Acum nouă ani, cultura locală din București a suferit o lovitură teribilă: un incendiu izbucnit la un club de tip fostă hală industrială a ucis 65 de persoane, a distrus viețile a încă câteva sute de oameni, printre care cei desfigurați pe viață și familiile lor, și a inițiat începutul sfârșitului pentru cultura indie rock a Bucureștiului.
Aveam invitație la concertul Goodbye to Gravity din seara de 30 octombrie 2015. 30 octombrie 2015 ar fi putut să fie data mea de deces. Nu m-am dus din burnout: munceam ca tâmpita, fugăream banii ca pe izvorul vieții, și tot ce îmi doream în acea seară era să ajung acasă, să fac un duș și să mă culc. Cu regret. Trupa mi se părea remarcabilă, muzica ei vorbea sufletului meu. Dar toți am fost în punctul în care, pur și simplu, nu ne mai ținem pe picioare. Oboseala mi-a salvat viața.
E ceva nespus de trist în faptul că încăpățânarea unor tineri de a aprinde artificii în interior, dublată sau nu de intenția criminală a nu se știe cui de a folosi respectivele artificii ca pe un pretext de a da foc localului – dacă alegi să mergi cu teoria longevivă a crimei deliberate – a dus la atâtea tragedii personale. Au murit artiști, muzicieni fenomenali, organizatori e concerte și fani ai rockului. Și cu ei, a început să se stingă un fenomen cultural definitoriu al Bucureștiului: gașca de rockeri.
Înainte de Colectiv, pe lângă personajele de tip manelistul de cartier, pițiponcul de mall și corporatistul plin de platitudini despre îmbrățișarea copilului interior, exista un trend al oamenilor care purtau denim și tricouri cu varii trupe, aveau un umor negru și autopersiflant, creau comunități mici și vesele în cărciumi de subsol și ascultau rock cu pasiune și venerație, apoi formau trupe de garaj șși cântau cu furie despre cum sistemul suge.
Gașca de rockeri a luat la mișto dictatura de tip bolșevic a lui Ceaușescu, care îi numea golani drogați și-i tundea cu sila; a rezistat eroic mentalității consumeriste a manelelor și tabloidelor, și superficialității lucioase și frivole a popului anilor 2000. Dar o nenorocire ca aceea de la Colectiv i-a pus cruce. Cruce întoarsă, cum le plăcea rockerilor să poarte pe când eram eu copil.
Gașca de rockeri însemna frăție, onestitate și disponibilitatea de a te duce la 3 noaptea să-ți scoți tovarășul din ceva cafteală de bar cu unii care n-aveau simțul umorului. Însemna un anumit tip de noblețe și multă generozitate reciprocă. Era o cultură a libertății interioare lipsite de orice fel de cenzură și a bucuriei de a fi într-un grup cu alți demenți ca tine.
Însemna fericirea de a cânta la chitară în fața unui foc de tabără, undeva la munte sau la mare, departe de civilizație, ca un fel de spirit post-hipiot. Un fel de rebeliune naivă în căutarea autenticității. Ce dorea gașca de rockeri? Doar plăcerea de a trăi momentul. Ancorarea în prezent făcea ca fiecare clipă să fie atât de bogată.
În flăcările Colectivului, a ars și spiritul de aventură și comuniune care unea gașca de rockeri. Au rămas în urmă doar indivizi. Singuri, alienați, neștiind unde să pună surplusul și nevoia de un tovarăș cu care să ciocnești o bere și cu care să iei primul tren spre Vamă pentru un weekend de beție și moshpit.
Au rămas Spotify, accizele la alcool și trendul neapetisant al corectitudinii politice.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Dacă îți plac aceste articole, poți alege să-mi oferi susținerea de care am nevoie.
Gașca de rockeri încă merge la concerte, se întâlnește la o vorbă, are aceleași valori, aceleași interese. Sunt copiii noștri, copiii golanilor. Au cultură muzicală, își strâng bani pentru concerte, unii din bursă alții din banii pe care îi primesc pentru buzunar. Suntem alături de ei și îi susținem. Și transmitem mai departe valorile celor ce și-au dat viața pentru tovarășii lor.