe stradă, primul lucru pe care îl vede e un poster cu el însuși: „Arthur Fleck wanted, 50.000 de dolari recompensă”. Murmură cu un rânjet: „Așa, băieți, arătați-mi cât de mult mă doriți!”

Un televizor într-o vitrină arată știrile: „Poliția continuă să-l caute pe Arthur Fleck”, în timp ce un ofițer e arătat arestând un Joker pe stradă. Acesta își șterge machiajul. E un fan oarecare. Polițistul înjură frustrat, fanul rânjește: „Poți aresta o revoluție, losere? Joker e în fiecare dintre noi!” Începe melodia „Those Are The Days of Our Lives”. Jokeri bărbați și Jokeri femei de toate dimensiunile sunt văzuți făcând bufonerii în fața secției de poliție, în timp ce Arthur cel adevărat e arătat plângând la mormântul lui Harley și Bruce, antrenându-se în tăcere.

Melodia e întreruptă de o secvență. Arthur merge pe o alee întunecată, îl oprește un băiat să-i spună o glumă, și avem secvența de asasinat de la finalul filmului. În timp ce Arthur sângerează și moare, o Gaga fantomatică se apleacă asupra lui și termină de cântat melodia în timp ce, în fundal, un Joker oarecare îl împușcă exact pe polițistul pe care se certau Joker și Harley.

THE END.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

***

Dacă îți plac aceste articole, poți alege să-mi oferi susținerea de care am nevoie.